Periodonţiu este o formaţiune de origine:
Osoasă
Cartilagenoasă
Conjunctivă
Epitelială
Colajenoasă
Periodonţiul este situat în:
Alveolă
Fanta periodontală
Între lama compactă a alveolei şi cementul radicular
Între cementul radicular şi osul spongios
Între cement şi dentină
Periodonţiul se observă la stadiu:
De formare a primordiilor dentare
De diferenţiere a ţesuturilor primordiale dentare
De dentinogeneză
De constituire a lamei corticale a alveolelor
Odată cu începutul formării cementului radicular
Periodonţiul se definitivează:
Peste un an după erupţia dintelui
Imediat după formarea apexului rădăcinii
Aproximativ peste un an după formarea apexului
Peste doi ani după formarea apexului
Peste trei ani după formarea apexului
Periodonţiul este format din:
Ţesut conjunctiv
Ţesut osos
Ţesut cementar
Ţesut epitelial
Ţesut adipos
Precizaţi termenele de erupţie a incisivilor centrali permanenţi:
4 – 5 ani
5 – 6 ani
6 – 8 ani
7 – 8 ani
8 – 9 ani
Precizaţi termenele de formare a rădăcinilor incisivilor centrali permanenţi:
6 ani
7 ani
8 ani
9 ani
10 ani
Precizaţi termenele de erupţie a incisivilor laterali permanenţi:
6 – 7 ani
Precizaţi termenele de formare a rădăcinilor incisivilor laterali permanenţi:
Precizaţi termenele de erupţie a caninilor permanenţi:
9 – 10 ani
10 – 11 ani
Precizaţi termenele de formare a rădăcinilor caninilor permanenţi:
13 ani
12 ani
11 ani
Precizaţi termenele de erupţie a premolarilor unu:
Precizaţi termenele de formare a rădăcinilor premolarilor unu:
14 ani
Dezvoltarea dinţilor la om începe la a:
3 săptămână intrauterină
4 – 5 săptămâni
5 – 6 săptămâni
6 – 7 săptămâni
7 – 8 săptămâni
În procesul de dezvoltare a dinţilor se deosebesc faze:
2
3
4
5
6
Precizaţi lungimea embrionului în faza de iniţiere a primordiilor:
20 mm
19 – 20 mm
18 – 19 mm
11 – 19 mm
12 – 13 mm
Epiteliu bucal formează în mezenchim o îngroşare sub formă de:
Potcoavă
Linie
Cupă
Clopot
Triunghi
Placa buco – labială contribue la formarea:
Mugurilor dentari
Vestibulului oral
Adamantinei
Dentinei
Pulpei dentare
Din care lamă se dezvoltă dinţii temporari:
Din lama primară
Lama vestibulară
Plăcuţa secundară
Din lama dentară
Din ambele lame
Precizaţi mugurii căror dinţi permanenţi se dezvoltă din lama dentară primară:
Incisivii
Caninii
Premolarii
Molarii
Toţi dinţii
În care săptămână de viaţă întrauterină apar organele adamantinei a dinţilor temporari:
5 – 6 săptămână
6 – 8 săptămână
8 – săptămână
9 – săptămână
10 – săptămână
În care săptămână de viaţă intrauterină apare papila mezenchimală la dinţii temporari:
8
10
7
9
Care sunt celulele formatorii de smalţ:
Odontoblaştii
Preodontoblaştii
Ameloblaştii
Fibroblaştii
Histiocitele
În mod normal forma arcadei superioare este:
Elipsă
Trapez
Forma de U
Forma de V
Parabolă
În mod normal forma arcadei inferioare este:
La ce temperatură maximă reacţionează pulpa normală:
20 – 22
30 – 32
40 – 42
50 – 52
60 – 62
Care este zona indiferentă de reacţie a pulpei normale la exitanţi termici:
10 C
20 C
30 C
40 C
50 C
Care este limita inferioară de temperatură la care răspunde pulpa normală:
10 – 14 C
17 – 22 C
30 – 32 C
42 – 45 C
50 – 52 C
Pe suprafaţa palatinală a incisivului central superior permanent se prezintă o formaţiune cu numele:
Tubercul
Cingulum
Cupsid
Tuberculul Carabelli
Depresiune centrală
Pe suprafaţa linguală a incisivului central inferior se găseşte:
Foramen caecum
Două creste marginale şterse
Cingulum bine pronunţat
Burelete
Caninul permanent are forma fieţei vestibulare:
Daltă alungită
Dreptungiulară
Lopată
Conoidă
Daltă
Care dinte permanent are două canale radiculare:
Caninul superior
Primul premolar superior
Primul molar superior
Primul molar inferior
Molarul doi superior
La care dinte permanent e prezent tuberculul Carabelli:
Caninul permanent
Premolarul prim superior
Molarul prim superior
Molarul prim inferior
La care dinte permanent pe suprafaţa ocluzală sunt prezenţi cinci cuspizi:
Molarul unu superior
Molarul unu inferior
Molarul doi inferior
Molarul trei inferior
Molarul prim superior îndeplineşte mai multe funcţii, mai puţin una, care:
Mastecaţie
Stabilirea “cheii de ocluzie” după Angle
Fizionomie
Protecţia părţilor moi
Controlarea mişcărilor dentare din câmpul ocluzal anterior şi posterior
Cel mai mare dinte din grupul molarilor permanenţi este:
Molarul trei superior
Cel mai mic molar permanent este:
Cel mai mic dinte din grupul dinţilor permanenţi este:
Incisivul lateral superior
Molarul III superior
Molarul III inferior
Incisivul central inferior
Incisivul lateral inferior
Incisivul central superior permanent din dreapta se adnotează:
31
21
11
41
51
Incisivul lateral superior temporar din stânga e notat prin:
22
52
62
42
Aria de ocluzie este o suprafaţă:
formată din succesiunea suprafeţelor ocluzale ale fiecărui dinte în parte
imaginară
anterioară
posterioară
nereală
Formele fiziologice ale arcadelor dentare:
forma de “V”
forma de omega
semicerc
forma de “M”
parabolă, elipsă
Arcada parabolică se caracterizează prin:
Curbura mai accentuată în regiunea frontală cu deschiderea spre lateral și o convergență în zona ultimilor molari
Curbură strînsă ușor aplatizată în regiunea frontală care se continuă spre distal sub formă a două linii divergente, identificîndu-se adeseori la mandibulă
Curbă ușoară în regiunea frontalilor care se continuă prin două linii divergente spre distal
Prezența mai frecvent la dentiția temporară
Reproducerea arcadelor antropoide
Arcadele eliptice se caracterizează prin:
Curbură mai accentuată în regiunea frontală cu deschiderea spre lateral și o convrgență în zona ultimilor molari
Arcadele hiperbolice se caracterizează prin:
Curbură ușoară în regiunea frontalilor care se continuă prin două linii divergente spre distal
Formele patologice a arcadelor dentare sunt:
În formă de „U”
în formă de M
hiperbolă
elipsă
Axele longitudinale a dinților superiori au inclinații:
Convergente în sens incisive (ocluzo)-apical
Divergente în sens incizo (ocluzo)-apical
Perpendiculare pe planul ocluzal
Apicale spre vestibular
Apicale spre lingual
La arcada superioara, dinții cu cel mai mare grad de înclinație în sens vestibulo-oral sunt:
Incisivii centrali
Incisivii laterali
La arcada superioară, dinții cu cel mai mic grad de înclinație în sens vestibule-oral sunt:
Premolarii primi
Premolarii secunzi
Axele longitudinale ale dinților inferiori au înclinații:
Divergente în sens incizo(ocluzo)-apical
Convergente în sens incisive(ocluzo)-apical
Apicale spre palatinal
Apicale spre distal
