Cel mai activ absorbția medicamentelor se efectuează în segmentul tubului digestiv:
Cavitatea bucală
Stomac
Intestinul subțire
Intestinul gros
Esofag
Capacitatea de absorbție a mucoasei bucale depinde de aplicarea comprimatelor:
Sublingvale
Mucoadezive
De mestecat
Orodis persabile
Nici unul nu e corect
Absorbția medicamentelor de către mucoasa gastrică depinde de:
Mediul acid în stomac
Calitatea hranei
Cantitatea hranei
Evacuarea gastrică
Nici una nu e corectă.
Intensitatea absorbției substanțelor medicamentoase în intestinul subțire este favorizată de:
Suprafața mare de contact cu mucoasa intestinală (5 m2)
Timpul de staționare a medicamentelor îndelungat (5-6 ore)
Vascularizația abundentă permite trecerea rapidă a medicamentelor
Ph-ul este neutru spre acid
În majoritatea cazurilor substanțele active sunt eliberate de forma farmaceutică și disponibile pentru dizolvare și absorbție
La nivelul intestinului gros cel mai activ absorbția medicamentelor are loc în:
Cec
Colonul transvers
Colonul sigmoid
Rect
Apendicele vermiform
Calea rectală de administrare a medicamentelor se utilizează la:
Copii
Bolnavii cu leziuni în regiunea bucofaringiană
Bolnavii inconștienți (în comă)
Femeile gravide
Bolnavii, care vometează.
Metabolizarea medicamentelor are loc în:
Pancreas
Splină
Ficat
Glanda parotidă
Eliminarea medicamentelor pe cale digestivă are loc prin:
Salivă
Bilă
Masele fecale
Sucul pancreatic
Uree
Organul reprezintă:
O formațiune constituita din trei tunici
Un element cavitar
Parte a organismului constituită dintr-un complex de țesuturi integrate in realizarea anumitor funcții
O formațiune parenchimatoasă așezată in cavitatea abdominală
O formațiune constituită din epiteliu, vase sangvine şi nervi
Viscerele reprezintă:
Organe localizate în cavitatea abdominală
Sisteme de organe ce efectuează legătura organismului cu mediul ambiant
Organe sau complexe de organe localizate în cavitățile corpului care realizează funcții necesare pentru menținerea vieții
Un complex de organe din cavitatea abdominală şi cea a bazinului mic
Complexul de organe din cavitatea toracică
Morfologic organele se împart in:
Seroase
Parenchimatoase
Glandulare
Epiteliale
Cavitare
Tunici seroase ale organismului sunt:
Peritoneul
Pleura
Adventicea organelor tubulare
Pericardul
Tunica vaginală a testiculului
Tubului digestiv i se disting părțile:
Superioară sau craniană
Ingestivă
Inferioară sau caudală
Digestivă
Egestivă
Partea ingestivă a tubului digestiv este constituită din:
Duoden
Faringe
Partea digestivă a tubului digestiv include:
Esofagul
Stomacul
Cecul
Partea egestivă a tubului digestiv este formată de următoarele organe:
Ileon
Colon ascendent si transvers
Colon descendent, sigmoid si rect
Cavitatea bucală:
Este situată în partea inferioară a craniului facial
Constituie porțiunea incipientă a tubului digestiv
Prin choane comunică cu nazofaringele
Comunică cu faringele prin vestibulul faringian
Este delimitată bilateral de arcadele dentare.
Cavitatea bucala poseda următorii pereți:
Superior – palatul
Inferior – planșeul bucal
Bilateral – obrajii
Anterior – buzele
Posterior – vestibulul faringian (faucele).
Intre buze şi formațiunile vecine distingem șanțuri:
Nazolabial
Geniolabial
Palatoglos
Palatofaringian
Mentolabial
În vestibulul bucal se deschid:
Canalele excretoare ale glandelor bucale
Canalele excretoare ale glandelor labiale
Canalul excretor al glandei parotide
Canalele excretoare mici ale glandei sublinguale
Canalele excretoare ale glandelor incisive.
In vestibulul bucal prin inspecție se pot examina:
Frenul buzei superioare
Frenul buzei inferioare
Șanțurile vestibulare superior si inferior
Plicele glosoepiglotice
Papila parotidiană.
Cu privire la conformația exterioară a limbii:
Constă din vârf, corp şi rădăcină
Corpul este separat de rădăcină prin V-ul lingual
Gaura oarbă se află posterior de șanțul terminal
Șanțul median de pe corpul limbii se prelungește pe rădăcina ei
Caruncula sublinguală se află pe dorsul limbii
Mușchii extrinseci ai limbii sunt:
M. longitudinal superior şi inferior
M. stiloglos
M. hioglos
M. genioglos
M. palatoglos.
Mușchii intrinseci ai limbii sunt:
M. vertical
M. transvers
M. stilofaringian
M. palatofaringia
M. longitudinal superior şi inferior.
Care din papilele linguale conțin muguri gustativi:
Filiforme
Conice
Fungiforme
Valate
Foliate
Masa de fond a dintelui o constituie:
Cementul
Dentina
Smalţul dentar (adamantina)
Pulpa dentară
Cavitatea dintelui
Care din afirmațiile referitoare la eruperea dinților deciduali este corectă:
Primii erup incizivii superiori mediali
Primii erup incizivii inferiori mediali
Primii erup caninii superiori
Primii erup molarii inferiori
Primii erup molarii superiori.
Se disting următoarele forme de dinți:
Deciduali
Permanenți
Incizivi
Molari
Premolari
Cu referinţă la glandele cavității bucale:
Se împart in glande salivare mari si mici
Cele mici sunt situate in profunzimea mucoasei sau în baza submucoasă
Glandele mici sunt lipsite de ducturi şi elimină secretul în sânge
Cele mai numeroase sunt glandele labiale si palatine
Elimină secret seros, mucos şi mixt
Mușchii faringelui:
Sunt alcătuiți din fibre musculare striate
Conțin fibre musculare striate si netede reprezentate uniform
Sunt in număr de 5, dintre care 3 sunt circulari si 2 longitudinali
Mușchii constrictori formează pe linia mediană posterioară a faringelui raphe pharyngis
Mușchii longitudinali ai faringelui sunt numiți si ridicători.
Cavitatea faringelui comunică cu:
Urechea inrernă
Traheea.
Cavitatea nazală.
Cavitatea bucală.
Cavitatea timpanică.
Îngustările anatomice ale esofagului sunt localizate:
La trecerea faringelui in esofag
La intersecția esofagului cu arcul aortei
La intersecția cu bronhia stângă
La trecerea prin diafragmă
La nivelul trecerii in stomac
Indicați îngustările fiziologice ale esofagului:
La intersecția cu bronhia principală stângă
La nivelul trecerii în stomac
Inelul limfoepitelial Pirogov-Waldeyer include amigdalele:
Palatine
Lingvală
Tubare
Laringiană
Faringiană.
In raport cu peritoneul stomacul are o poziție:
Intraperitoneală
Extraperitoneală
Mezoperitoneală
Retroperitoneală
Nu are nici un fel de raporturi cu peritoneul
Amplasarea spațială a unui organ este caracterizată prin:
Sintopie
Stereotopie
Scheletotopie
Ortotopie
Holotopie
Pentru stomac sunt caracteristice următoarele părți:
Cardiacă
Pilorică
Corp
Fundul
Duodenală
In peretele stomacului se disting următoarele straturi:
Adventiceal
Seros
Subseros
Muscular
Mucos
Care din termeni se utilizează la descrierea radioanatomică a stomacului
Sacul digestor
Corpul
Canalul egestor
Toți termenii enumerați
