Circulaţia pulmonară
Are rolul de irigare a plămânilor şi bronhiilor
Începe în atriul drept şi se termină în atriul stâng
Transportă sânge conţinând CO2 spre plămâni şi sânge îmbogăţit cu O2 spre cord
La făt începe să funcţioneze cu 2 - 3 luni înainte de naştere
Comparativ cu circulaţia mare prin vasele ei trece o cantitate de sânge mai mică
Circulaţia corporală
Are rolul de a transporta O2 şi substanţe nutritive spre toate organele şi ţesuturile
Începe cu ventriculul drept
Sfârşeşte cu atriul drept
Începe să funcţioneze din momentul naşterii
Include doar aorta şi venele cave
Arterele pot fi grupate în:
Extraorganice sau intraorganice
De tip elastic, muscular sau mixt
Longitudinale sau circulare
Magistrale sau colaterale
Anastomozante sau terminale
Venele pot fi grupate în:
Mari, medii, mici, venule
Superficiale şi profunde
Magistrale şi colaterale
Multiple şi solitare
Plexuri şi sinusuri venoase
Nu posedă valve venele
Membrului superior
Membrului inferior
Cave superioară şi inferioară
Pulmonare
Renale
De regulă venele:
Superficiale - au traiect individual şi sunt solitare
Profunde - sunt pare (cu excepţia celor mari) şi însoţesc arterele
Superficiale - nu se unesc cu cele profunde
Profunde - poartă denumiri similare cu cele ale arterelor pe care le însoţesc
Superficiale - nu posedă valve
Arterele:
Ajung la formaţiunile pe care le irigă pe calea cea mai scurtă
La nivelul membrelor se plasează pe faţa lor laterală
Pătrund în organele parenchimatoase prin hilul acestora
Nivelul originii lor de la vasul matern nu reflectă dezvoltarea organului irigat
Numărul de artere, care irigă organul corelează doar cu dimensiunile acestuia
Din patul microcirculator fac parte:
Arteriolele
Venulele
Capilarele
Vasele anastomotice
Precapilarele.
Anastomozele vaselor sangvine pot fi:
Arteriale
Venoase
Suprasistemice
Arteriolo-venulare
Intersistemice.
Circulaţia colaterală reprezintă circulaţia sângelui prin:
Vene profunde
Vase magistrale ale organelor sau segmentelor de corp
Vase laterale, secundare, care constituie căi lăturalnice
Anastomoze arterio-venoase
Mica circulaţie include
Patul microcirculator al plămânilor
Venele cave
Arterele pulmonare dreaptă şi stângă
Trunchiul pulmonar
Două vene pulmonare drepte şi două vene pulmonare stângi
Cu privire la trunchiul pulmonar
Porneşte din ventriculul stâng
Porneşte din ventriculul drept
Se bifurcă în venele pulmonare dreaptă şi stângă
Reprezintă vasul circulaţiei mari
Transportă sânge îmbogăţit cu O2
Cu privire la vasele sangvine ale circulaţiei mari
Aorta porneşte din ventriculul drept
Aorta porneşte din ventriculul stâng
Venele cave superioară şi inferioară transportă sângele cu CO2 în atriul stâng D.
Vena cavă superioară se varsă în atriul drept
Vena cavă inferioară se varsă în atriul stâng.
Venele se caracterizează prin:
Viteza mică a fluxului sangvin
Presiunea joasă a sângelui
Prezenţa valvulelor
Structura histologică variată
Absenţa structurilor musculare
Numărul venelor
Depăşeşte numărul arterelor
E identic cu cel al arterelor
E mai redus decât al arterelor
Este independent de numărul arterelor
Depinde de numărul arterelor
Anastomozele arteriale
Formează arcuri şi reţele arteriale
Se întâlnesc doar la viscere
Sunt bine dezvoltate la nivelul articulaţiilor
Asigură vascularizarea uniformă a organului
Nu au rol deosebit de important
Tipuri de ramificare a arterelor sunt
Radiar
Divergent
Magistral
Convergent
Pe traiect.
Sistemul vascular
Constituie sistemul de tuburi, prin care circulă sângele şi limfa
Realizează vehicularea substanţelor nutritive spre ţesuturi şi organe, şi eliminarea deşeurilor metabolice
Realizează schimbul de gaze
Include numai artere, vene şi vase limfatice
Transportă numai limfa
Faţa anterioară (sternocostală) a cordului, aflat in situ e dată de
Ventriculul stâng (în cea mai mare parte)
Atriul drept (parţial)
Atriul stâng
Ventriculul drept
Trunchiul pulmonar şi aorta ascendentă
Cordul cu pericardul se află în:
Mediastinul inferior (PNA)
Mediastinul superior (PNA)
Mediastinul posterior (BNA)
Mediastinul mediu (PNA)
Mediastinul anterior (PNA).
Cu privire la conformaţia exterioară a cordului
Poate avea formă ovală sau rotundă
Mai des aminteşte forma unui con
Îmbracă forma unui oval retezat
E de forma unui con aplatizat in sens antero-posterior
Are forma unui con retezat.
Cordului i se disting feţele:
Anterioară
Posterioară
Superioară
Sternocostală
Diafragmatică.
La exteriorul inimii se observă şanţurile:
Coronar
Aortic
Interventricular anterior
Apical
Interventricular posterior
Atriul drept
Se află anterior de venele pulmonare drepte
În peretele său se conţine nodul sinuatrial
Are forma unui cub
Se dezvoltă din sinusul venos (parţial).
In atriul drept se deschid
Vena cavă superioară
Sinusul coronarian
Venele mici ale cordului
Vena cavă inferioară
În atriul drept se disting valvele:
Sinusului coronarian
Venelor mici ale cordului
Venei cave inferioare
Venelor pulmonare drepte
Venei cave superioare
Muşchii pectinaţi ai atriului drept se află pe
Septul interatrial
Faţa internă a pereţilor auriculari
O arie a peretelui anterior
Peretele posterior
În jurul orificiului sinusului coronarian
Pe faţa septului interatrial, orientată spre cavitatea atriului drept se observă
Fosa ovală
Tuberculul intervenos
Limbul fosei ovale
Muşchi pectinaţi
Nodul atrioventricular
Pe peretele posterior al atriului stâng există
Patru orificii ale venelor pulmonare
Orificiul atrioventricular stâng
Orificiul sinusului coronarian
Din interior pereţii atriului stâng
Sunt absolut netezi
Conţin muşchi pectinaţi doar în auricula stângă
Sunt străpunşi de venele mici ale cordului
Alocuri de la ei pornesc muşchi papilari
Sunt accidentaţi uniform.
Se află în dreapta şi înaintea ventriculului stâng
Are forma unei piramide triedre inversate
Peretele lui medial e constituit de septul interventricular
Peretele lui inferior e bombat, iar cel anterior - turtit
Constituie cea mai mare parte a feţei anterioare a inimii
Pereţii ventriculului drept:
Conţin orificii ale venelor mici ale inimii
Au faţa internă accidentată fiind dotaţi cu trabecule cărnoase şi muşchi papilari
Septul interventricular are o structură similară cu cea a celorlalţi pereţi
Conţin coarde tendinoase
Ventriculul stâng:
Are o formă conică
Cavitatea lui comunică cu atriul stâng şi cu aorta
Conţine numeroase trabecule cărnoase şi 3 - 5 muşchi papilari
Faţa internă, care delimitează conul arterial apropiindu-se de ostiul aortic devine netedă
Are pereţi mai groşi ca cei ai ventriculului drept
Valva atrioventriculară dreaptă:
Constă din trei cuspide - anterioară, posterioară şi septală
De obicei e dotată cu trei muşchi papilari
E ataşată la inelul muscular care se contractă în sistola ventriculului
În sistolă separă cavitatea ventriculului de cea a atriului
Cuspidele sunt formate din ţesut fibros şi endoteliu
Valva mitrală:
Constă din două cuspide - anterioară şi posterioară
Fiecare cuspidă e legată cu ambii muşchi papilari - anterior şi posterior
Se proiectează în spaţiul intercostal III din stânga, la o lăţime de deget lateral de stern
Focarul de auscultaţie a zgomotelor provocate de ea se află la o distanţă de 8 - 9 cm spre stânga de linia mediosternală, în spațiul intercostal V
Cuspidele ei conțin fascicule musculare.
Cu privire la muşchii papilari
Reprezintă formaţiuni rudimentare
Contribuie la închiderea valvelor atrioventriculare
Deschid valvele atrioventriculare în diastolă
Menţin coardele tendinoase mereu încordate
Forma lor e variabilă
Peretele cardiac constă din
Pericard
Miocard
Epicard
Endocard
Mezocard.
Endocardul:
Tapetează miocardul din interior
Nu acoperă muşchii papilari şi coardele tendinoase
Duplicaturi ale lui formează valvele atrioventriculare şi cele ale venei cave inferioare şi a sinusului coronar
Reprezintă o pătură fină şi transparentă
Nu conţine vase sangvine şi nervi
Miocardul atriilor
Constă din cardiomiocite
E comun cu cel al ventric
În atrii e reprezentat de două straturi – superficial – comun şi profund – separat
Stratul profund al atriilor conţine fascicule circulare, situate în jurul orificiilor venoase
Muşchii pectinaţi sunt formaţi de fascicule longitudinale.
Miocardul ventric
Se compune din straturile extern, mediu şi intern
La nivelul apexului stratul extern trece în cel intern
Straturile extern şi intern sunt individuale, pentru fiecare ventricul
Stratul mediu e comun pentru ambele ventricule
Muşchii papilari şi trabeculele cărnoase sunt formaţi de fasciculele longitudinale ale stratului intern.
Septul interventricular
Reprezintă un perete muscular
I se disting porţiunile musculară şi membranoasă
E tapetat cu endocard
Separă ventriculele de atrii
La copii constă numai din porţiunea musculară
Epicardul:
Reprezintă foiţa viscerală a pericardului seros
Are o structură similară cu cea a membranelor seroase
Deoarece constă dintr-o foiţă fină de ţesut conjunctiv tapetată cu mezoteliu e transparent
Tapetează cordul din exterior cu excepţia vaselor sangvine mari
Se continuă cu foiţa parietală a pericardului seros
Apexul inimii se proiectează
La nivelul coastei V pe linie medioclaviculară stângă
La nivelul apofizei xifoide a sternului la două lăţimi de deget spre stânga
In spaţiul intercostal V cu 1,5 cm medial de linia medioclaviculară din stânga
În spaţiul intercostal V pe linie medioclaviculară stângă
La copii nu se proiectează
Zgomotul, provocat de valva mitrală se aude mai desluşit
În spaţiul intercostal II din stânga, lângă stern
În spaţiul intercostal V din stânga, lângă stern
În spaţiul intercostal V din dreapta, lângă stern
In zona de proiecție a apexului
Zgomotul, provocat de valva aortică poate fi perceput
În spaţiul intercostal III din dreapta, lângă stern
La nivelul fuzionării apofizei xifoide cu corpul sternal, din stânga
Pe linie sternală, la nivelul spaţiului intercostal V, din dreapta
În spaţiul intercostal II din dreapta, lângă stern
Cu privire la pericardul fibros:
Aderă strâns la centrul tendinos al diafragmei
E separat de stern prin muşchii sternali
La nivelul vaselor sangvine mari se continuă cu adventicea acestora
Concreşte din interior cu foiţa parietală a epicardului
Din anterior şi din părţile laterale e acoperit de pleură
Anterior este delimitat de aortă şi trunchiul pulmonar
Din exterior e delimitat de foiţa parietală a pericardului seros
Din interior e delimitat de foiţa viscerală a pericardului seros
Comunică cu sinusul coronarian
Posterior este delimitat de vena cavă superioară şi de suprafaţa anterioară a atriilor
Sinusul oblic al pericardului
Se află sub faţa diafragmatică a inimii
Pentru a fi demonstrat cordul trebuie ridicat de apex şi întors spre dreapta
E delimitat de venele cavă inferioară şi pulmonare stângi
Peretele lui anterior e format de miocardul atriului drept
Comunică cu sinusul transvers
Scheletul moale al inimii include
Aparatul ligamentar al pericardului
Inelele fibroase drept şi stâng
Inelele conjunctive din jurul orificiilor aortic şi al trunchiului pulmonar
Triunghiurile fibroase drept şi stâng
Porţiunea membranoasă a septului interventricular
Pe viu inima poate fi explorată prin:
Endoscopie cardiacă
Percuţie
Ecocardiografie
Coronarografie
Angiocardiografie.
Triada Fallot include
Stenoza trunchiului pulmonar
Defectul septului interventricular
Defectul septului interatrial
Hipertrofia ventriculului stâng
Hipertrofia ventriculului drept
Incisura apicală a cordului:
Se află pe marginea stângă
Reprezintă segmentul inferior al şanţului interventricular posterior
Întretaie marginea stângă
Se formează prin confluerea şanţurilor interventriculare
Corespunde apexului cordului
