Curentul filosofic care supraapreciază conștiința în procesul cunoașterii este:
A. materialismul
B. idealismul
C. raționalismul
D. Monismul
E. Toate variantele
Reprezentanții empirismului materialist au fost:
A. F.Bacon, Th. Hobbes si J. Locke
B. F.Bacon ,D.Hume, J.Locke
C. F.Bacon, D.Hume, E.Mach
D. G.Berkeley, D.Hume, E.Mach
E. G.Berkeley, F.Bacon, D.Hume
Reprezentanții empirismului idealist sunt:
A. G.Berkeley, D.Hume, E.Mach
B. F.Bacon, Th.Hobbes, J.Locke
C. F.Bacon, D.Hume, J.Locke
D. F.Bacon, D.Hume, E.Mach
G.Berkley, F.Bacon, D.Hume
Treapta senzorială a cunoașterii este:
A. Treapta rațională
B. Conștiința cu elementele sale raționale
C. Concret=imaginativă și oferă informație primară despre fenomen prin intermediul organelor de simț.
D. Formularea rațioonamentelor prin intermediul judecăților
E. nici o variantă
Treapta rațională a cunoașterii este:
A. Formă necalitativă de cunoaștere.
B. Gândirea abstractă sau sisteme de semne și construcții logice ce permit gândirea abstractă.
C. Concret–imaginativă și oferă informaţie primară despre fenomen prin intermediul organelor de simț.
D. D. Construcții logice ce permite gândirea practică.
E. Toate variantele.
Cunoașterea rațională are următoarele forme:
A. Judecata, perceptia si notiunea
B. Reprezentarea, judecata si rationamentul
C. Notiunea, reprezentarea si judecata
D. Rationament, judecata, notiunea
E. Nici o variantă.
Care sunt atributele cunoștințelor noastre:
A. Adevărul și falsul.
B. Frumosul și urâtul.
C. Fericirea și libertatea.
D. Binele si raul.
Cunoașterea este:
A. Procesul de neacceptare în conștiința omului a realității existente..
B. Proces al activității creatoare de acumulare, reproducere şi funcționare a cunostintelor
C. Capacitatea de producție a societății preindustriale.
D. Ansablul de idei preconcepute despre fenomenele existenței.
E. Totalitatea de teorii care nu pot justifica intervenția omului în activitatea de producere
Metodele științifice se clasifică în:
A. Metode concret-științifice, metode general-științifice și metode universale, filosofice.
B. Metode concret-științifice, metode imaginar-științifice și metode abstracte și filosofice.
C. Metode abstract-științifice și metode unidimensionale sau filosofice.
D. Metode concret-științifice și metode fenomenologice.
E. Metode nomenal-științifice și metode filosofice.
Cunoașterea științifică este preocupată de:
A. Realitatea obiectivă și subiectivă în sistemul de cunoștințe.
B. Constatarea faptului științific.
C. Acumularea faptelor științifice.
D. Generalizarea faptelor științifice.
Cunoașterea științifică se bazează pe:
A. Demonstrare și verificare a cunoștințelor în practică.
B. Măsurare precisă
C. Principii și metode gnoseologice.
D. Verificarea teoriilor
Metoda științifică este:
A. Modul de cercetare a realității obiective.
B. Modul de transformare a realității obiective.
C. Totalitatea de mijloace și procedee de asimilare teoretică și
D. O anumită ordine de formulare a cunoștințelor pentru a transforma
Conform modalității de aplicare, metodele se clasifică în:
A. Utilizate într-un domeniu concret al științei, aplicate în mai multe domenii ale științei și folosite în toate științele.
B. Utilizate în sfera de abstractizare și folosite în procesul de teoretizare.
C. Aplicate în dependență de necesitate, comoditate și interes.
D. Folosite în cunoaștere, câștig material și argumentare. E.
E. Implementate unde dorește omul, instituția și cultura.
Nivelurile cunoașterii implică:
A. Observația, comparația, măsurarea experimentul, abstractizarea, idealizarea, formalizarea, concret și abstract, istoric și logic, ascensiunea de la abstract la concret.
B. Abstractizarea și idealizarea cunoașterii conform interesele practice ale societății.
C. Ascensiunea cunoașterii de la abstract la concret conform ideologiei culturale.
D. Idealizarea, formalizarea procesului de cunoaștere conform preferințelor
E. Nivelul istoric și logic al cunoașterii socio-profesionale.
Metodele teoretice ale cunoașterii științifice în medicină sunt:
A. Inducția și deducția.
B. Analiza și sinteza.
C. Abstractul și concretul.
D. Istoricul și logicul.
Etica este :
A. Studiul relațiilor interumane.
B. Ştiinţa comportamentului uman.
C. Ştiinţa despre moralitate
D. Toate variantele.
Latinescul moralits înseamnă:
A. Misoginie.
B. Moarte timpurie.
C. Manieră sau mod adecvat de comportare.
D. Marcaj.
E. Mentalitate malefică.
Obiectivul primar al standardelor morale este:
A. Crearea unor condiții prielnice de convețuire, evitarea dăunării reciproce, Promovarea stării de bine mutuale.
B. Crearea unor condiții de interes personal de convețuire, evitarea dăunării intereselor individuale.
C. Crearea unor condiții prielnice doar pentru un grup de interes, evitarea dăunării acestui grup și promovarea stării de bine doar pentru o pătură socială.
D. Crearea unor condiții profesionale și indiferența față de promovarea
E. Administrarea unor condiții convenabile ierarhic și promovarea stării de bine doar unor categorii de persoane.
Etica constă dintr-un șir de teorii/ concepții despre moralitate care se împart convențional în:
A. Două grupuri.
B. Trei grupuri.
C. Patru grupuri.
D. Cinci grupuri.
E. Șase grupuri
Metaetica este preocupată de:
A. Statutul ontologic al moralității si Substratul psihologic al deciziilor noastre morale.
B. Aplicarea standardelor morale în practica medicală.
C. Statutul virtuților într-o profesie.
D. Datoriile profesionale, familiare și sociale.
E. Identificarea unor principii incoruptibile în calitate de reper în procesul examinării pacientului.
Un reprezentant proeminent al eticii deontologice este:
A. Imm. Kant
B. J.S Mill
C. Aristotel
D. Heraclit
82. Subiectele de etică aplicată se împart în așa subgrupe convenționale ca
A. Etica medicală, etica businessului, etica mediului
B. Etica medicală, etica businessului, etica marcherilor.
C. Etica medicală, etica businessului, etica terțiară.
D. Etica medicala, etica marcherilor, etica mediului.
Conceptul de bioetică textual înseamnă:
A. Etica vieții.
B. Etica morții.
C. Etica virtuții.
D. Etica deontologică
E. Nici o variantă
Termenul ,,Bioetica” a fost prima dată utilizat de:
A. Fritz Jahar
B. Van Rensselaer Potter
C. Robert Backer
D. Teodor Țîrdea
Azi putem vorbi despre o bioetică în sens:
A. Îngust / Larg
B. Deschis / Închis.
C. Eronat / Adevărat.
D. Vechi /Nou.
Obiectivul primar al teoriilor normative este:
A. Identificarea unui principiu incoruptibil în calitate de reper în procesul de examinare a pacientului
B. Identificarea unui principiu incoruptibil în calitate de reper în procesul tratării pacientului.
C. Identificarea unui principiu incoruptibil în calitate de reper în procesul de delimitare a binelui de rau
D.Identificarea unui principiu incoruptibil în calitate de reper în procesul intereselor pacientului.
Teoriile consecințialiste derivă moralitatea unei conduite din:
A. Analiza cost-eficienței consecințelor acestei conduite.
B. Analiza intenției acestei conduite.
C. Corespondența acestei conduite cu un set de reguli predeterminate.
D. Aplicarea standardelor morale în practica medicală.
E. Statutul virtuților într-o profesie
Virtute înseamnă:
A. O particularitate temperamentală.
B. Un obiect de uz casnic
C. O particularitate comportamentală înnăscută.
D. O trăsătură bună de caracter.
E. O trasatura de interes profesional
Utilitarismul este:
A. Cea mai populară teorie consecințialistă.
B. Cea mai scandaloasă teorie deontologică.
C. Teoria virtutilor
D. O teorie deontologică nepopulară.
E. O teorie a medicinei alternative.
A fi virtuos din punctul de vedere al teoriei aristotelice înseamnă:
A. A te conforma principiilor şi normelor morale dominante în societate.
B. A evita normele morale dominante în societare.
C. Prima şi a doua variantă.
D. A evita excesele.
