CS Pachetul neurovascular al gâtului conţine:
Nervul frenic, vena jugulară internă, artera carotidă internă
Nervul vag, artera carotidă comună, vena jugulară internă
Nervul vag, artera carotidă internă şi vena jugulară externă
Trunchiul simpatic, vena jugulară externă şi artera carotidă comună
Vena jugulară internă, nervul glosofaringian şi nervul vag
CM Vena jugulară internă:
Este o continuare a sinusului sagital superior
Începe la nivelul orificiului jugular
Are bulbul superior şi inferior
Este continuarea sinusului sigmoid
La început este situată posterior de a. carotidă internă.
CM Venele diploice:
Sunt dotate cu valve
Se află în substanţa spongioasă a oaselor craniului
Comunică cu venele țesuturilor moi ale capului
Se varsă direct în vena jugulară internă
Comunică cu sinusurile pahimeningelui .
CM Din venele diploice fac parte:
Vena diploică frontală
Vena diploică temporală anterioară şi posterioară
Vena diploică mastoidiană
Vena diploică occipitală
Vena diploică parietală.
CS Venele emisariene:
Efectuează şuntarea sistemului venos intracranian cu cel extracranian
Sunt amplasate în substanţa spongioasă a oaselor craniului
Se varsă direct în vena jugulară externă
Sunt afluenţi ai sinusului cavernos.
CM Vena jugulară internă are ca afluenţi extracranieni:
Venele faringiene
Vena lingvală
Vena occipitală
Vena facială
Vena tiroidiană inferioară.
CM Afluenţi extracranieni ai venei jugulare interne sunt:
Vena retromandibulară
Vena tiroidiană superioară
Vena oftalmică superioară
Vena oftalmică inferioară.
CM Cu referinţă la venele gâtului:
Cele mari conţin valve
Din ele face parte vena retromandibulară
Există venele jugulare internă, externă şi anterioar
Reprezintă vase ale sistemului caval superior
Sunt afluenţi ai sistemului caval inferior.
CM Noduri limfatice ale capului sunt:
Occipitale
Mastoidiene
Parotidiene
Paratraheale
Prelaringiene.
CM Dintre nodurile limfatice ale capului fac parte cele:
Faciale
Mandibulare
Submentale
Pretraheale
Retrofaringiene.
CM Nodurile limfatice cervicale:
Sunt superficiale şi profunde
Cele superficiale sunt situate lângă vena jugulară externă şi cea anterioară
Vasele lor eferente împreună cu cele de la cap formează de fiecare parten trunchi jugular
Cele profunde sunt localizate lângă vena jugulară internă
Limfa de la ele prin colectoarele limfatice de la cap şi gât se varsă în vena retromandibulară
CS În care colector limfatic se scurge limfa de la formaţiunile anatomice din jumătatea stângă a capului şi gâtului?
Ductul toracic limfatic
Ductul limfatic drept
Ductul limfatic stâng
Ductul subclavicular stâng
Ductul bronhomediastinal stâng.
CS Drenarea venoasă de la encefal are loc prin:
Vase venoase cu lumenul variabil
Vase care constituie o singură cale de drenare
Vase care nu anastomozează între ele
Căi principale şi suplimentare
Spaţiul subarahnoidian.
CM Sistemul limfatic include:
Vase limfocapilare
Vase limfatice
Vase sangvine speciale
Trunchiuri şi canale limfatice
Splina şi timusul
CM Capilarele limfatice:
Reprezintă segmentul iniţial al sistemului limfatic
Sunt concentrate mai ales în encefal şi măduva spinării
Sunt mai subţiri ca capilarele sangvine
Traiectul lor are aspect rectiliniu
Formează reţele limfocapilare.
CM Vasele limfatice:
Au aspect moniliform
Posedă valve
Formează reţele sau plexuri
Pot fi superficiale şi profunde
Formează anastomoze cu venele adiacente
CM Nodurile limfatice:
Au formă rotundă, ovală sau de bob
Formează grupuri regionale
Nu posedă capsule de țesut conjunctiv
Pot fi superficiale şi profunde, parietale şi viscerale
Li se disting sinusurile marginal, intermediar şi portal
CM Refluxul sângelui de la tiroidă are loc în:
V. jugularis externa
V. jugularis interna
V. facialis
V. brachiocephalica
V. vertebralis.
CM Indicaţi variantele posibile de afluere a venei jugulare externe:
V. subclavia
V. jugularis anterior
V. azygos
Ungiul venos (Pirogov)
V. axillaris
CM Afluenţi ai venei jugulare externe sunt:
V. suprascapularis
V. transversae colli
V. lingualis
V. infraorbitalis.
CS Venele oftalmice superioară şi inferioară afluează în:
Vena jugulară internă
Sinusul cavernos
Plexul pterigoid
Vena maxilară.
CM Vena jugulară externă începe prin confluerea:
V. faciale
V. occipitale
V. auriculare posterioare
V. retromandibulare
Vv. emisariene.
CM În vena retromandibulară afluează:
Vv. auriculares anteriores
Vv. temporales profundae
Vv. maxillares
V. submentalis
V. vertebralis
CS Vena angulară anastomozează cu sinusul cavernos prin:
Vena alveolară anterioară superioară
Vena infraorbitală
Vena maxilară
Vena sphenopalatină
Vena oftalmică superioară.
CS Circulaţia pulmonară:
Are rolul de irigare a plămânilor şi bronhiilor
Începe în atriul drept şi se termină în atriul stâng
Transportă sânge conţinând CO2 spre plămâni şi sânge îmbogăţit cu O2 spre cord
La făt începe să funcţioneze cu 2 - 3 luni înainte de naştere
Comparativ cu circulaţia mare prin vasele ei trece o cantitate de sânge mai mică.
CM Circulaţia corporală:
Are rolul de a transporta O2 şi substanţe nutritive spre toate organele şi ţesuturile
Începe cu ventriculul drept
Sfârşeşte cu atriul drept
Începe să funcţioneze din momentul naşterii
Include doar aorta şi venele cave .
CS Vasele sangvine magistrale includ:
Cele prin care e realizat fluxul colateral al sângelui arterial sau venos
Vasele sangvine mari
Vasele sangvine principale ale unui segment de corp de la care pornesc ramuri laterale, asigurând vascularizaţia acestuia
Vasele mai mici care unesc ramificaţiile vaselor vecine
Ramificaţiile terminale
CM Arterele pot fi grupate in:
Extraorganice sau intraorganice
De tip elastic, muscular sau mixt
Longitudinale sau circulare
Magistrale sau colaterale
Anastomozante sau terminale
CM Pereţii arterelor sunt constituiţi din:
Tunica internă - intima
Tunica intermediar
Tunica medie - musculară
Tunica perimusculară
Tunica externă - adventicea
CS Venele:
Transportă sângele de la cord spre periferie
Au pereţii mai subţiri ca arterele
Nu posedă tunică intimă
Nu conţin structuri elastice şi musculare
Nu colabează
CM Transportarea sângelui prin vene e realizată prin contribuţia:
Acţiunii aspiratoare a inimii şi a cavităţii toracice
Contracţiei muşchilor viscerali şi scheletici
Contracţiei elementelor musculare ale pereţilor venoşi
Prezenţei valvelor în lumenul venelor
Presiunii atmosferice
CM Venele pot fi grupate în:
Mari, medii, mici, venule
Superficiale şi profunde
Magistrale şi colaterale
Multiple şi solitare
Plexuri şi sinusuri venoase.
CM Nu posedă valve venele:
Membrului superior
Membrului inferior
Cave superioară şi inferioară
Pulmonare
Renale
CM De regulă venele:
Superficiale - au traiect individual şi sunt solitare
Profunde - sunt pare (cu excepţia celor mari) şi însoţesc arterele
Superficiale - nu se unesc cu cele profunde
Profunde - poartă denumiri similare cu cele ale arterelor pe care le însoţesc
Superficiale - nu însoțesc arterele
CM Pereţii vaselor sangvine:
Nu conţin terminaţii nervoase senzitive
Posedă vasa vasorum
Alocuri reprezintă zone reflexogene
Din exterior sunt însoţiţi de plexuri nervoase perivasculare
Contactează direct cu formaţiunile anatomice adiacente
CM Arterele:
Ajung la formaţiunile pe care le irigă pe calea cea mai scurtă
La nivelul membrelor se plasează pe faţa lor laterală
Pătrund în organele parenchimatoase prin hilul acestora
Nivelul originii lor de la vasul matern nu reflectă dezvoltarea organului irigat
Numărul de artere, care irigă organul corelează doar cu dimensiunile acestuia
CS Microcirculaţia reprezintă:
Transportul lichidului tisular din ţesuturi în vasele sangvine şi limfatice
Trecerea directă a sângelui din sistemul arterial în sistemul venos
Zona intermediară dintre ramificaţiile distale ale sistemului arterial şi vasele iniţiale ale sistemului venos
Circulaţia sângelui şi a limfei prin segmentul microscopic al patului vascular și procesele complexe, care au loc la acest nivel
Tranziţia transmembranală a componentei lichide a sângelui
CM Din patul microcirculator fac parte:
Arteriolele
Venulele
Capilarele
Vasele anastomotice
Precapilarele
CM Microcirculaţia e reglată de:
Musculatura arterelor
Musculatura venelor
Muşchii arteriolelor
Sfincterele precapilarelor
Sfincterele postcapilarelor
CМ Patul microcirculator:
Are structură uniformă pentru toate organele
Are structură specifică fiecărui organ
Reprezintă totalitatea vaselor sangvine şi limfatice la nivel microscopic
Este un complex anatomo-funcţional cu componentele sangvine (5), limfatic şi interstiţial
Poate fi privit ca sistem microcirculator (V. V. Kuprianov)
CM Anastomozele vaselor sangvine pot fi:
Arteriale
Venoase
Suprasistemice
Arteriolo-venulare
Intersistemice
CS Anastomozele intrasistemice reprezintă conexiunile ramificaţiilor, provenite de la:
Artere
Vene
Unul şi acelaşi vas matern
Vase magistrale
Vase intraorganice
CS Circulaţia colaterală reprezintă circulaţia sângelui prin:
Artere şi vene intraorganice
Vene profunde
Vase magistrale ale organelor sau segmentelor de corp
Vase laterale, secundare, care constituie căi lăturalnice
Anastomoze arterio-venoase
CM Distribuirea vaselor sangvine intraorganice depinde de:
Distanţa, la care se află organul de la vasul magistral
Dimensiunile organului
Rolul funcţional al organului
Numărul surselor de irigare
Structura organului
CM Mica circulaţie include:
Patul microcirculator al plămânilor
Venele cave
Arterele pulmonare dreaptă şi stângă
Trunchiul pulmonar
Două vene pulmonare drepte şi două vene pulmonare stângi
CS Cu privire la trunchiul pulmonar:
Porneşte din ventriculul stâng
Porneşte din ventriculul drept
Se bifurcă în venele pulmonare dreaptă şi stângă
Reprezintă vasul circulaţiei mari
Transportă sânge îmbogăţit cu O2
CM Cu privire la vasele sangvine ale circulaţiei mari:
Aorta porneşte din ventriculul stâng
Venele cave superioară şi inferioară transportă sângele cu CO2 în atriul stâng
Vena cavă superioară se varsă în atriul drept
Vena cavă inferioară se varsă în atriul stâng
CM Ramurile parietale ale aortei:
Irigă pereţii cavităţilor trunchiului
Vascularizează viscerele
Sunt pare
Sunt impare
Vascularizează o anumită zonă a unui organ
CS Ramurile viscerale ale aortei vascularizează:
Organele extracavitare
Numai organele pare
Numai organele impare
Organele din cavităţile trunchiului
Numai organele cavitare
CM Venele se caracterizează prin:
Viteza mică a fluxului sangvin
Presiunea joasă a sângelui
Prezenţa valvulelor
Structura histologică variată
Absenţa structurilor musculare
CS Numărul venelor:
Depăşeşte numărul arterelor
E identic cu cel al arterelor
E mai redus decât al arterelor
Este independent de numărul arterelor
Depinde de numărul arterelor
CM Anastomozele venoase pot fi:
Venulo-arteriale
Intrasistemice
Extraorganice
Intraorganice
CM Anastomozele arteriale:
Formează arcuri şi reţele arteriale
Se întâlnesc doar la viscere
Sunt bine dezvoltate la nivelul articulaţiilor
Asigură vascularizarea uniformă a organului
Nu au rol deosebit de important
CS Arterele terminale:
Până la nivelul capilarizării nu formează anastomoze cu vasele vecine
Formează rete mirabile
Reprezintă vase, prin care e drenat sângele de la organe
Transportă sânge venos
Reprezintă vase comunicante
CM Tipuri de ramificare a arterelor sunt:
Divergent (răsfirat, difuz)
Radiar
Mixt
Magistral (convergent)
Pe traiect
CM Sistemul vascular:
Constituie sistemul de tuburi, prin care circulă sângele şi limfa
Realizează vehicularea substanţelor nutritive spre ţesuturi şi organe, şi eliminarea deşeurilor metabolice
Realizează schimbul de gaze
Include artere, vene şi vase limfatice
Transportă numai limfa
CS Sistemul microcirculator include:
Patul microcirculator
Patul microcirculator, căile extravasculare de transportare a substanţelor, spaţiile intertisulare şi intercelulare, circumiacente capilarelor
Arteriole, precapilare, capilare şi postcapilare
Precapilare, capilare şi postcapilare
Arteriola, venula şi patul limfomicrocirculator
CS Modulul microvascular include:
Arteriola, arteriola precapilară, capilarele, venula postcapilară, venula şi patul limfomicrocirculator
Componente sangvine, limfatice şi interstiţiale
Patul hemomicrocirculator
Complexe cu componente limfatice şi interstiţiale
Ramificările arterelor extra- şi intraorganice
CM Faţa anterioară (sternocostală) a cordului, aflat in situ e dată de:
Ventriculul stâng (în cea mai mare parte)
Atriul drept (parţial)
Atriul stâng
Ventriculul drept
Trunchiul pulmonar şi aorta ascendentă
CM Cordul cu pericardul se află în:
Mediastinul inferior (PNA)
Mediastinul superior (PNA)
Mediastinul posterior (BNA)
Mediastinul mediu (PNA)
Mediastinul anterior (PNA)
CM Cu privire la conformaţia exterioară a cordului:
Poate avea formă ovală sau rotundă
Mai des aminteşte forma unui con
Îmbracă forma unui oval retezat
E de forma unui con aplatizat in sens antero-posterior
Are forma unui con retezat
CM Cordului i se disting feţele:
Anterioară
Posterioară
Superioară
Sternocostală
Diafragmatică
CS Pe o radiogramă anterioară cordului i se disting marginile:
Pulmonar
Laterale
Dreaptă şi stângă
Mediastinale
Pleurale
CM La exteriorul inimii se observă şanţurile:
Coronar
Aortic
Interventricular anterior
Apical
Interventricular posterior
CS Inimii i se disting camerele:
Două atrii şi două ventricule
Două ventricule şi două auricule
Două atrii, două ventricule şi două auricule
Două atrii, două ventricule şi un con arterial
Un ventricul şi două atrii
CM Atriul drept:
Formează cea mai mare parte a feţei anterioare a inimii
Se află anterior de venele pulmonare drepte
În peretele său se conţine nodul sinuatrial
Are forma unui cub
Se dezvoltă din sinusul venos (parţial)
CM In atriul drept se deschid:
Venele pulmonare drepte
Vena cavă superioară
Sinusul coronaria
Venele mici ale cordului
Vena cavă inferioară
CM În atriul drept se disting valvele:
Sinusului coronarian
Venelor mici ale cordului
Venei cave inferioare
Venelor pulmonare drepte
Venei cave superioare
CM Muşchii pectinaţi ai atriului drept se află pe:
Septul interatrial
Faţa internă a pereţilor auricular
Pe peretele anterior
Peretele posterior
În jurul orificiului sinusului coronarian
CM Pe peretele posterior al atriului drept se află:
Orificiul atrioventricular drept
Creasta terminală
Tuberculul intervenos
Sinusul venelor cave
Fosa ovală
CM Pe faţa septului interatrial, orientată spre cavitatea atriului drept se disting:
Limbul fosei ovale
Muşchi pectinaţi
Nodul atrioventricular
CS Pe peretele posterior al atriului stâng există:
Orificiul venei cave inferioare
Patru orificii ale venelor pulmonare
Orificiul atrioventricular stâng
Orificiul sinusului coronarian
CM Din interior pereţii atriului stâng:
Sunt aproape netezi
Conţin muşchi pectinaţi doar în auricula stângă
Sunt străpunşi de venele mici ale cordului
Alocuri de la ei pornesc muşchi papilari
Sunt accidentaţi uniform
CM Ventriculul drept:
Se află în dreapta şi înaintea ventriculului stâng
Are forma unei piramide triedre inversate
Peretele lui medial e constituit de septul interventricular
Peretele lui inferior e bombat, iar cel anterior - turtit
Constituie cea mai mare parte a feţei anterioare a inimii
CM Cavitatea ventriculului drept:
Recepţionează sânge venos din atriul drept
E separată de cavitatea atriului drept prin orificiul atrioventricular
E compartimentată în corp şi con arterial, drept limită dintre care serveşte creasta supraventriculară
În ea proemină muşchii papilari
E mult mai voluminoasă ca cea a ventriculului stâng
CS Pereţii ventriculului drept:
Sunt mai groşi ca la cel stâng
Au faţa internă accidentată, fiind dotaţi cu trabecule cărnoase şi muşchi papilari
Conţin orificii ale venelor mici ale inimii
Septul interventricular are o structură similară cu cea a celorlalţi pereţi
Conţin coarde tendinoase
CM Ventriculul stâng:
Are o formă conică
Cavitatea lui comunică cu atriul stâng şi cu aorta
Conţine numeroase trabecule cărnoase şi 3 - 5 muşchi papilari
Faţa internă, care delimitează conul arterial, apropiindu-se de ostiul aortic devine netedă.
Are pereţi mai groşi ca cei ai ventriculului drept
CM Valva atrioventriculară dreaptă:
Constă din trei cuspide - anterioară, posterioară şi septală
De obicei e dotată cu trei muşchi papilari
E ataşată la inelul muscular care se contractă în sistola ventriculului
În sistolă separă cavitatea ventriculului de cea a atriului
Cuspidele sunt formate din ţesut fibros şi endoteliu
CM Valva mitrală:
Constă din două cuspide - anterioară şi posterioară
Fiecare cuspidă e legată cu ambii muşchi papilari - anterior şi posterior
Se proiectează în spaţiul intercostal III din stânga, la o lăţime de deget lateral de stern
Focarul de auscultaţie a zgomotelor, provocate de ea, se află la o distanţă de 8 - 9 cm spre stânga de linia mediosternală
Cuspidele ei conțin fascicule musculare
CM Cu privire la muşchii papilari:
Reprezintă formaţiuni rudimentare
Contribuie la închiderea valvelor atrioventriculare
Deschid valvele atrioventriculare în diastolă
Reglează poziția coardelor tendinoase în sistolă
Forma lor e variabilă
CM Peretele cardiac constă din:
Per Pericard
Miocard
Epicard
Endocard
Mezocard
CM Endocardul:
Tapetează miocardul din interior
Nu acoperă muşchii papilari şi coardele tendinoase
Duplicaturi ale lui formează valvele atrioventriculare, aortei, trunchiului pulmonar şi cele ale venei cave inferioare şi a sinusului coronar
Reprezintă o pătură fină şi transparentă
Nu conţine vase sangvine, dar conține fibre nervoase
CM Miocardul atriilor:
Constă din cardiomiocite
E comun cu cel al ventriculelor
În atrii e reprezentat de două straturi – superficial – comun şi profund – separat
Stratul profund al atriilor conţine fascicule circulare, situate în jurul orificiilor venoase
Muşchii pectinaţi sunt formaţi de fascicule longitudinale
CM Miocardul ventriculelor:
Se compune din straturile extern, mediu şi intern
La nivelul apexului stratul extern trece in cel intern
Straturile extern şi intern sunt individuale, pentru fiecare ventricul
Stratul mediu e comun pentru ambele ventricule
Muşchii papilari şi trabeculele cărnoase sunt formaţi de fasciculele longitudinale ale stratului intern
CM Septul interventricular:
Reprezintă un perete muscular
I se disting porţiunile musculară şi membranoasă
E tapetat cu endocard
Separă ventriculele de atrii
La copii constă numai din porţiunea musculară
CM Epicardul:
Reprezintă foiţa viscerală a pericardului seros
Are o structură similară cu cea a membranelor seroase
Deoarece constă dintr-o foiţă fină de ţesut conjunctiv tapetată cu mezoteliu e transparent
Tapetează cordul din exterior cu excepţia vaselor sangvine mari
Se continuă cu foiţa parietală a pericardului seros
CM Inima la nou-născut:
E de formă sferică
Are o masă generală de cca 24 g
E situată mai sus şi are o poziţie orizontală
Faţa ei sternocostală e dată de atriul drept, ventriculul drept şi cea mai mare parte a ventriculului stâng
Nu posedă muşchi papilari
CM Inima la copil:
Creşte mai intens în primul an de viață
Are linii limitrofe care diferă de cele ale adultului
Are muşchii papilari atrofiaţi
Nu posedă trabecule cărnoase
În septurile interatrial şi interventricular există orificii
CM Cu privire la proiecţia inimii:
În condiţii de normă şocul apexian poate fi sesizat în spaţiul intercostal V la 9 cm spre stânga de linia mediosternală
Linia limitrofă superioară se află la nivelul marginii inferioare a cartilajelor costale II
Linia limitrofă dreaptă se întinde între cartilajele costale III şi V cu 1 - 2 cm lateral de marginea dreaptă a sternului
Linia limitrofă stângă se află la 2 - 3 cm medial de linia medioclaviculară stângă
Linia limitrofă inferioară coincide cu dreapta trasată prin cartilajele costale IV
CS Apexul inimii se proiectează:
La nivelul coastei V pe linie medioclaviculară stângă
La nivelul apofizei xifoide a sternului la două lăţimi de deget spre stânga
În spaţiul intercostal V cu 1,5 cm medial de linia medioclaviculară din stânga
În spaţiul intercostal V pe linie medioclaviculară stângă
La copii nu se proiectează
CS Zgomotul, provocat de valva mitrală se aude mai desluşit:
În spaţiul intercostal II din stânga, lângă stern
În spaţiul intercostal V din stânga, lângă stern
În spaţiul intercostal V din dreapta, lângă stern
În zona de proiecție a apexului
CS Zgomotul, provocat de valva aortică poate fi perceput:
În spaţiul intercostal III din dreapta, lângă stern
La nivelul fuzionării apofizei xifoide cu corpul sternal, din stânga
Pe linie sternală, la nivelul spaţiului intercostal V, din dreapta
În spaţiul intercostal II din dreapta, lângă stern
CM Cu privire la pericardul fibros:
Aderă strâns la centrul tendinos al diafragmei
E separat de stern prin muşchii sternali
La nivelul vaselor sangvine mari se continuă cu adventicea acestora
E tapetat din interior cu foiţa parietală a epicardului
Din anterior şi din părţile laterale e acoperit de pleură
CM Pericardul seros:
Constă din doua foiţe - parietală şi viscerală
Foiţa lui viscerală tapetează epicardul
Produce lichid pericardic
E fixat de stern prin ligg. sternopericardiace
Conține lamina muscularis pericardii
CM Cavitatea pericardului:
E delimitată de foiţele parietală şi viscerală a pericardului fibros
Reprezintă un spaţiu capilar
Conţine o cantitate infimă de lichid seros
I se disting sinusurile transvers, oblic şi interauricular
Comunică cu cavitatea pleurei prin spaţiile perivasculare
CM Sinusul transvers al pericardului:
Reprezintă un spaţiu îngust, situat în jurul pediculului vascular al cordului
Din exterior e delimitat de foiţa parietală a pericardului seros
Din interior e delimitat de foiţa viscerală a pericardului seros
Comunică cu sinusul coronarian
Graţie existenţei lui pediculul vascular al cordului poate fi circumtactat
CM Sinusul oblic al pericardului:
Se află sub faţa diafragmatică a inimii
Pentru a fi demonstrat cordul trebuie ridicat de apex şi întors spre dreapta.
E delimitat de venele cavă inferioară şi pulmonare stângi
Peretele lui anterior e format de miocardul atriului drept
E. Se continuă cu sinusul transvers
CM Scheletul moale al inimii include:
Aparatul ligamentar al pericardului
Inelele fibroase drept şi stâng
Inelele conjunctive din jurul orificiilor aortic şi al trunchiului pulmonar
Triunghiurile fibroase drept şi stâng
Porţiunea membranoasă a septului interventricular
CM Pe viu inima poate fi explorată prin:
Endoscopie cardiacă
Percuţie
Ecocardiografie
Coronarografie
Angiocardiografie.
CS Inima se dezvoltă din:
Ectoderm
Mezoderm
Endoderm
Recesurile branhiale
Intestinul primar
CM Triada Fallot include:
Stenoza trunchiului pulmonar
Defectul septului interventricular
Hipertrofia ventriculului stâng
Defectul septului interatrial
Hipertrofia ventriculului drept
CM Faţa inferioară (diafragmatică) a cordului:
Vine în raport cu centrul tendinos al diafragmulu
Se sprijină pe partea sternală a diafragmului
Pe ea trece şanţul interventricular posterior
Corespunde suprafeţei ventriculului stâng (mai mare) şi ventriculului drept (mai mică)
Corespunde suprafeţelor ambelor atrii
CS Incisura apicală a cordului:
Se află pe marginea stângă
Reprezintă segmentul inferior al şanţului interventricular posterior
Întretaie marginea stângă
Se formează prin confluerea şanţurilor interventriculare
Corespunde apexului cordului
CS Apexul cordului este orientat:
În jos, anterior şi în dreapta
În jos, posterior şi în stânga
În jos, anterior şi în stânga
Spre spaţiul intercostal IV
În direcţia processus xiphoideus
CM Cu privire la baza cordului:
E formată de atrii, iar anterior de aortă şi trunchiul pulmonar
Corespunde atriilor şi părţii superioare a ventriculului stâng
E orientată posterior, în sus şi la dreapta
Atinge spaţiul intercostal II din dreapta
Formează peretele superior al atriilor
CM Marginile cordului:
Ambele sunt ascuţite.
Cea dreaptă este mai ascuţită, iar cea stângă – mai rotunjită
Marginea stângă e rotunjită, deoarece peretele ventriculului stâng este mai gros
Marginea dreaptă corespunde ventriculului drept şi atriului drept
Marginea dreaptă este mai scurtă decât cea stângă
CM Cu privire la dimensiunile cordului:
Sunt egale cu dimensiunile pumnului individului respectiv
Diametrul longitudinal e de 12-13 cm
Diametrul transversal măsoară 9-10 cm
Diametrul antero-posterior e de 6-7 cm
La femeie sunt mai mari
CM Muşchii papilari:
Au formă conică
De la vârful lor pleacă corzile tendinoase
Pot fi simpli, bifizi şi multifizi
Au diverse forme
Muşchii papilari se mai numesc trabeculae carneae
CM Septul interatrial:
Separă atriile de ventricule
Prezintă un perete comun pentru ambele atrii
Pe faţa lui dreaptă este situată fossa ovalis.
La nivelul fosei ovale este mult mai subţire
Constituie peretele comun al ventriculelor
CS Pereţii atriului drept sunt:
Anterior, atrioventricular, septal, posterior
Anterior, posterior, superior, inferior, medial şi lateral
Septal şi superoinferior
Anterior, posterior, superior şi inferior
Anterior şi inferior
CM Cu privire la triunghiul Koch:
Se află în atriul stâng
Se află în atriul drept
Este delimitat de valvula sinusului coronar, ostiul atrioventricular drept şi fasciculul conjunctiv, care pleacă de la valvula sinusului coronar
La nivelul lui se află nodul Aschoff-Tawara
La nivelul lui se află nodul sinoatrial
CM Cu privire la auriculele inimii:
Se prelungesc din peretele anterior al atriilor respective
Reprezintă rezervoare de sânge
Se cunosc auriculul drept şi stâng
Auriculul stâng este mai lung şi mai îngust ca cel drept
CS Aparatul valvular al inimii este constituit din:
Valvele atrioventriculare dreaptă şi stângă
Valva trunchiului pulmonar şi valva aortică
Valva atrioventriculară dreaptă, valva atrioventriculară stângă, valva trunchiului pulmonar și valva aortică
Valvele semilunare ale trunchiului pulmonar şi ale aortei
Valvele tricuspidă şi bicuspidă
CM Valvulele semilunare ale trunchiului pulmonar:
Se află la marginile ostium tr. pulmonalis
Sunt trei: anterioară, dreaptă şi stângă
Au aspect de cuib de rândunică
Împiedică reîntoarcerea sângelui în ventriculul drept aflat în diastolă
Numărul lor e variabil
CM Valva aortică:
Diferă structural de valva trunchiului pulmonar
Are structură identică cu cea a valvei trunchiului pulmonar
Nodulii ei sunt mai masivi şi mai pronunţaţi
Este constituită din valvulele semilunare anterioară, dreaptă şi stângă
Este constituită din valvulele semilunare posterioară, dreaptă şi stângă
CM Sistemul conductil al inimii este constituit din:
Fibre musculare netede
Fibre musculare atipice dispuse în miocard
Fascicule musculare longitudinale
Nodul sinoatrial, nodul atrioventricular şi fasciculul atrioventricular
Doi pedunculi musculari
CM Cu privire la localizarea componentelor sistemului conductil al inimii:
Pedunculii se răspândesc în miocardul ventriculului stâng
Nodul sinoatrial este localizat în peretele posterior al ventriculului drept
Nodul sinoatrial (Keith-Flack) se află în peretele atriului drept
Nodul atrioventricular (Aschoff-Tawara) este situat în porţiunea inferioară a septului interatrial
Pedunculii drept şi stâng ai fasciculului atrioventricular se distribuie în ventriculele corespunzătoare
CM Cu privire la importanţa sistemului conductil al inimii:
Realizează activitatea ritmică a inimii
Sincronizează contracţiile atriilor şi ventriculelor
Cumulează rolul elementelor nervoase ale cordului
Stimulează activitatea atriului şi ventriculului de pe dreapta
Realizează automatismul inimii
CM Cu privire la endocard:
Reprezintă un strat gros ce căptuşeşte interiorul camerelor inimii
La nivelul atriilor este mai gros, decât al ventriculelor
E bine pronunţat pe septul interventricular
La nivelul ostiilor aortal şi al trunchiului pulmonar este mai puţin pronunţat
Pe septul interventricular este foarte fin
CS Miocardul:
Alcătuieşte pereţii atriilor şi ventriculelor independent de funcţiile lor
La nivelul atriilor este mai gros, decât în ventricule
E cel mai bine dezvoltat strat al cordului
Constă din ţesut muscular scheletic
Anatomic este comun pentru atrii şi ventricule
CM Triungiurile fibroase din scheletul moale al inimii:
Există drept şi stâng
Se află între inelele fibroase ale orificiilor atrioventriculare şi ale celui aortic.
Cel stâng este mult mai mare decât cel drept
Cel drept leagă ambele inele atrioventriculare şi cel aortic
Cel stâng este unit cu septul interventricular
CM Pericardului i se disting fețele:
Pleurală
Mediastinală dreaptă şi stângă
Costală
CM Prin examenul radiologic la adult se evidenţiază următoarele poziţii principale ale cordului:
Transversală
Oblică
Orizontală
Verticală
Mediană
CM Circulaţia sangvină la făt:
Este pulmonară
Este placentară
Circulaţia sangvină mare comunică cu cea mică prin foramen ovale şi ductus arteriosus
Are loc numai prin artere
Aprovizionează fătul cu O2 şi substanţe nutritive
CM În activitatea inimii se disting următoarele faze:
Sistola generală
Sistola atriilor
Diastola generală
Sistola ventriculelor
Diastola ventriculelor
CM Lamela viscerală a pericardului seros reprezintă:
Stratul intern al inimii.
Stratul extern al inimii
Epicardul
Două lamele ale pericardului fibros
O lamelă, care tapetează din interior pericardul fibros
CM Faţa sternocostală a pericardului:
Aderă nemijlocit la corpul sternului şi cartilajele coastelor IV, V şi VI
Se uneşte cu coastele VII, VIII şi IX
Se uneşte cu peretele toracelui prin ligamentele sternopericardiace superioare şi inferioare
Acoperă pe deplin faţa internă a sternului
Aderă la pleurele mediastinale dreaptă şi stângă
CM Lichidul pericardic:
Facilitează alunecarea cordului
Împiedică mişcările inimii
E un lichid seros
Se prezintă ca un lichid vâscos
Se află intre pericardul fibros şi seros
CS Şocul apexian se determină:
La apexul inimii
În spaţiul intercostal III din stânga
La nivelul cartilajului coastei IV din dreapta
În spaţiul intercostal IV din dreapta
Pe linia medioclaviculară stângă
CM Poziţia cordului:
Depinde de poziţia diafragmului, vârstă şi constituţie
La hiperstenici este orizontală
La normostenici capătă o poziţie oblică
La femei este transversală
La astenici e verticală
CM Vascularizaţia inimii:
Se realizează din arterele coronare stângă și dreaptă
Artera coronară dreaptă irigă atriul drept, ventriculul drept, muşchii papilari ai ventriculului stâng, septul interatrial
Artera coronară stângă irigă septul interventricular, muşchii papilari ai ventriculului drept, inelele fibroase
Artera coronară posterioară irigă ţesuturile cardiace adiacente şanţului interventricular posterior
Pot exista și artere coronare suplimentare
CS Dintre tipurile de distribuire a arterelor coronare predominant este:
Uniform
Dextrocoronarian
Sinistrocoronarian
Dextrocoronarian mediu
Sinistrocoronarian mediu
CS Ramurile arterelor coronare:
Nu anastomozează între ele
Formează două inele arteriale
Formează reţele vaste de anastomoze, localizate mai ales în miocard
Anastomozează cu ramurile arterei pericardiacofrenice.
Toate sunt de tip conectant
CM Arterele inimii:
Au origine constantă
Variază ca număr
Variază ca origine
În paralel cu ele pot exista artere suplimentare
Pot porni de la artera toracică internă
CM Venele inimii:
Sunt mai puţin numeroase ca arterele
Cele mai multe dintre cele mari afluează în sinusul coronar
Toate se varsă direct în camerele inimii
Direct în camerele inimii, mai ales în atriul drept se varsă doar venele cardiace minime
Venele cardiace anterioare sunt afluenţi ai sinusului coronar
CS Sinusul coronar:
Reprezintă o reminiscenţă a venei cardinale comune stângi
Este localizat în şanţul interventricular posterior
Se varsă în atriul stâng
Se întinde de la apexul inimii până la nivelul şanţului coronar
Colectează sângele din toate venele inimii
CM In sinusul coronar afluează:
Vena anterioară a ventriculului stâng
Vena cardiacă medie
Vena cordis parva
Vena longitudinală a atriului drept
Vv. cordis minimae
CS Reţele de capilare limfatice se află:
Doar în endocard
Doar în epicar
Doar în miocard
Doar în pericard
În toate cele menţionate
CM Spre ganglionii limfatici regionali limfa de la cord e transportată prin:
Vasul limfatic cardiac anterior
Vasul limfatic cardiac posterior
Vasul limfatic atrioventricular
Vasul limfatic cardiac drep
Vasul limfatic cardiac stâng
CM Inervaţia inimii este dată de:
Nervii şi ramurile cardiace
Plexurile cardiace extraorganice
Plexurile cardiace intraorganice
Nervul frenic
Plexul esofagian
CM Nervii cardiaci pornesc de la:
Ganglionul cervical superior al lanţului simpatic
Ganglionii toracici II-V ai lanţului simpatic
Plexul celiac
Ganglionul cervical inferior al lanţului simpatic
CM După V.P. Vorobiov din plexul subepicardial fac parte:
Plexul anterior al atriilor
Plexul ventricular comun
Plexul posterior stâng
Plexul posterior al atriului stâng
Plexul atrioventricular superior
CM Sistemul conductil al cordului:
Constă din fibre musculare atipice
Centrii lui sunt reprezentaţi de nodurile sinuatrial şi atrioventricular
Nodul sinuatrial se află în peretele anterior al ventriculului drept
Nodul atrioventricular e situat în septul interventricular
Include noduri şi fascicule
CM În unele maladii cardiace durerea referită e localizată:
În regiunea epigastrică
În regiunea epigastrică. B. Pe faţa laterală a hemitoracelui stâng
În regiunea umărului stâng
Pe faţa medială a membrului superior liber stâng
În regiunea hipocondrului stâng
CS Arterele coronare pornesc de la:
Sinusul coronarian
Auriculele inimii
Bulbul aortei
Valvulele semilunare ale aortei
Arterele pulmonare
CM Artera coronară dreaptă irigă:
Atriul drept
Peretele posterior al ventriculului drept
Tot peretele posterior al ventriculului stâng
Septul interventricular (1/3 posterioară)
CM Artera coronară stângă vascularizează:
Peretele anterior şi o parte din cel posterior al ventriculului stâng
Peretele anterior al ventriculului drept
Muşchiul papilar anterior al ventriculului stâng
CS Ramurile arterei coronare drepte sunt:
Interventriculare dreaptă şi stângă
Circumflexe dreaptă şi stângă
Interventriculară posterioară
Ventriculară stângă
Atrială dreaptă
CS Artera coronară stângă emite ramurile:
Interventricularis anterior şi ramus circumflexus
Interventriculară dreaptă
Atrială stângă
Septală
CM Ramura circumflexă:
Anastomozează cu artera coronară dreaptă
Poate fi dublă
Dă naştere la ramuri atriale şi ventriculare
Ea naştere de la bulbul aortei
Irigă atriul drept şi auriculul stâng
CM Ramura interventriculară posterioară irigă:
Peretele ventriculului drept
Auricula dreaptă
Muşchii papilari ai ventriculului drept
Porţiunea anterioară a septului interventricular
CM Ramurile arterelor coronare formează anastomoze:
Periferice
Interne
CS Arterele coronare pot fi vizualizate prin:
Angiografie coronariană (coronarografie)
Electrocardiografie
Tomografie
CM Anomalii de dezvoltare a inimii pot fi:
Existența a două inimi
Atrezia pediculului vascular
Dextrocardia
Ectopia cervicală
Triada Fallot
CS Vortex cordis se formează la:
Orificiul aortei
Orificiul trunchiului pulmonar
Apexul cordului
Inelul fibros drept
Inelul fibros stâng
CS Dintre venele cordului valvule are:
Vena mare a cordului
Venele Thebesius
CM Arterele coronare pot porni atipic de la:
Arcul aortei
Artera subclaviculară stângă
Segmentul toracic al aortei descendente
CM Vena cordis magna:
Are origine în sinusul coronar
Ia naştere la nivelul apexului cordului
Colectează sângele din venele ambelor ventricule
Colectează sângele din venele septului interventricular
Se formează din venele minime ale cordului
CM Venele minime ale cordului:
Sunt numeroase
Se varsă nemijlocit în atriul drept
Se varsă nemijlocit în cavităţile atriilor şi ventriculelor
Încep în pereţii ventriculului stâng
Sunt patru la număr
CS Orificiul de deschidere a sinusului coronarian se află în:
CM Patul limfatic al cordului este constituit din:
Trunchiuri limfatice
Reţele de capilare limfatice
Vasele limfatice cardiace drept şi stâng
Vase limfatice superficiale şi profunde
Ganglioni limfatici
CM Vasele limfatice de la pericard se varsă în:
Vasele limfatice cardiace
Ganglionii mediastinali anteriori
Ganglionii traheobronhiali
Trunchiurile bronhomediastinale
CM Există trei grupuri de vene cardiace:
Afluenţii venei cordis magna
Venele sinusului coronarian
Venele anterioare ale inimii
Venele minime
Vena oblică a atriului stâng
CM Inima este inervată de:
Nervul cardiac cervical superior
Nervul cardiac cervical mediu
Plexul aortal toracic
Plexul subclavicular
Nervul cardiac cervical inferior
CS Inervaţia simpatică a cordului este asigurată de:
Nucleul intermediolateral al segmentelor C8 – T4
Ganglionul jugular superior al nervului vag
Plexul carotid comun
Ganglionul jugular inferior al nervului vag
Neuronii de tipul Doghiel II
CM Inervaţia aferentă a cordului este asigurată de neuronii:
Ganglionilor spinali C7 – T4.
Ganglionilor superiori şi inferiori ai nervului vag
De tipul Doghiel II
Ganglionilor spinali T12 – L1
Ganglionului pterigopalatin
CM Cu privire la inervaţia parasimpatică a cordului:
Este asigurată de nucleul dorsal al nervului vag
O parte din fibrele parasimpatice trece în componența nervului laringian recurent
Se implică nervul frenic
Ca sursă servesc ramurile cardiace cervicale inferioare
Participă şi nervul splanhnic mic