Sistemul cardiovascular. Generalități Inima şi pericardul – structură, topografie, explorare pe viu

Are rolul de a transporta O2 şi substanţe nutritive spre toate organele şi ţesuturile.

Începe cu ventriculul drept.

Sfârşeşte cu atriul drept.

Începe să funcţioneze din momentul naşterii.

Include doar aorta şi venele cave .

Extraorganice sau intraorganice.

De tip elastic, muscular sau mixt .

Longitudinale sau circulare.

Magistrale sau colaterale.

Anastomozante sau terminale.

Tunica internă - intima.

Tunica intermediară.

Tunica medie - musculară.

Tunica perimusculară.

Tunica externă - adventicea

Transportă sângele de la cord spre periferie.

Au pereţii mai subţiri ca arterele.

Nu posedă tunică intimă.

Nu conţin structuri elastice şi musculare.

Nu colabează.

Acţiunii aspiratoare a inimii şi a cavităţii toracice.

Contracţiei muşchilor viscerali şi scheletici.

Contracţiei elementelor musculare ale pereţilor venoşi.

Prezenţei valvelor în lumenul venelor.

Presiunii atmosferice.

Mari, medii, mici, venule

Superficiale şi profunde.

Magistrale şi colaterale.

Multiple şi solitare.

Plexuri şi sinusuri venoase.

Membrului superior.

Membrului inferior.

Cave superioară şi inferioară.

Pulmonare.

Renale.

Superficiale - au traiect individual şi sunt solitare.

Profunde - sunt pare (cu excepţia celor mari) şi însoţesc arterele.

Superficiale - nu se unesc cu cele profunde.

Profunde - poartă denumiri similare cu cele ale arterelor pe care le însoţesc.

Superficiale - nu însoțesc arterele.

Nu conţin terminaţii nervoase senzitive.

Posedă vasa vasorum.

Alocuri reprezintă zone reflexogene.

Din exterior sunt însoţiţi de plexuri nervoase perivasculare.

Contactează direct cu formaţiunile anatomice adiacente.

Ajung la formaţiunile pe care le irigă pe calea cea mai scurtă.

La nivelul membrelor se plasează pe faţa lor laterală.

Pătrund în organele parenchimatoase prin hilul acestora.

Nivelul originii lor de la vasul matern nu reflectă dezvoltarea organului irigat.

Numărul de artere, care irigă organul corelează doar cu dimensiunile acestuia.

Arteriolele.

Venulele.

Capilarele.

Vasele anastomotice.

Precapilarele.

Musculatura arterelor.

Musculatura venelor.

Muşchii arteriolelor.

Sfincterele precapilarelor.

Sfincterele postcapilarelor

Are structură uniformă pentru toate organele.

Are structură specifică fiecărui organ.

Reprezintă totalitatea vaselor sangvine şi limfatice la nivel microscopic.

Este un complex anatomo-funcţional cu componentele sangvine (5), limfatic şi interstiţial.

Poate fi privit ca sistem microcirculator (V. V. Kuprianov).

Arteriale.

Venoase.

Suprasistemice.

Arteriolo-venulare.

Intersistemice.

Distanţa, la care se află organul de la vasul magistral.

Dimensiunile organului.

Rolul funcţional al organului.

Numărul surselor de irigare.

Structura organului.

Patul microcirculator al plămânilor.

Venele cave.

Arterele pulmonare dreaptă şi stângă

Trunchiul pulmonar.

Două vene pulmonare drepte şi două vene pulmonare stângi

Aorta porneşte din ventriculul drept.

Aorta porneşte din ventriculul stâng.

Venele cave superioară şi inferioară transportă sângele cu CO2 în atriul stâng.

Vena cavă superioară se varsă în atriul drept.

Vena cavă inferioară se varsă în atriul stâng.

Irigă pereţii cavităţilor trunchiului.

Vascularizează viscerele.

Sunt pare.

Sunt impare.

Vascularizează o anumită zonă a unui organ.

A. Viteza mică a fluxului sangvin.

Presiunea joasă a sângelui.

Prezenţa valvulelor.

Structura histologică variată.

Absenţa structurilor musculare.

Venulo-arteriale.

Intrasistemice.

Intersistemice.

Extraorganice.

Intraorganice.

Formează arcuri şi reţele arteriale.

Se întâlnesc doar la viscere.

Sunt bine dezvoltate la nivelul articulaţiilor.

Asigură vascularizarea uniformă a organului.

Nu au rol deosebit de important.

Divergent (răsfirat, difuz).

Radiar.

Mixt.

Magistral (convergent).

Pe traiect.

Constituie sistemul de tuburi, prin care circulă sângele şi limfa.

Realizează vehicularea substanţelor nutritive spre ţesuturi şi organe, şi eliminarea
deşeurilor metabolice.

Realizează schimbul de gaze.

Include artere, vene şi vase limfatice.

Transportă numai limfa.

Ventriculul stâng (în cea mai mare parte).

Atriul drept (parţial).

Atriul stâng.

Ventriculul drept.

Trunchiul pulmonar şi aorta ascendentă.

Mediastinul inferior (PNA).

Mediastinul superior (PNA).

Mediastinul posterior (BNA).

Mediastinul mediu (PNA).

Mediastinul anterior (PNA).

Poate avea formă ovală sau rotundă.

Mai des aminteşte forma unui con.

Îmbracă forma unui oval retezat.

E de forma unui con aplatizat in sens antero-posterior.

Are forma unui con retezat .

Anterioară.

Posterioară.

Superioară.

Sternocostală.

Diafragmatică.

Coronar.

Aortic.

Interventricular anterior.

Apical.

Interventricular posterior

Formează cea mai mare parte a feţei anterioare a inimii.

Se află anterior de venele pulmonare drepte.

În peretele său se conţine nodul sinuatrial.

Are forma unui cub.

Se dezvoltă din sinusul venos (parţial).

Venele pulmonare drepte.

Vena cavă superioară.

Sinusul coronarian.

Venele mici ale cordului.

Vena cavă inferioară.

Sinusului coronarian.

Venelor mici ale cordului.

Venei cave inferioare.

Venelor pulmonare drepte.

Venei cave superioare.

Septul interatrial.

Faţa internă a pereţilor auriculari.

Pe peretele anterior.

Peretele posterior.

În jurul orificiului sinusului coronarian.

Orificiul atrioventricular drept.

Creasta terminală.

Tuberculul intervenos.

Sinusul venelor cave.

Fosa ovală.

Fosa ovală.

Tuberculul intervenos.

Limbul fosei ovale.

Muşchi pectinaţi.

Nodul atrioventricular.

Sunt aproape netezi.

Conţin muşchi pectinaţi doar în auricula stângă.

Sunt străpunşi de venele mici ale cordului.

Alocuri de la ei pornesc muşchi papilari.

Sunt accidentaţi uniform.

Se află în dreapta şi înaintea ventriculului stâng.

Are forma unei piramide triedre inversate.

Peretele lui medial e constituit de septul interventricular.

Peretele lui inferior e bombat, iar cel anterior - turtit.

Constituie cea mai mare parte a feţei anterioare a inimii .

Recepţionează sânge venos din atriul drept.

E separată de cavitatea atriului drept prin orificiul atrioventricular.

E compartimentată în corp şi con arterial, drept limită dintre care serveşte creasta
supraventriculară.

În ea proemină muşchii papilari.

E mult mai voluminoasă ca cea a ventriculului stâng .

Are o formă conică.

Cavitatea lui comunică cu atriul stâng şi cu aorta.

Conţine numeroase trabecule cărnoase şi 3 - 5 muşchi papilari.

Faţa internă, care delimitează conul arterial, apropiindu-se de ostiul aortic devine netedă.

Are pereţi mai groşi ca cei ai ventriculului drept.

Constă din trei cuspide - anterioară, posterioară şi septală.

De obicei e dotată cu trei muşchi papilari.

E ataşată la inelul muscular care se contractă în sistola ventriculului.

În sistolă separă cavitatea ventriculului de cea a atriului.

Cuspidele sunt formate din ţesut fibros şi endoteliu.

Constă din două cuspide - anterioară şi posterioară.

Fiecare cuspidă e legată cu ambii muşchi papilari - anterior şi posterior.

Se proiectează în spaţiul intercostal III din stânga, la o lăţime de deget lateral de stern.

Focarul de auscultaţie a zgomotelor, provocate de ea, se află la o distanţă de 8 - 9 cm spre stânga de linia mediosternală.

Cuspidele ei conțin fascicule musculare.

Reprezintă formaţiuni rudimentare.

Contribuie la închiderea valvelor atrioventriculare.

Deschid valvele atrioventriculare în diastolă.

Reglează poziția coardelor tendinoase în sistolă.

Forma lor e variabilă.

Pericard.

Miocard.

Epicard.

Endocard.

Mezocard.

Tapetează miocardul din interior.

Nu acoperă muşchii papilari şi coardele tendinoase.

Duplicaturi ale lui formează valvele atrioventriculare, aortei, trunchiului pulmonar şi cele ale venei cave inferioare şi a sinusului coronar.

Reprezintă o pătură fină şi transparentă.

Nu conţine vase sangvine, dar conține fibre nervoase

Constă din cardiomiocite.

E comun cu cel al ventriculelor.

În atrii e reprezentat de două straturi – superficial – comun şi profund – separat.

Stratul profund al atriilor conţine fascicule circulare, situate în jurul orificiilor venoase.

Muşchii pectinaţi sunt formaţi de fascicule longitudinale.

Se compune din straturile extern, mediu şi intern.

La nivelul apexului stratul extern trece in cel intern.

Straturile extern şi intern sunt individuale, pentru fiecare ventricul.

Stratul mediu e comun pentru ambele ventricule.

Muşchii papilari şi trabeculele cărnoase sunt formaţi de fasciculele longitudinale ale
stratului intern.

Reprezintă un perete muscular.

I se disting porţiunile musculară şi membranoasă.

E tapetat cu endocard.

Separă ventriculele de atrii.

La copii constă numai din porţiunea musculară.

Reprezintă foiţa viscerală a pericardului seros.

Are o structură similară cu cea a membranelor seroase.

Deoarece constă dintr-o foiţă fină de ţesut conjunctiv tapetată cu mezoteliu e transparent.

Tapetează cordul din exterior cu excepţia vaselor sangvine mari.

Se continuă cu foiţa parietală a pericardului seros.

E de formă sferică.

Are o masă generală de cca 24 g.

E situată mai sus şi are o poziţie orizontală.

Faţa ei sternocostală e dată de atriul drept, ventriculul drept şi cea mai mare parte a
ventriculului stâng.

Nu posedă muşchi papilari.

Creşte mai intens în primul an de viață.

Are linii limitrofe care diferă de cele ale adultului.

Are muşchii papilari atrofiaţi.

Nu posedă trabecule cărnoase.

În septurile interatrial şi interventricular există orificii.

În condiţii de normă şocul apexian poate fi sesizat în spaţiul intercostal V la 9 cm spre
stânga de linia mediosternală.

Linia limitrofă superioară se află la nivelul marginii inferioare a cartilajelor costale II.

Linia limitrofă dreaptă se întinde între cartilajele costale III şi V cu 1 - 2 cm lateral de
marginea dreaptă a sternului.

Linia limitrofă stângă se află la 2 - 3 cm medial de linia medioclaviculară stângă.

Linia limitrofă inferioară coincide cu dreapta trasată prin cartilajele costale IV.

Aderă strâns la centrul tendinos al diafragmei.

E separat de stern prin muşchii sternali.

La nivelul vaselor sangvine mari se continuă cu adventicea acestora.

E tapetat din interior cu foiţa parietală a epicardului.

Din anterior şi din părţile laterale e acoperit de pleură.

Constă din doua foiţe - parietală şi viscerală.

Foiţa lui viscerală tapetează epicardul.

Produce lichid pericardic.

E fixat de stern prin ligg. sternopericardiace.

Conține lamina muscularis pericardii.

E delimitată de foiţele parietală şi viscerală a pericardului fibros.

Reprezintă un spaţiu capilar.

Conţine o cantitate infimă de lichid seros.

I se disting sinusurile transvers, oblic şi interauricular.

Comunică cu cavitatea pleurei prin spaţiile perivasculare

Reprezintă un spaţiu îngust, situat în jurul pediculului vascular al cordului.

Din exterior e delimitat de foiţa parietală a pericardului seros.

Din interior e delimitat de foiţa viscerală a pericardului seros.

Comunică cu sinusul coronarian.

Graţie existenţei lui pediculul vascular al cordului poate fi circumtactat.

Se află sub faţa diafragmatică a inimii.

Pentru a fi demonstrat cordul trebuie ridicat de apex şi întors spre dreapta.

E delimitat de venele cavă inferioară şi pulmonare stângi.

Peretele lui anterior e format de miocardul atriului drept.

Se continuă cu sinusul transvers.

Aparatul ligamentar al pericardului.

Inelele fibroase drept şi stâng.

Inelele conjunctive din jurul orificiilor aortic şi al trunchiului pulmonar.

Triunghiurile fibroase drept şi stâng.

Porţiunea membranoasă a septului interventricular.

Endoscopie cardiacă.

Percuţie.

Ecocardiografie.

Coronarografie.

Angiocardiografie.

Stenoza trunchiului pulmonar.

Defectul septului interventricular.

Hipertrofia ventriculului stâng.

Defectul septului interatrial.

Hipertrofia ventriculului drept.

Vine în raport cu centrul tendinos al diafragmului.

Se sprijină pe partea sternală a diafragmului.

Pe ea trece şanţul interventricular posterior.

Corespunde suprafeţei ventriculului stâng (mai mare) şi ventriculului drept (mai mică).

Corespunde suprafeţelor ambelor atrii.

E formată de atrii, iar anterior de aortă şi trunchiul pulmonar.

Corespunde atriilor şi părţii superioare a ventriculului stâng.

E orientată posterior, în sus şi la dreapta.

Atinge spaţiul intercostal II din dreapta.

Formează peretele superior al atriilor.

Ambele sunt ascuţite.

Cea dreaptă este mai ascuţită, iar cea stângă – mai rotunjită.

Marginea stângă e rotunjită, deoarece peretele ventriculului stâng este mai gros.

Marginea dreaptă corespunde ventriculului drept şi atriului drept.

Marginea dreaptă este mai scurtă decât cea stângă.

Sunt egale cu dimensiunile pumnului individului respectiv.

Diametrul longitudinal e de 12-13 cm.

Diametrul transversal măsoară 9-10 cm.

Diametrul antero-posterior e de 6-7 cm.

La femeie sunt mai mari.

Au formă conică.

De la vârful lor pleacă corzile tendinoase.

Pot fi simpli, bifizi şi multifizi.

Au diverse forme.

Muşchii papilari se mai numesc trabeculae carneae

Separă atriile de ventricule.

Prezintă un perete comun pentru ambele atrii.

Pe faţa lui dreaptă este situată fossa ovalis.

La nivelul fosei ovale este mult mai subţire.

Constituie peretele comun al ventriculelor.

Se află în atriul stâng.

Se află în atriul drept.

Este delimitat de valvula sinusului coronar, ostiul atrioventricular drept şi fasciculul
conjunctiv, care pleacă de la valvula sinusului coronar.

La nivelul lui se află nodul Aschoff-Tawara.

La nivelul lui se află nodul sinoatrial.

Reprezintă formaţiuni rudimentare.

Se prelungesc din peretele anterior al atriilor respective.

Reprezintă rezervoare de sânge.

Se cunosc auriculul drept şi stâng.

Auriculul stâng este mai lung şi mai îngust ca cel drept.

Se află la marginile ostium tr. pulmonalis.

Sunt trei: anterioară, dreaptă şi stângă.

Au aspect de cuib de rândunică.

Împiedică reîntoarcerea sângelui în ventriculul drept aflat în diastolă.

Numărul lor e variabil.

Diferă structural de valva trunchiului pulmonar.

Are structură identică cu cea a valvei trunchiului pulmonar.

Nodulii ei sunt mai masivi şi mai pronunţaţi.

Este constituită din valvulele semilunare anterioară, dreaptă şi stângă.

Este constituită din valvulele semilunare posterioară, dreaptă şi stângă.

Fibre musculare netede.

Fibre musculare atipice dispuse în miocard.

Fascicule musculare longitudinale.

Nodul sinoatrial, nodul atrioventricular şi fasciculul atrioventricular.

Doi pedunculi musculari.

Pedunculii se răspândesc în miocardul ventriculului stâng.

Nodul sinoatrial este localizat în peretele posterior al ventriculului drept.

Nodul sinoatrial (Keith-Flack) se află în peretele atriului drept.

Nodul atrioventricular (Aschoff-Tawara) este situat în porţiunea inferioară a septului
interatrial.

Pedunculii drept şi stâng ai fasciculului atrioventricular se distribuie în ventriculele
corespunzătoare.

Realizează activitatea ritmică a inimii.

Sincronizează contracţiile atriilor şi ventriculelor.

Cumulează rolul elementelor nervoase ale cordului.

Stimulează activitatea atriului şi ventriculului de pe dreapta.

Realizează automatismul inimii.

Reprezintă un strat gros ce căptuşeşte interiorul camerelor inimii.

La nivelul atriilor este mai gros, decât al ventriculelor.

E bine pronunţat pe septul interventricular.

La nivelul ostiilor aortal şi al trunchiului pulmonar este mai puţin pronunţat.

Pe septul interventricular este foarte fin.

Există drept şi stâng.

Se află între inelele fibroase ale orificiilor atrioventriculare şi ale celui aortic.

Cel stâng este mult mai mare decât cel drept.

Cel drept leagă ambele inele atrioventriculare şi cel aortic.

Cel stâng este unit cu septul interventricular.

Pleurală.

Sternocostală.

Diafragmatică.

Mediastinală dreaptă şi stângă.

Costală.

Transversală.

Oblică.

Orizontală.

Verticală.

Mediană.

Este pulmonară.

Este placentară.

Circulaţia sangvină mare comunică cu cea mică prin foramen ovale şi ductus arteriosus.

Are loc numai prin artere.

Aprovizionează fătul cu O2 şi substanţe nutritive.

Sistola generală.

Sistola atriilor.

Diastola generală.

Sistola ventriculelor.

Diastola ventriculelor.

Stratul intern al inimii.

Stratul extern al inimii.

Epicardul.

Două lamele ale pericardului fibros.

O lamelă, care tapetează din interior pericardul fibros.

Aderă nemijlocit la corpul sternului şi cartilajele coastelor IV, V şi VI.

Se uneşte cu coastele VII, VIII şi IX.

Se uneşte cu peretele toracelui prin ligamentele sternopericardiace superioare şi inferioare.

Acoperă pe deplin faţa internă a sternului.

Aderă la pleurele mediastinale dreaptă şi stângă

Facilitează alunecarea cordului.

Împiedică mişcările inimii.

E un lichid seros.

Se prezintă ca un lichid vâscos.

Se află intre pericardul fibros şi seros.

Depinde de poziţia diafragmului, vârstă şi constituţie.

La hiperstenici este orizontală.

La normostenici capătă o poziţie oblică.

La femei este transversală.

La astenici e verticală.