Căile respiratoare se intersectează cu cele digestive în:
Nazofaringe
Bucofaringe
Laringofaringe
Cavitatea bucală
Aditusul laringian
Respirația, ca totalitate a proceselor fiziologice cuprinde:
Respirația pulmonară (sau externă)
Respirația cutanată
Respirația bronhoveziculară
Respirația tisulară (internă)
Respirația abdominală
Meatul nazal inferior comunică cu:
Sacul lacrimal
Sinusul maxilar
Sinusul frontal
Sinusul sfenoidal
Zona hemoragică (pata vasculară Kiesselbach) e situată în mucoasa:
Meatului superior
Meatului mijlociu
Septului nazal la cca 1 cm deasupra nării
Cornetului superior
Cornetului mijlociu
Între faţa externă (cutanată) şi cea internă (cutaneomucoasă) ale nasului extern se află următoarele planuri ale regiunii:
Țesutul celuloadipos subcutanat
Planul muscular
Tunica seroasă
Scheletul osteocartilaginos
Planul adventiceal
Principalele configurații de nas extern sunt:
Nasul drept (tip August)
Nasul grecesc (tip Venus de Millo)
Nasul bifurcat
Nasul acvilin (coroiat) (tip Dante)
Nasul scobit (tip Socrate)
Cu privire la nasul extern:
E de mai multe tipuri
I se descriu rădăcină, dors, vârf, aripi, narine
Prezintă schelet osteocartilaginos
Șanțul alar separă narinele de obraz
Cavitatea lui constituie vestibulul nazal
Vestibulul nazal:
Este un canal înalt de cca 15 mm
E plasat intre narine si limen nasi
Pereții lui sunt tapetați din interior cu mucoasă
La intrare e înzestrat cu perișori (vibrissae)
Împarte torentul de aer inspirat în două șuvoaie
Nasul extern:
Adăpostește toată cavitatea nazală
Are forma unei piramide triunghiulare cu baza orientată în jos
Nu posedă particularități de rasă și gen
Imprimă in mare măsură fizionomia
E situat in mijlocul feţei
Mucoasa nazală exercită funcțiile:
De umectare a aerului inspirat
Olfactivă
De protecție
Rezonatorie
De încălzire a aerului inspirat
Pe viu cavitatea nazală poate fi explorată prin:
Inspecție
Palpație
Rinoscopie
Examen ultrasonic
Examen radiologic
În meatul nazal mediu se deschid:
Celulele etmoidale posterioare
Canalul nazolacrimal
Celulele etmoidale anterioare
În meatul nazal superior se deschid:
Sinusul sfenoid
Cavitatea nazală:
Comunică cu exteriorul prin narine
Comunică cu rinofaringele prin coane
Vestibulul și cavitatea nazală propriu-zisă au pereții căptușiți cu o tunica mucoasă
În submucoasa de pe feţele mediale ale cornetelor nazale se află plexuri venoase
Vestibulul ocupă cea mai mare parte a cavității nazale
E situată în partea superioară a craniului facial
Se învecinează cu fosa medie a craniului, cavitatea bucală, orbitele, nazofaringele
Prin septul nazal este divizată în două jumătăţi, denumite fose nazale
La fiecare fosă nazală se disting vestibulul şi fosa nazală propriu-zisă, separate prin limen nasi
Fosa nazală propriu-zisă se împarte în regiunile respiratorie, olfactorie şi hemoragică
Comunică cu exteriorul prin nări şi cu rinofaringele prin coane
Cele două compartimente ale sale – vestibulul şi fosa nazală propriu-zisă sunt căptuşite cu o tunică mucoasă
În tunica care acoperă vestibulul din interior se conţin glande sudoripare, glande sebacee şi peri
Mucoasa din regiunile respiratorie şi olfactorie e de coloraţie diversă
În submucoasa de pe faţa medială a cornetelor nazale, mai ales a celui inferior se află plexuri cavernoase (venoase)
Referitor la funcțiile sinusurilor paranazale:
Micșorează greutatea craniului
Măresc rezistența craniului
Au rol de izolatori termici
Sunt rezonatori ai sunetelor
Măresc greutatea craniului
Meaturile nazale sunt:
Superior, mediu, inferior
Nazal comun
Nazofaringian
Nazobucal
Nazolaringian
Sinusul maxilar (Highmore):
Este cel mai voluminos
Are forma unei piramide cu trei fete
Prezintă baza și trei pereți
Se deschide prin hiatul semilunar în meatul nazal superior
Baza sa răspunde premolarului II și molarilor I și II.
Sinusul maxilar:
Se deschide în meatul nazal comun
Peretele lui inferior corespunde premolarului II şi molarilor I şi II
Începe să se dezvolte la vârsta de 5 – 6 ani
Peretele lui superior corespunde planşeului orbitei
Poate fi explorat pe viu prin diafanoscopie
Referitor la sinusul frontal:
Este o cavitate piramidală
Cele două sinusuri frontale sunt despărțite printr-un sept
Se deschide în meatul nazal superior
Se deschide prin infundibulul etmoidal în meatul nazal mijlociu
E situat în partea nazală a frontalului
Sinusul sfenoidal:
Este o cavitate cuboidală neregulată
E împărțită de un sept în două jumătăți asimetrice
Se deschide în recesul sfenoetmoidal
Se deschide în meatul nazal mijlociu
E situat în corpul osului sfenoid
Scheletul laringelui e constituit din cartilajele:
Tiroid, cricoid, corniculate, hioid, aritenoide, cuneiforme
Tiroid, cricoid, glotic, corniculate, aritenoide, cuneiforme
Tiroid, cricoid, epiglotic, aritenoide, cuneiforme, corniculate
Tiroid, cricoid, hioid, epiglotic, aritenoide, corniculate
Tiroid, cricoid, aritenoide, epiglotic, hioid, sesamoide
Limita inferioară a laringelui este:
C5
C6
C4
Osul hioid
T1
Referitor la scheletotopia laringelui la adult:
Corespunde vertebrelor cervicale II - VII
Corespunde vertebrelor cervicale IV, V, VI
E plasat intre exobaza craniului si vertebra cervicală VI
Se află la nivelul vertebrelor cervicale II - V
Se află la nivelul vertebrelor cervicale III - VI
Doar din țesut cartilaginos elastic e constituit:
Cartilajul tiroid
Cartilajele aritenoide
Cartilajele corniculate
Cartilajele cuneiforme
Epiglota
Ligamentele vocale se inseră pe cartilajele:
Tiroid şi cricoid
Aritenoide şi epiglotă
Tiroid şi aritenoide
Tiroid şi cuneiforme
Tiroid şi corniculate
Principalul abductor al corzilor vocale este mușchiul:
Cricotiroidian
Cricoaritenoidian lateral
Cricoaritenoidian posterior
Tiroaritenoidian
Aritenoidian transvers
Se inseră pe processus vocalis a cartilajului aritenoid şi unghiul cartilajului tiroid ligamentul:
Tirohioid
Vocal
Cricotiroid
Tiroaritenoid lateral
Cricoaritenoid
Mușchii care acționează ca constrictori al fantei glotice sunt, EXCEPTÂND:
Aritenoidian oblic
Mușchi tensor ai ligamentului vocal:
Cricotiroidian posterior
Tiroepiglotic
Elementele constitutive ale laringelui asigură sunetelor laringiene următoarele calități:
Intensitate
Înălțime
Timbru
Durată
Toate de mai sus
Funcțiile laringelui sunt:
De sprijin
De respirație
De locomoție
De fonație
Cartilajele aritenoide:
Sunt pereche
Au formă piramidală
Sunt legate de cricoid prin sindesmoză
Sunt alcătuite din cartilaj hialinic si cartilaj elastic
De ele se fixează ligamentele vocale
Cavității laringelui i se disting compartimentele:
Vestibulul
Cavitatea infraglotică
Porțiunea interventriculară (glota)
Fanta glotică
Aditusul laringian este delimitat de:
Epiglotă
Plicele glosoepiglotice laterale
Plicele ariepiglotice
Incizura interaritenoidiană
Peretele posterior al laringofaringelui
Cu privire la ventriculii laringelui:
Sunt limitaţi inferior de plicele vocale, iar superior de plicele vestibulare
Conţin foliculi limfoizi
Au rol de rezonatori
Contribuie la umectarea corzilor vocale
Facilitează vibrațiile corzilor vocale
Zonele reflexogene ale laringelui (dupa М.С. Грачѐвa) sunt localizate în mucoasa:
Din jurul intrării în laringe
De pe toată suprafaţa internă a laringelui
De pe faţa anterioară a cartilajelor aritenoide
Din ventriculii laringelui
De pe fața internă a cricoidului
Raporturi cu laringele au:
Faringele
Glanda tiroidă
Cavitatea nazală
Mușchii suprahioidieni
Mușchii infrahioidieni
Pe viu morfologia laringelui poate fi explorată prin:
Palpaţie
Auscultaţie
Laringoscopie
Cu privire la fanta glotică:
Este cuprinsă intre coardele vocale
Reprezintă spațiul dintre plicele vocale şi plicele vestibulare
I se descriu porțiunile anterioară (intermembranoasă) şi posterioară (intercartilaginoasă)
Dimensiunile ei variază în raport cu vârsta şi genul
Se îngustează în respirație şi se lărgește în fonație
Toți mușchii enumerați acționează ca constrictori ai fantei glotice cu excepția:
Mușchiului cricoaritenoidian lateral
Mușchiului aritenoidian transvers
Mușchiului aritenoidian oblic
Mușchiului cricoaritenoidian posterior
Mușchiului tiroaritenoidian
Poziția laringelui în raport cu vârsta și gen:
La nou-născut corespunde primelor patru vertebre cervicale
La nou-născut corespunde vertebrelor cervicale II - IV
La 12 - 14 ani ocupă o poziție definitivă
La maturi corespunde vertebrelor cervicale IV - VI
La femeie e mai ridicat cu 0,5 - 1,0 cm
Cartilajele laringelui sunt unite prin:
Articulații sinoviale
Semiarticulații
Ligamente
Membrana fibroelastică
Toate tipurile de sinartroze
Plica (coarda) vocală include:
Ligamentul vocal
Muşchiul vocal
Tunica mucoasă, tapetată cu epiteliu cilindric ciliat
O pătură submucoasă
Ţesut celuloadipos
Tensori a coardelor vocale sunt mușchii:
Cu epiteliu pavimentos nekeratinizat sunt tapetate:
Plicele glosoepiglotice
Plica interaritenoidiană
Plicele vocale
Mucoasa pereților spațiului subglotic
Spre deosebire de adult la nou-născut laringele:
E de dimensiuni relativ mai mari
E situat mai sus (la nivelul vertebrelor cervicale II-IV)
Este mai scurt și mai lat
E cu aditusul relativ îngust
Are fanta glotică mai scurtă.
În perioada pubertară la nivel de laringe au loc:
Dezvoltarea intensă a muşchilor
Creşterea tuturor dimensiunilor
Verticalizarea axei longitudinale
Osificarea cartilajului tiroid
Mutatio vocis
Cu privire la faringe:
Mucoasa tuturor etajelor faringelui e tapetată cu epiteliu pavimentos stratificat necheratinizat
E separat de esofag prin planul orizontal, trasat inferior de corpul vertebrei C4
În componenţa pereţilor lui există muşchi striaţi şi muşchi netezi
Mucoasa nazofaringelui are o coloraţie mai deschisă decât cea a laringofaringelui
Componentele inelului limfoepitelial (Waldeyer) sunt derivate ale mucoasei faringiene
Mușchii faringelui:
Sunt alcătuiți din fibre musculare striate
Conțin fibre musculare striate si netede reprezentate uniform
Sunt in număr de 5, dintre care 3 sunt circulari si 2 longitudinali
Mușchii constrictori formează pe linia mediană posterioară a faringelui sutura faringelui (raphe pharyngis)
Mușchii longitudinali ai faringelui sunt numiți si ridicători
Care afirmații cu privire la faringele nou-născutului sunt incorecte:
Partea superioară a faringelui este înalta şi largă, cea inferioară scurtă şi îngustă
Marginea inferioară se află la nivelul discului intervertebral dintre vertebrele СIII şi СIV
Lungimea faringelui este de cca 3 cm
Amigdala faringiană proemină în sens anterior
Componentele inelului limfoepitelial Pirogov-Waldeyer sunt bine dezvoltate
Care din afirmațiile ce urmează nu sunt corecte pentru amigdala palatină:
Reprezintă un conglomerat de țesut limfoid de formă oblongat - ovală
Ocupă partea superioară a fosei tonsilare
Pe suprafața amigdalei se află un număr mare de cripte
Faţa laterală a amigdalei este orientată spre peretele laringelui
La distanţa de 1,0 - 1,5 cm posterior de amigdală trece artera carotidă internă
Unul din enunţurile de mai jos referitoare la faringe e fals:
Este situat in regiunea capului şi gâtului
Este locul de intersecție a căilor digestivă şi respiratorie
Lateral de faringe sunt situate mănunchiurile vasculo-nervoase ale gâtului
Anterior de faringe se află cavitatea bucală şi nazală
Este separat de coloana vertebrală prin spațiul prevertebral
Endofaringele comunică cu:
Tuba auditivă
Traheea
Cavitatea timpanică
Selectați și notați afirmațiile corecte, referitoare la faringe:
Începe la baza craniului
La nivelul vertebrelor C6 - C7 trece în esofag
Trece în esofag la nivelul vertebrelor T2 – T3
Lateral de el sunt situate pachetele vasculo-nervoase ale gâtului
Faţa posterioară a faringelui aderă nemijlocit la corpurile vertebrelor
Care din afirmațiile de mai jos referitoare la faringe sunt incorecte:
Este separat de fascia prevertebrală prin spațiul retrofaringian
Are lungimea de 18 - 20 cm
Se află posterior de cavitatea nazală, bucală şi laringe
Are lungimea de 12 - 14 cm
La nivelul vertebrelor C8 – T2 trece în esofag
Faringele comunică direct cu:
Esofagul
Muşchii faringelui:
Sunt alcătuiţi din fibre musculare striate
Conţin fibre musculare netede şi striate, repartizate uniform
Sunt în număr de 5, dintre care 3 sunt circulari iar 2 longitudinali
Fiecare muşchi constrictor al faringelui constă din 4 porţiuni, denumite conform formaţiunilor de la care începe
Muşchii longitudinali ai faringelui sunt supranumiţi ridicători
Inelul limfoid faringian (Waldeyer) include amigdalele:
Palatine
Lingvală
Tubare
Laringiană
Faringiană
