Funcţiile principale ale sistemului stomatognat sunt:
respiraţia
fonaţia
umectarea bolului alimentar
deschiderea gurii
fizionomia
În evoluţia ontogenetică de dezvoltare a sistemului stomatognat deosebim următoarele perioade:
de dezvoltare parţială
postnatală
de dezvoltare în salturi
prenatală
de formare a cavităţii orale
Arhitectura şi morfologia componentelor sistemului stomatognat sînt influienţate de:
funcţia fizionomică
caracterul alimentelor
stereotipul actului de masticaţie
condiţiile mediului înconjurător
funcţia masticatorie
Dimensiunile medii ale înălţimei coroanelor incisivilor la maxilă după Marseillier sînt:
incisivii centrali- 15,0 mm
incisivii centrali- 10,0 mm
incisivii centrali- 8,0 mm
incisivii laterali- 8,8 mm
incisivii laterali- 7,8 mm
Dimensiunele medii ale înălţimei coroanelor caninilor la maxilă şi mandibulă după Marseillier sînt:
caninii la maxilă- 9,5 mm
caninii la maxilă- 9,0 mm
caninii la maxilă- 8,5 mm
caninii la mandibulă- 9,5 mm
caninii la mandibulă- 9,3 mm
Liniile (traveele) de rezistenţă la mandibulă sunt:
alveolare
marginale
radiale
coronoidale
bazilare
La muşchii mobilizatori ai mandibulei se referă:
muşchii limbii
muşchii orbiculari ai buzelor
muşchii coborîtori
muşchii valului palatin
muşchii propulsori
Articulaţia temporo-mandibulară este compusă din:
condilii articulari ai mandibulei
aripele osului sfenoidal
muşchiul pterigoidian intern
capsula articulară
meniscul articular
Care ligamente ale articulaţiei temporo-mandibulare limitează mişcările de lateralitate a condililor articulari:
stilo-mandibular
pterigomandibular
disco-temporal
sfeno-mandibular
disco-mandibular
La propulsia mandibulei participă muşchii
geniohioidian
pterigoidian extern dreapta
pterigoidian intern dreapta
pterigoidian extern stînga
fascicolul profund al muşchiului maseter
La mişcarea mandibulei de lateralitate spre dreapta participă muşchii:
pterogoidian extern stînga
ridicător al ungiului gurii
temporal stînga
milohioidieni stînga
Formele fiziologice ale arcadelor dentare sunt:
asimetrică
semieliptică
trapezoidală
hiperbolică
ovală
La ligamentele alveolo-dentare se referă cele:
gingivale
verticale
mucosale
apicale
oblice
Dimensiunele medii ale înălţimei coroanelor primilor molari la maxilă şi mandibulă după Marseillier sînt:
primul molar la maxilă- 7,5 mm
primul molar la maxilă- 7,0 mm
primul molar la mandibulă- 7,7 mm
primul molar la mandibulă- 7,0 mm
primul molar la mandibulă- 6,9 mm
Dinţii frontali de pe hemiarcada stînga au comun:
prezenţa ecuatorului în trimea medie a suprafetei vestibulare
prezenta ecuatorului la unirea treimei cervicale cu treimea medie a suprafeţei vestibulare
forma concavă a suprafeţei vestibulare
prezenţa a două şanţuri pe suprafaţa vestibulară
prezenţa a trei şanţuri pe suprafaţa vestibulară
Suprafaţa vestibulară a dintelui 3.4 este delimitată de:
suprafaţă linguală
suprafaţă proximală mediană
suprafaţă proximală distală
suprafaţă cervicală
suprafaţă ocluzală
Semnele de diferenţiere a incisivului superior central din dreapta de cel din stînga sînt:
unghiul mezial e egal cu 900 la dintele 1.1
unghiul mezial e egal cu 900 la dintele 2.1
unghiurile distale la ambii incisivi sînt obtuze
unghiurile meziale la ambii incisivi sînt obtuze
unghiurile meziale şi distale sînt egale
Pe suprafaţa orală a incisivilor superiori avem următoarele elemente:
şanţuri transversale
creste marginale
trei lobi egali
doi lobi egali
tuberculul dentar
Molarul doi superior are pe suprafaţa ocluzală:
cinci cuspizi
trei cuspizi
doi cuspizi vestibulari
doi cuspizi palatinali
doi cuspizi supranumerari
Dimensiunele medii ale înălţimei coroanelor primilor premolari la maxilă şi mandibulă după Marseillier sînt:
primii premolari la maxilă- 8,0 mm
primii premolari la maxilă- 7,5 mm
primii premolari la mandibulă- 8,0 mm
primii premolari la mandibulă- 7,5 mm
primii premolari la mandibulă- 7,0 mm
Pe suprafaţa ocluzală a molarilor inferiori permanenţi sînt următoarele elemente:
cîte trei cuspizi
cîte doi cuspizi
cîte două creste marginale
cîte două margini incisivale
fosete centrale şi fosete marginale
Ce ocluzii sînt considerate fiziologice:
adîncă
încrucişată
deschisă
dreaptă
ortognată
Semnele ocluziei centrice sunt:
paradontale
musculare
dentare
linguale
articulare
Ocluzii fiziologice sînt:
progenia
descisă
prognatia
biprognată
opistognată
Ocluzii patologice sînt:
ortognatică
biprognatică
Ce relaţii sănt prezente între arcadele dentare în mişcarea de lateralitate:
prezenţa contactelor cuspizilor omogeni pe partea lucrătoare
prezenţa contactelor cuspizilor omogeni pe partea de balans
prezenţa contactelor cuspizilor neomogeni pe partea de balans
spaţiul de inocluzie pe partea lucrătoare
relaţii de ocluzie centrice
Consecutivitatea fazelor actului de masticaţie după Gysi sînt:
închiderea gurii
propulsia mandibulei pînă la contactul dintre arcadele dentare “cap la cap”
mişcarea mandibulei de lateralitate
În evoluţia postnatală a sistemului stomatognat deosebim următoarele perioade:
de morfogeneză de până la 1 an
de morfogeneză de până la 3 ani
de morfogeneză de până la 7 ani
de morfogeneză de până la 16 ani
de modelare de la 16 ani până la vârste înaintate
Sistemul stomatognat se dezvoltă şi se formează sub influenţa de dirijare a următorilor factori:
fiziologici
biologici
genetici
neuroendocrini
funcţional
La maxilă stâlpii de rezistenţă sînt sistematizaţi în:
verticali
oblici
tangenţiali
orizontali
cu un caracter mixt
La nivelul palatului dur Benninghoff împarte stîlpii de rezistenţă în:
transversali
posterio - anteriori
laterali
Comparând corticala maxilei şi a mandibulei ne convingem:
corticala la ambele maxilare este de aceeaşi grosime
corticala la maxilă este mai groasă
corticala la mandibulă este mai groasă
corticala la mandibulă este mai subţire
corticala la maxilă este mai subţire
În morfologia funcţională a mandibulei după verticala interincisivă deosebim următoarele forme de menton:
menton neutru
menton ondulat
menton pozitiv
menton negativ
menton triunghiular
La mandibulă presiunile venite de la nivelul paradonţiului se transmit pe următoarele căi:
liniile de rezistenţă transversale
liniile de rezistenţă anterioare
liniile de rezistenţă posterioară
liniile de rezistenţă verticale
procesele mastoidiene
Meniscul articulaţiei temporo-mandibulare împarte spaţiul articular în:
cavitatea menisco – temporală (anterior-superioară)
cavitatea menisco – tuberculară
cavitatea menisco – condeliană (inferior-posterioară)
cavitatea menisco – posterioară
cavitatea menisco - mediană
Formele frecvente ale tuberculului articulat a articulaţiei temporo-mandibulare sunt:
rotungită
plată
mediu pronunţat
abruptă
Predominarea funcţională a muşchiului maseter conduce la instalarea steriotipului actului masticator:
tocător
frecător
unilateral
bilateral
mixt
Muşchii pterigoidiani interni participă la formarea steriotipului actului masticator:
Cele mai armonioase forme ale arcadelor dentare la maxilă şi mandibulă sînt:
trapezoidală la mandibulă
patrată la maxilă
semielipsă la maxilă
elipsoidă la mandibulă
parabolică la mandibulă
Unitatea de sistem a arcadelor dentare este asigurată de:
punctele de contact interdentare
dinamica mandibulară
apofizele alveolare
ligamentele interdentare
articulaţia teomporo-mandibulară
Fiecare os maxilar este format dintr-un corp si patru apofize:
frontala
nazala
alveolara
palatinala
malara (zigomatică)
Meniscul prezinta urmatoarele fete articulare:
fata superioara cu relief convex-concav
fata mediana cu relief convex
fata inferioara prezinta un relief concav
fata laterala cu reliefare convexa
fata bazala cu reliefare concava
ATM prezinta urmatoarele grupuri musculare:
mușchii vălului palatului
mușchii orofaciali
mușchii gîtului
mușchii limbii
mobilizatori ai mandibulei
Rolul dintilor:
deglutitie
masticator
cinetic
rezonator
morfostructural
La varsta de 21 luni(2 ani) erup:
caninii superiori
molarul doi temporar
primul molar
incisivii centrali inferiori
caninii inferiori
In jurul varstei de 10 ani erup:
la mandibula al doilea premolar
la maxilar al doilea premolar
la maxilar caninul
la mandibula primul premolar
la mandibula molarul doi
Daca insertia gingiei este la nivelul coletului dintelui:
coroana anatomica este egala cu cea clinica
coroana clinica este mai mare
coroana anatomica este mai mare
ecuatorul devine mult mai vizibil
coroana clinica este egala cu cea anatomica
Tipuri de ecuator:
ecuator anatomic
ecuator apical
ecuator radicular
ecuatorul de malpozitie
ecuatorul protetic
Adamantina acoperă:
Rădăcina dintelui
Coroana dintelui
Dentina
Cimentul
Dentina în partea coronară
Fisurile smalţiare au formă de:
Litera U
Litera V
Eprubetă
Colbă
Clopot
Mai receptive la carie sunt fisurile din smalţ în formă de:
Lungimea prismei smalţiare este de:
4-6 mkm
7-8 mkm
Identică cu grosimea adamantinei
Depăşeşte grosimea adamantinei
De 2 ori mai mare decât grosimea smalţului
Prisma smalţiară în secţiune transversală în majoritate are formă:
Cuboidă
Arcuată
Poligonală
Formă de solzi
Ovală
Prisma smalţiară este alcătuită din:
Cap
Coadă
Rădăcină
Colet
Mâner
Care sunt formaţiunile principale din structura smalţului:
Prismele smalţiare
Teaca prismei
Substanţa interprismatică
Materia organică
Benzile Gunther-Schreger