rolul biochimic al fierului

Rolul elementului în biologie   Structura hemului b Fierul este un element esenţial pentru aproape toate organismele vii. El este inclus, de regulă în formă stabilă, în metaloproteine, deoarece în formă liberă sau expusă duce la producerea de radicali liberi care în general sunt toxici pentru celule. Fierul se poate combina cu orice tip de biomoleculă şi, ca atare, va adera la membrane, acizi nucleici, proteineetc. Multe animale înglobează fierul în hemuri, o componentă esenţială a citocromilor, proteine implicate în reacţii redox (incluzând respiraţia celulară), şi a proteinelor purtătoare de oxigen hemoglobina şi mioglobina. Fierul anorganic implicat în reacţii redox se găseşte de asemenea în complexele fier-sulf din multe enzime, cum ar fi nitrogenaza şi hitrogenaza. Atunci când organismul se confruntă cu o infecţie bacteriană, fierul este "sechestrat" în interiorul celulelor (de obicei în molecula de depozitare feritină) astfel încât să nu poată fi folosit de către bacterii. Fierul absorbit din duoden este legat în transferină şi transportat prin sânge către diverse celule, unde este înglobat în proteine prin mecanisme încă neidentificate [18]. Vezi şi Metabolismul fierului în organismul uman. Cele mai bune surse de fier în alimente sunt carnea de porc, peştele, carnea de pui, lintea, fasolea, pătrunjelul, pâinea din făină integrală etc. Urtica urens (urzica) contine o mare cantitate de fier (100 mg fier la 100 g planta). În schimb, spanacul ca sursă principală de fier este un mit datorat unei greşeli de transcriere a cantităţii de fier [19].