Dispozitiv de măsurare a intensităţii luminii este
Actinometrul
Anemometrul
Luxmetrul
Catatermometrul
Batometrul
Unghiul de incidenţă (cădere) al luminii la locul de lucru al medicului terapeut trebuie să fie nu mai mic de
5 grade
15 grade
20 grade
25 grade
27 grade
Coeficientul de iluminare naturală optim pentru sălile de studii este
0,5 –0,6%
0,7% -0,8%
0,9 –1,0%
1,0 –1,9%
Nu mai mic de 2%
Valoarea CIN recomandată pentru saloane
0,5%
1%
1,5%
2% și mai mult
Nu se normează
Unitate de măsură a intensităţii luminii este
Watt
Lumen
Lux
Watt/m2
Amper
Coeficientul de luminozitate este
Valoarea procentuală de reţinere a luminii de sticla geamului
Raportul procentual dintre nivelul de iluminat în interiorul încăperii şi nivelul de iluminat din afară în acelaşi plan orizontal
Raportul dintre suprafaţa vitrată a geamurilor şi suprafaţa podelei;
Raportul dintre lungimea şi lăţimea încăperii;
Raportul dintre adâncimea încăperii şi înălţimea ferestrei.
Modalităţi de asigurare a uniformităţii iluminatului artificial
Mărindu-se puterea surselor de lumină;
Repartizându-se uniform corpurile de iluminat;
Asigurându-se iluminarea fiecărui loc de muncă;
Folosind corpuri de iluminat de lumina directă;
Folosind lămpi incandescente.
Ce este coeficientul de iluminare naturală (CIN)
Valoarea procentuală de reţinere a luminii de sticla geamului;
Raportul procentual al iluminării orizontale în interiorul încăperii faţă de iluminarea în afara clădirii pe aceiaşi orizontală;
Raportul dintre adâncimea încăperii şi înălţimea ferestrei
Indici de apreciere a iluminării naturale nu sunt
CIN
Coeficientul de luminozitate
Suprafaţa geamurilor;
Unghiul de incidenţă
Unghiul de deschidere
Ventilaţia artificială locală e necesară pentru
Crearea condiţiilor optime în toată încăperea;
Evacuarea aerului poluat din toată încăperea;
Recuperarea şi înlăturarea substanţelor nocive emanate la locul de formare
Crearea condiţiilor optime în spaţiul ocupaţional;
Crearea curenţilor de aer
Sistemul termic central cu aburi poate fi folosit la încălzirea
Locuințelor
Farmaciilor
Magazinelor
Spitalelor
Încăperilor cu lucru temporar.
Factorii determinanţi ai nivelului de iluminare naturală din încăperi
Climatul de lumină
Orientarea încăperii
Numărul şi dimensiunea geamurilor;
Culorile anturajului încăperii
Uniformitatea luminii
Metode de studiere a iluminatului artificial al încăperilor
Luxmetria;
Metoda "Watt"
Metoda "e"
Coeficientul de pătrundere
Priorităţi ale iluminatului luminiscent sunt
Efect stroboscopic
Lipsa umbrelor;
Efect de întuneric
Spectru apropiat de cel al luminii naturale
Se folosesc numai ca corp de iluminat
Dezavantajele iluminatului luminiscent
Lumină instabilă în timp;
Efect stroboscopic;
Randament mic
Efect de întuneric;
Indici de apreciere a iluminării naturale a încăperilor sunt
Coeficientul de iluminare naturală
Coeficientul de luminozitate;
Unghiul de incidenţă şi unghiul de deschidere;
Spectrul luminii;
Coeficientul de pătrundere.
Este raţional iluminatul care
Este satisfăcător pentru îndeplinirea muncii de o diversă exactitate;
Nu produce efect stroboscopic;
Nu produce efecte de orbire;
Este uniform
Face umbre în afara locului de muncă.
Indici de apreciere a iluminării artificiale sunt
Intensitatea luminii la locul de munca
Coeficientul de adâncire a încăperii
Uniformitatea iluminării
Exigenţele igienice faţă de iluminarea artificială a încăperilor
Intensitatea luminii să corespundă normativelor;
Să fie uniformă;
Să asigure senzaţia de căldură
Spectrul luminii să se apropie de cel natural
Să nu facă umbre.
Tipurile corpurilor de iluminat
Cu lumină difuză
Cu lumină reflectată;
Cu lumină proiectată
Cu lumină combinată;
Cu lumina mixtă
Multiplul necesar al schimbului de aer în încăperile de producere se calculează după
Dioxid de carbon
Concentraţia de substanţe toxice
Oxigen;
Cantitatea de pulberi;
Valoarea temperaturii aerului.
Factori ce influenţează ventilaţia naturală al încăperilor sunt
Volumul încăperii;
Volumul necesar de ventilaţie
Diferenţa de temperatură dintre aerul încăperii şi cel exterior
Componenţa chimică a aerului;
Presiunea vântului.
Tipuri de ventilaţie artificială a încăperilor sunt
Prin curenți de aer
De aspirație
De refulare
Aerație
De aspirație-refulare
Tipurile ventilaţiei de aspiraţie
Generală
Perdele aeriene
Locală
Nișe
Umbrele
Cerinţe igienice faţă de încălzire sunt
Să impurifice aerul cu produse de ardere a combustibilului;
Să impurifice aerul cu gaze, praf rezultate de la arderea materialului ce acoperă suprafeţele de încălzire;
Temperatura suprafeţei de încălzire va depăşi 90oC
Temperatura suprafeţei de încălzire nu va fi mai mică de 95oC;
Să stimuleze termoliza prin evaporare .
După purtătorul de căldură încălzirea centrală poate fi
Cu apă
Cu ulei
Cu aer
Cu aburi
Cu gaze
Sistemele termice locale vor corespunde cerinţelor
Să asigure o temperatură uniformă numai pe verticală
Să asigure o temperatură uniformă numai pe orizontală
Să asigure o temperatură uniformă pe verticală şi orizontală
Să asigure o temperatură uniformă în decursul zilei de muncă;
Suprafeţele încălzite să nu acumuleze praf
Avantaje ale sistemului termic cu lambriuri sunt
Confortul termic se menţine la o temperatură a aerului mai scăzută;
Se exclude poluarea aerului
Căldura se repartizează uniform în încăpere
Este stimulată termoliza prin iradiere;
Este stimulată termoliza prin evaporare
Tipurile de ventilaţie conform principiului de acţiune:
Naturală
De refulare-aspirație
Tipurile de ventilaţie artificială conform zonelor de acţiune:
Mixtă
Ventilaţia artificială poate fi
Organizată
Neorganizată
Ventilaţia naturală organizată poate fi prin:
Curenți de aer
Canale de extragere
Geam
Infiltrație
Ventilaţia naturală neorganizată poate fi prin:
Ventilaţia artificială de refulare poate fi prin
Dușuri de aer
Oaze aeriene
Ventilaţia artificială locală de aspiraţie poate fi prin
Aspirație la locul de muncă
Ventilaţia artificială generală se realizează prin:
Aspirație
Refulare
Aspirație-refulare
Factorii ce determină ventilaţia naturală
deschiderea întâmplătoare a uşilor şi geamurilor;
diferenţa de temperatură dintre aerul din exteriorul şi interiorul încăperii;
presiunea vântului;
schimbul de aer prin porii materialelor de construcţie
diferenţa de presiune a „coloanei de aer” între nivelul inferior şi superior al încăperii.
Avantajele ventilaţiei naturale:
simplitatea montării;
accesibilitate după cost;
schimbul de aer poate fi reglat;
rază de acţiune mare
siguranţa, indusă de lipsa utilajelor electrice şi părţilor mobile
Avantajele ventilaţiei artificiale:
schimbul de aer poate fi reglat, dirijat;
rază de acţiune mare;
captarea poluanţilor la locul de formare şi emisie
debitul şi aspiraţia nu depind de temperatura şi viteza de mişcare a aerului;
curăţarea aerului extras poluat, de praf, vapori, gaze;
posibilitatea prelucrării aerului debitat încălzirea, umectarea, purificarea de impurităţi mecanice);
simplitatea montări.
Elementele sistemului de ventilaţie prin refulare:
instalaţie de captare a aerului
camera de debitare a aerului în încăpere;
deschideri de extragere a aerului;
reţea de conducte;
mina de extragere a aerului.
Elementele sistemului de ventilaţie prin aspiraţie:
camera de aspiraţie cu ventilator
Prin intermediul ventilaţiei artificiale de aspiraţie
aerul curat este debitat în încăperi prin instalaţii speciale
aerul curat pătrunde în încăperi pe căi naturale;
aerul poluat din încăperi este înlăturat pe căi naturale;
aerul poluat din încăperi este înlăturat prin intermediul instalaţiilor mecanice
schimbul de aer este dirijat
Prin intermediul ventilaţiei artificiale de refulare:
aerul curat este debitat în încăperi prin instalaţii speciale;
aerul poluat din încăperi este înlăturat pe căi naturale
schimbul de aer este dirijat.
Destinaţia ventilaţiei artificiale locale prin aspiraţie:
localizare şi înlăturarea emisiilor nocive de la locul de formare a lor;
înlăturarea emisiilor nocive din toată încăperea
îmbunătăţirea condiţiilor meteorologice la locul de muncă;
intensificarea sau micşorarea cedării căldurii de pe suprafaţa corpului;
debitarea aerului curat în toată încăperea
Destinaţia ventilaţiei artificiale generale prin aspiraţie:
localizarea şi înlăturarea emisiilor nocive de la locul de formare a lor;
înlăturarea emisiilor nocive din toată încăperea;
Destinaţia ventilaţiei artificiale locale prin refulare:
Destinaţia ventilaţiei artificiale generale prin refulare:
localizarea şi înlăturarea emisiilor nocive de la locul de formare a lor
debitarea aerului curat în toată încăperea.
Avantajele ventilaţiei de refulare - aspiraţie:
prelucrarea necesară a aerului (încălzirea, umectarea, purificarea);
asigurarea schimbului forţat de aer în încăpere;
calcularea cu precizie a cantităţii de aer debitat şi aspirat;
posibilitatea dirijării direcţiei de mişcare a aerului
Condiţionarea aerului:
este naturală şi artificială;
este independentă de starea vremii sau anotimp;
include crearea şi menţinerea unor condiţii anumite de temperatură, umiditate, viteză de mişcare a aerului, puritate;
asigură captarea poluanţilor la locul de formare şi emisie
asigură predominarea refulării asupra aspiraţiei.
Balanţa de aer poate fi:
Pozitivă
Echilibrată
Artificială
Negativă
Alegerea sistemului de ventilaţie depinde de:
Cost
destinaţia încăperii;
volumul încăperii;
caracterul noxelor emanate
cerinţele faţă de sistemele de ventilaţiе.
Criterii pentru calculul ventilaţiei în condiţii industriale pot fi:
umiditatea aerului;
temperatura aerului
viteza de mişcare a aerului;
substanţele chimice nocive din încăpere;
bioxidul de carbon
Criteriu pentru calculul ventilaţiei în încăperile sociale şi de locuit este:
temperatura aerului;
bioxidul de carbon.
Criteriu pentru calculul ventilaţiei în încăperile de topire a metalului, cazangerii este:
viteza de mişcare a aerului
Criterii pentru calculul ventilaţiei în spălătorii, băi, duşuri este:
Metodele de apreciere a eficacităţii ventilaţiei:
de laborator
de calcul
de observație
chestionare
experiment cronic
Eficacitatea funcţionării ventilaţiei se apreciază în baza :
calculării volumului real de ventilaţie
determinării vitezei de mişcare a aerului;
inspecţiei obiective a mediului aerian şi microclimatului;
calculării multiplului schimbului de aer
inspecţiei sanitare a sistemului de ventilaţie şi regimului de exploatare.
Volumul necesar de ventilaţie:
este predominarea refulării asupra aspiraţiei;
este cantitatea de aer curat, care trebuie debitată în încăpere la 1 persoană în oră, astfel ca concentraţia de СО2 să nu depăşească nivelul admis;
este cantitatea de aer, extrasă din încăpere, astfel ca concentraţia de СО2 să nu depăşească nivelul admis
este numărul, ce indică, de câte ori în decurs de o oră aerul din încăpere trebuie schimbat, astfel ca СО2 să nu depăşească nivelul admis
se determină prin măsurări obiective ale parametrilor fizico-chimici.
Multiplul necesar de aer :
este predominarea refulării asupra aspiraţiei
