CS Citokineza parţială a spermatocitelor I şi II asigură, cu excepţia:
diferenţierea spermatozoizilor cu genom haploid;
reglarea diferenţierii spermatozoizilor cu genom diploid;
condiţii identice de dezvoltare la spermatozoizi cu X şi Y;
reglarea identică a diferenţierii spermatozoizilor cu X şi Y;
dezvoltarea şi maturizarea spermatozoizilor ce deţin diferite mutaţii.
CS Spermatocitele II ce deţin mutaţii diferenţiază în spermatozoizi, deoarece:
punţile citoplasmatice permit utilizarea produselor setului diploid de cromozomi;
conţin set haploid de cromozomi;
se află în perioada Go
seturile lor haploide sunt inactive;
) spermatocitele II cu mutaţii nu se diferenţiază în spermatozoizi.
Genele homeotice:
au o structură simplă;
codifică proteine structurale ale citoplasmei;
mutaţia lor se manifestă prin substituţia unei părţi a corpului cu alta;
efectul mutaţiilor lor nu se cunoaşte la om;
se transcriu în etapa spermatogenezei.
. CS Diferite tipuri de celule ale unui organism conţin
seturi diferite de gene;
seturi identice de gene active;
diferite gene active din seturi identice;
doar proteine identice;
doar proteine specifice.
Memoria citoplasmatică este condiţionată de:
inactivarea genelor în ovogeneză;
moleculele citoplasmei, ce activează genele pe care le codifică;
inactivarea genelor în spermatogeneză
metilarea nucleotidelor ce conţin citozina;
formarea genelor noi.
CM Posibilele consecinţe negative ale ovogenezei de lunga durată:
expresia genelor efectului matern;
sinteza moleculelor reglatoare ale etapei timpurii de dezvoltare;
sinteza moleculelor de histone
dereglări în meioză;
acumularea efectelor factorilor de mediu;
. CM Consecinţe ale localizării polocitului sub o anvelopă comună cu ovulul pot fi:
contopirea polocitului cu spermatozoidul;
formarea himerelor;
dereglarea fecundaţiei;
formarea gameţilor haploizi;
consecinţe negative lipsesc.
CM Particularităţile ovogenezei la om
asimetria citokinezei I şi II;
durata lungă a procesului;
dispunerea polocitului şi ovocitului sub aceeaşi anvelopă;
durata diferită a procesului pentru fiecare ovocit;
aceeaşi durată a procesului la toate ovocitele
CM Cauzele dereglării fecundaţiei:
dereglarea mitozei;
participarea celulelor somatice
participarea polocitului;
dispermia;
participarea gameţilor cu anomalii;
CM Particularităţile spermatogenezei la om:
se stabileşte în perioada maturizării sexuale (perioada pubertăţii);
se caracterizează prin citokineza I şi II parţială;
se încheie la vârsta de ~50 ani a bărbatului;
numărul spermatozoizilor maturi atinge cîteva milioane;
ciclul întreg de dezvoltare a spermatozoizilor durează 74 zile.
CM Caracteristica imprintingului în gametogeneza la om
inactivarea unor gene prin metilarea promotorilor;
este dependent de spermatogeneză;
este dependent de ovogeneză;
este identic pentru cromozomii de origine maternă şi paternă;
se manifestă prin procese patologice în cazul disomiilor uniparentale.
. CM Diviziunea embrionului uman din care rezultă gemenii monozigoţi poate fi însoţită de formarea a:
doi blastocişti şi două placente cu două organisme de acelaşi sex;
doi noduli embrionali într-un blastocist şi a unei placente cu amnioni separaţi;
doi noduli embrionari cu un amnion şi corion comun;
doi noduli embrionari cu un corion comun şi a două organisme de sex diferit;
nici un răspuns nu este corect.
. CM Neuronii şi celulele epidermului uman conţin:
gene comune şi gene diferite;
proteine identice ce asigură activitatea vitală;
proteine specifice;
) o parte din genele specifice pentru fiecare tip de celule;
gene cu activitate diferită din seturi identice.
CM Viteza înaltă de diviziune în perioada embrionară se datorează:
rezervelor de molecule din ovul;
sintezei intensive a proteinelor reglatoare;
sintezei rapide, sincronizate a moleculelor de ADN;
sintezei rapide, asincrone a moleculelor de ADN;
creşterii rapide a celulelor
CM Mecanisme celulare de dezvoltare a organismelor pluricelulare sunt:
creşterea şi diviziunea celulară;
migrarea celulară;
sortarea şi adeziunea celulară
diferenţierea şi moartea celulară;
reînnoirea celulelor.
CM Genele efectului matern:
sunt genele active ale spermatozoidulu
se transcriu la stadiul de zigot;
se numesc gene ale polarităţii ovulului;
sunt genele active ale ovulului;
participă la organizarea spaţială în direcţia axului anterio-posterior
se transcriu în etapa ovogenezei;
ARNm şi proteinele acestor gene se activează după fecundare;
se referă la genele tardive ale dezvoltării;
influienţează fenotipul embrionului;
ARNm şi proteinele acestor gene se activează la stadiul de ovul.
CM Genele homeotice:
codifică proteine reglatoare esenţiale pentru dezvoltarea normală;
la om nu s-au depistat;
sunt autoreglatoare;
conţin homeoboxa;
codifică proteinele citoplasmatice.
CM Genele segmentării
se realizează la etapele timpurii de dezvoltare;
asigură împărţirea embrionul în segmente;
se referă numai la genele efectului matern;
majoritatea mutaţiilor acestor gene sunt letale;
se referă la genele efectului zigotului.
CM Celulele determinate:
se caracterizează prin modificări biochimice stabile;
gena principală reglatoare specifică este activă;
au un program particular de dezvoltare;
se caracterizează prin caractere externe de diferenţiere;
nu au caractere externe de diferenţiere.
CM Determinarea celulelor este:
proprietatea de a menţine activitatea anumitor grupuri de gene, chiar şi după dispariţia acţiunii activatorilor;
asigurată doar de memoria nucleară;
alegerea unor gene active, care îşi păstrează activitatea de-a lungul generaţiilor celulare;
menţinerea activităţii genelor de către moleculele citoplasmatice codificate;
asigurată doar de memoria citoplasmatică.
CM Memoria nucleară reprezintă alegerea grupelor de gene active:
care se caracterizează prin expresia monoalelică;
prin inactivarea anumitor gene în spermatogeneză;
prin inactivarea anumitor gene în ovogeneză;
care nu-şi păstrează activitatea la celulele descendente;
care îşi păstrează activitatea la celulele descendente.
CS O particularitate unică a limfocitelor immature este:
nteza anticorpilor specifici pentru fiecare antigen până la întâlnirea cu el;
capacitatea de recunoaştere a celulelor proprii;
sinteza anticorpilor specifici antigenilor pătrunşi în organism;
recunoaşterea celulelor proprii modificate;
distrugerea celulelor proprii transformate în celule canceroase.
. CS Anticorpii sunt molecule:
purtătoare de caractere genetice străine;
polizaharidice
lipidice.
proteice genetic străine;
sintetizate ca răspuns la antigen şi care interacţionează cu el;
CS Antigenul:
este o imunoglobulină;
determină sinteza anticorpilor specifici;
este o fosfolipidă;
este sintetizat ca răspuns la anticorp, interacţionând cu el;
nu posedă caractere genetic străine.
CM Sistemul imun realizează:
reglarea homeostaziei celulare în ţesuturi şi organe;
supravegherea stabilităţii genetice a celulelor somatice;
lupta cu factorii patogeni pătrunşi în organism;
sinteza anticorpilor;
prevenirea pătrunderii informaţiei străine.
CM Antigenii sunt:
codificaţi de genele imunoglobulinelor.
molecule de proteine alogene (străine);
molecule de la suprafaţa virusurilor, bacteriilor;
molecule de ADN;
lipide;
CM Genele imunoglobulinelor sunt
active în celulele somatice, cu excepţia celulelor sistemului imun;
moştenite de la părinţi în stare inactivă;
active şi diferite, formându-se pe parcursul diferenţierii fiecărui limfocit după naşterea copilului;
moştenite de la părinţi în stare activă
cu localizare necunoscută.
CM Diversitatea nelimitată a anticorpilor este asigurată de:
formarea de novo a diferitor gene active în fiecare limfocit
formarea genelor active în rezultatul crossingoverului somatic;
crossingoverul somatic între cromatidele surori ale cromozomilor;
crossingoverul somatic între cromatidele nesurori ale cromozomilor omologi;
splaicingul alternativ al moleculei de ARN – transcript primar al genelor active pentru lanţurile H şi L ale imunoglobulinelor.
CM Limfocitele B şi T la om se deosebesc prin:
structura
loc de diferentiere
origine
functie
setul de receptori
imunoglobulinele:
sunt constituite din lanţuri grele şi uşoare;
fiecare lanţ e format din regiuni variabile şi constante;
fiecare lanţ este codificat de gene localizate pe un cromozom.
există în două forme: secretate şi legate de membrană;
sunt codificate de genele unei familiei, dispuse pe un cromozom;
CM Mecanismele genetice de sinteză a sute de milioane de tipuri de anticorpi în organismul uman:
) formarea genelor active în cromozomii de origine maternă sau paternă;
mutaţii punctiforme în segmentele hipervariabile ale genelor;
formarea diverselor gene active într-o celulă B şi sinteza mai multor tipuri de anticorpi de aceeaşi celulă;
precizia înaltă de unire a genelor – segmente;
combinarea lanţurilor L şi H la asamblarea moleculelor de anticorpi.
selectati etapele majore ale cancerului
imortalizarea
transformarea
metastazarea
apoptoza
progresia
selectati caracteristicile celulelor epiteliale normale
proliferarea intensa
diferentierea
selectati caracteristice celulelor tumorii benigne
selectati caracteristicile tumorii maligne
proliferarea intensă
evenimentele ce determina evolutiei tumorii
acumularea mutatiei somatice
inactivarea genelor supresoare de tumori
activarea patologica a protooncogenelor
insertii virale in genele controlului ciclului celular
inactivarea genelor apoptozei
GST
APC
DCC
K-RAS
TP53
DCP4