Rolul lui Titu Maiorescu in Literatura Romana (1840 - 1917)

· Idei filozofice: - Principiul purificarii prin arta, preluat de la Aristotel - Misiunea artei este aceea de a exprima frumosul (Hegel) - Arta este o finalitate fara scop (Kant) - Menirea artei este de a moraliza (Schopenhauer)
· Idei estetice - Da pentru prima oara o definitie poeziei, în studiul "O cercetare critica asupra poeziei noastre de la 1867". - Poezia trebuie sa îndeplineasca doua conditii: una materiala (forma) si una ideala (continutul). - În studiul "Comediile d-lui I.L. Caragiale", sustine ca opera literara trebuie sa ilustreze raportul dintre arta si realitatea sociala. - Arta are functie moralizatoare prin faptul ca daca trezeste emotii estetice, acestea nimicesc raul din oameni, mai ales egoismul.
· Critica literara - Impune gustul si rafinamentul maiorescian în aprecierea valorii operelor literare ale vremii si urmareste prin critica sa înlaturarea mediocritatilor din literatura. - Pune accent pe forma artistica, pe continutul de idei, pe originalitate si autenticitate, apreciind în mod deosebit specificul national. - În studiul "Eminescu si poeziile lui" , Titu Maiorescu intuieste geniul eminescian îndata dupa aparitia a numai trei poezii: "Venera si Madona", "Epigonii", "Mortua est"
· Idei culturale - În studiul "În contra directiei de astazi în cultura româna", Titu Maiorescu teoretizeaza si demonstreaza "teoria formelor fara fond", considerând ca nu trebuie împrumutate forme din occident, ci trebuie ridicat fondul cultural autohton la înaltimea acelor forme.
· Idei lingvistice - În studiul "Despre scrierea limbei române" polemizeaza împotriva etimologismului sustinut de pasoptisti si sustine cu fermitate ideea ca limba româna este o limba fonetica, pledând în acelasi timp pentru oficializarea alfabetului latin. - "Betia de cuvinte" satirizeaza fraza supraîncarcata în exprimarea unor contemporani, numind-o frazeologie, ca simptom grav al bolii care se cheama "lipsa de idei". - În studiul "Neologismele" remarca avalansa neologismelor ce au inundat limba româna si îndeamna la discernamânt în acceptarea acestora.
Titu Maiorescu a criticat cu asprime starea literaturii romane din acea epoca. El considerand ca exista o mediocritate generalizata, care se autosustine si se autopromoveaza impiedicand aparitia valorilor reale.
A luptat pentru impunerea unei limbi romane literare autentice, izvorate din spiritul poporului si inteleasa de popor. In studiile sale critice Maiorescu a combatut etimologismul latin, a militat pentru principiul ortografiei necesare pentru exprimarea unor intelesuri noi si s-a manifestat impotriva stricatorilor de limba ridicularizand "betia de cuvinte".
Acesta in domeniul teoriei literare a trasat o linie de demarcatie neta intre poezia de valoare si poezia proasta. Intr-un studiu memorabil din chiar primul numar al Convorbirilor Literare (martie 1867) intitulat O cercetare critica asupra poeziei de la 1867, este definita poezia, cu cele doua "conditiuni" ale ei: cea materiala si cea ideala. Maiorescu explica pe larg, dand si exemple contrastive in ce consta poezia adevarata care este chemata sa exprime frumosul si se deosebeste de cunoasterea intelectuala.
O idee importanta a lui Maiorescu in schimbarea literaturii romane este superioritatea principiului estetic in aprecierea operei de arta. Intr-un studiu dedicat comediilor lui Caragile, Titu Maiorescu afirma ca scopul artei nu este sa moralizeze ci sa placa. Arta este morala prin natura ei, emotia estetica purificandu-l pe om, inlantuindu-l intr-o lume impersonala si eliberandu-l de impulsurile sale egoiste.

Nächster

Rolul lui Titu Maiorescu in Literatura Romana (1840 - 1917)

Beschreibung

Zusammenfassung der Ressource

ähnlicher Inhalt

	Erstellt von George Iancu vor mehr als 8 Jahre