Hormonii iodați ai glandei tiroide sunt:
monoiodtirozina
diiodtirozina
tiroxina
triiodtironina
calcitonina
Vascularizarea arterială a glandei tiroide este asigurată de:
aa.tiroidiene superioare
aa.tiroidiene inferioare
aa.tiroidiene mijlocii
a.tiroidiană ima
a.tiroidiană piramidală
Afecțiunile glandei tiroide se întilnesc mai frecvent la:
femei
copii
vîrstnici
bărbați
adolescenți
Inflamația ce se dezvoltă pe o gușă preexistentă este denumită:
strumită
tiroidită
tiroidită gușogenă
struma infectorum
tiroidita supurată
Tiroiditele pot fi următoarele,cu EXCEPȚIA:
fulminante
acute
subacute
cronice
autoimune
Indicați căile de pătrundere a sursei de infecție în glanda tiroidă:
hematogen
limfogen
prin inoculare
exogen
prin continuitate
Într-o tiroidită acută la examen local putem determina:
tumefierea regiunii
hiperemia tegumentelor
palpator durere și prezența fluctuenței
prezența adenopatiei laterocervicale
palpator glanda tiroidă puțin sensibilă
Selectați posibilele sedii de fistulizare a unui abces tiroidian:
cartilajul tiroid
trahee
tegument
esofag
mediastin
În faza de supurație a tiroiditei acute tratamentul de elecție este:
deschiderea și drenarea abcesului
administrarea preparatelor antitiroidiene de sinteză
administrarea preparatelor antiinflamatoare
comprese alcoolizate
antibioticoterapie cu spectru larg
Cea mai frecventă formă de tiroidită cronică este:
tiroidita lemnoasă
tiroidita limfomatoasă
tiroidita actinimicotică
tiroidita tuberculoasă
tiroidita sifilitică
Tiroidita subacută mai este denumită:
tiroidita granulomatoasă
tiroidita Le Quervain
tiroidita gigantofoliculară
tiroidita microfoliculară
Cea mai rară formă de tiroidită cronică este:
Tiroiditele cronice specifice sunt:
Pentru etiologia autoimună a tiroiditelor pledează:
prezența complexurilor imune circulante
infiltrat limfocitar tiroidian
atrofia foliculilor glandulari
prezența autoanticorpilor antitiroidieni anti TPO și anti Tg
prezența anticorpilor anti T3 și anti T4
În dependență de valorile hormonilor tiroidieni, funcția glandei tiroide se apreciază clinic ca:
eutiroidie
hipertiroidie
hipotiroidie
tireotoxicoză
mixedem
Gușa reprezintă o hipertrofie a glandei tiroide de natură:
distrofică
idiopatică
parazitară
tumorală
infecțioasă
Într-o gușă volumul glandei tiroide se poate mări de:
4-5 ori
1-2 ori
2-3ori
5-6 ori
3-4 ori
După momentul apariției gușile se clasifică în:
congenitale
dobîndite
pubertare
postpartum
senile
Gușile dobîndite se clasifică la rîndul lor în:
endemice
sporadice
medicamentoase
alimentare
profesionale
După aspectul morfologic al hiperplaziei gușile se împart în:
nodulare
difuze
mixte
parenchimatoase
coloide
Selectați semnele clinice de compresie a venelor jugulare în cazul hiperplaziei tiroidiene:
cianoza feței
turgescența jugularelor
epistaxis
cefalee
acrocianoză
Sindromul Claude-Bernard-Horner ( mioză, enoftalmie, ptoză palpebrală superioară) apare în cazul hiperplaziei tiroidiene cu compresia:
nervului recurent
simpaticului cervical
nervului laringian superior
nervului laringian inferior
nervului vag
Compresia de către gușa tiroidiană a nervului recurent al laringelui se manifestă clinic mai frecvent prin:
ragușeală
disfonie
voce bitonală
afonie
asfixie
Enumerați complicațiile gușilor tiroidiene:
mecanice (compresia structurilor adiacente)
inflamatorii (strumite)
endocrine (tireotoxicoza)
degenerative (tumori maligne)
metabolice
Complicațiile mecanice ale gușelor tiroidiene sunt determinate de compresia asupra:
nervul recurent al laringelui
venele jugulare
arterele carotide
Semnul De Graefe reprezintă:
retracţia exagerată a palpebralei superioare la fixarea privirii asupra unui obiect în mişcare
fotofobie
deficit de convergenţă
accentuarea refracţiei palpebrale la fixarea unui obiect
tremorul pleoapelor închise
Semnul Moebius reprezintă:
lipsa convergenţei globilor oculari la privirea unui obiect apropiat
clipire rară şi privire fixă
Semnul Stellwag I reprezintă
bolnavul nu închide pleoapele nici în somn
Semnul Stellwag II reprezintă:
Semnul Dalrympl reprezintă:
fanta palpebrală larg deschisă
Glanda tiroidă ce nu este vizibilă însă palpator se determină istmul corespunde gradului de hiperplazie:
I
II
III
IV
V
Glanda tiroidă vizibilă la deglutiție palpator decelabilă corespunde gradului de hiperplazie:
Gușa vizibilă ce determină "gît gros" corespunde gradului de hiperplazie:
Gușa voluminoasă ce modifică configurația gîtului corespunde gradului de hiperplazie:
Gușa gigantă însoțită de fenomene de compresiune corespunde gradului de hiperplazie:
Stabiliți indicațiile tratamentului chirurgical al gușilor tiroidiene:
defect cosmetic
eșecul tratamentului conservator
gușile nodulare
gușile complicate
gușile suspecte de malignizare
Selectați tipurile de intervenții chirurgicale practicate în gușile tiroidiene:
enuclearea nodulilor sau chisturilor solitare
hemitiroidectomie
tiroidectomie totală
tiroidectomie subtotală
tiroidectomie cu paratiroidectomie
Marcați complicațiile postoperatorii imediate în chirurgia tiroidei:
hipocalcemia
hemoragia
traheomalacie
criza tireotoxică
hipoparatiroidismul
Complicațiile postoperatorii tardive în chirurgia tiroidei sunt:
recidiva
insuficiența tiroidiană
infecția plăgii
Metoda neinvazivă, accesibilă și care nu produce distrucție tisulară în diagnosticul patologiei glandei tiroide este:
scintigrafia
xeroradiografia
ultrasonografia
puncția-biopsie
rezonanța magnetică nucleară
Pentru diferențierea stării de normotiroidie de tireopatie este necesară dozarea:
T3
T4
TSH
TRL
anti TPO
Incidența cancerului în cazul unui "nodul rece" scintigrafic este de:
5%
10%
15%
20%
25%
Hormonoterapia de substituție în hipotiroidii se face cu următoarele preparate:
tireocomb
tireotom
l-thyroxina
tireotropina
Enumerați afecțiunile glandei tiroide asociate cu hipertiroidie:
guşa multinodulară toxică
boala Basedow
adenomul tireotoxic
nodulul tiroidian solitar
adenomul tiroidian
Manifestările generale în caz de hipertiroidii sunt:
pierdere ponderală
hipersudorație
tremorul mîinilor
termofobie
tegumente îngroșate,uscate