Anatomia ca știință studiază:
Forma și structura organismului uman
Filo- și ontogeneza organismului uman
Modificările condiționate de interacțiunea corpului cu mediul extern
Schimbările condiționate de vârstă și gen
Toate enumerate.
Numiți metodele de investigație a anatomiei omului viu:
Metode senzoriale directe (axate pe simțirile naturale)
Metode senzoriale mediate (bazate pe dispozitive și aparate)
Metode experimentale pe animale de laborator
Metoda de disecție anatomică
Metoda microscopică a țesutului bioptic.
Definiți noțiunea de ”organ”:
Reprezintă o structură bine diferențiată a corpului uman, care ocupă în el un loc determinat, are o formă și funcție anumită, constituită din câteva tipuri de țesuturi.
Reprezintă o structură bine diferențiată a corpului uman, care ocupă în el un loc determinat
Reprezintă o structură bine diferențiată a corpului uman și are o funcție anumită
Reprezintă o structură bine diferențiată a corpului uman, constituită din câteva tipuri de țesuturi
Reprezintă o structură bine diferențiată a corpului uman cu o formă anumită
Enumerați tipurile constituționale la om:
Normostenic, astenic și hiperstenic
Diolihomorf, mezomorf și brahimorf
Hipotrofic, mezotrofic și hipertrofic
Hipodinamic, mezodinamic și hiperdinamic
Feminin și masculin.
Definiți noțiunea de ”poziție anatomică”:
Corpul uman în poziție verticală, cu capul aranjat sub unghi drept
Membrele superioare și cele inferioare aliniate într-o linie
Extremitățile membrelor superioare și inferioare sunt amplasate pe o circumferință
Fața trebuie să fie orientată în sus
Corpul uman în poziție verticală, palmele în supinație, membrele inferioare paralele lipite.
Planul mediosagital:
Trece prin axa longitudinală și sagitală a corpului
Divide corpul în jumătăți simetrice
Departajează componentele mediale și laterale ale formațiunilor corpului
Este perpendicular la planurile parasagitale
Corespunde grosimii corpului.
Enumerați tipurile de ținută:
Cifotică
Redresată
Grbovită
Lordotică
Tonică.
Norma reprezintă:
Un diapazon de devieri, în anumite limite de la indicii statistici, neînsoțite de dereglări funcționale– forma cea mai frecventă din punct de vedere statistic.
Structura cea mai rațională și avantajoasă a organismului/organelor, adecvată condițiilor concrete ale mediului.
C.Abaterea de la structura și/sau funcțiile specifice pentru specia biologică respectivă, rezultată din perturbarea embriogenezei/morfogenezei, care provoacă dereglări funcționale ale acestora.
Acele formațiuni anatomice, care au fost caracteristice strămoșilor îndepărtați ai omului.
Modul particular de prezentare a unei formațiuni anatomice, apărută ca rezultat al abaterilor în dezvoltare, care nu depășește limitele normei.
Variantă a normei (varitas) este:
Un diapazon de devieri, în anumite limite, de la indicii statistici, neînsoțite de dereglărifuncționale– forma cea mai frecventă din punct de vedere statistic.
Formațiunea anatomică, care a fost caracteristică strămoșilor îndepărtați ai omului.
Abaterea de la structura și/sau funcțiile specifice pentru specia biologică respectivă, rezultată din perturbarea embriogenezei/morfogenezei.
Variabilitatea anatomică individuală determină:
Diapazonul de devieri, în anumite limite, de la indicii statistici, neînsoțite de dereglări funcționale– media aritmetică a unei game de varietăți
Abaterea de la structura și/sau funcțiile specifice pentru specia biologică respectivă, rezultată din perturbarea embriogenezei/morfogenezei
Anomalia (anomalos) reprezintă:
Diapazonul de devieri, în anumite limite, de la indicii statistici, neînsoțite de dereglări funcționale– forma cea mai frecventă din punct de vedere statistic.
Modul particular de prezentare a unei formațiuni anatomice, apărută ca rezultat al abaterilor în dezvoltare, care nu depășește limitele normei
Abaterea de la structura єi/sau funcțiile specifice pentru specia biologică respectivă, rezultată din perturbarea embriogenezei/morfogenezei acelei/altei formațiuni anatomice, care provoacă dereglări funcționale ale acestora.
Nomenclatura Anatomică Internațională:
Include termenii care determină poziția, dimensiunile organelor și locația lor
Include termenii care determină mișcările din diferite segmente corporale
De obicei au origine a limbajului autohton
Este o listă strictă, fără schimbări ulterioare
Își ia naștere din Grecia Antică.
La determinarea vârstei biologice se ține cont de criteriile:
Somatice
Endocrine
Scheletice
Clinice
Toate menționate.
Când au loc salturile de creștere:
Prima jumătate de dezvoltare intrauterină
A doua jumătate de dezvoltare intrauterină
La vârsta de 4-7 ani
La vârsta de 14-16 ani
La vârsta de 19-24 ani.
Etagele peretelui anterior al abdomenului:
Cranial
Epigastrul
Caudal
Mezogastrul
Hipogastrul.
Enumeraţi sistemele de organe a aparatului locomotor:
Ligamentar
Artrosindesmologia
Miologia
Cartilaginos
Osos.
Partea pasivă a aparatului locomotor include:
.Oasele
Muşchii
Articulaţiile
Tendoanele muşchilor
Fasciile musculare.
Partea activă a aparatului locomotor include:
Oasele
Oasele sunt depozite pentru:
.Săruri minerale
De sânge
De calciu
Acid citric
Toate false.
Proprietăţile fizice ale oaselor:
.Rezistenţa
Elasticitatea
Contractilitate
Conductibilitate
Excitabilitate.
Funcţiile biologice ale osului:
Imunitară
De sprigin
Hematopoetică
Participă la schimbul de substanţe
Rezervă de calciu.
În dezvoltarea oaselor pot fi evidenţiate etapele:
.Embrionară
Membranoasă
Cartilagionasă
Fetală.
osoasă.
Modalităţile de osteogeneză:
Terţiară
Osoasă
Desmală (primară)
Condrală (secundară)
Musculară
După localizare în corp există oase:
Craniului
Trunchiului
Membrelor
Polimorfe
Sesamoide.
După dezvoltare există oase:
Desmale (primare)
Condrale (secundare)
Condro-desmale
Tubulare
Plate.
Referitor la oasele tubulare, indicați enunțurile corecte:
Sunt lungi și scurte
Fac parte din oasele trunchiului
Cele lungi au epifiză proximală și distală
Epifizele posedă fețe articulare acoperite cu cartilaj
Către oasele tubulare scurte se referă cele carpiene și tarsiene.
Oasele plate:
Participă la formarea cutiei toracice
Sunt component ale centurilor membrelor superioare și inferioare și craniului
La ele predomină țesutul osos compact
Pot fi confundate cu oasele sesamoide
La ele predomină țesutul osos spongios.
Oasele mixte
Diferă după formă și structură
Sunt componente ale bazei craniului
Se întâlnesc în regiunea carpiană și tarsiană
Din ele fac parte vertebrele
La ele predomină substanța compactă.
Oasele pneumatice:
Au diafiză și două epifize
Se întâlnesc la membre
Sunt componente ale craniului
Posedă cavități umplute cu un lichid vâscos
Au cavități umplute cu aer.
Osteonul reprezintă:
Lamelele osoase din jurul diafizei
Lamelele osoase din jurul canalului nutritiv
Lamelele osoase din jurul canalului medular
Lamelele osoase din jurul canalului Havers
Lamelele osoase din jurul metafizei.
Creşterea osului în grosime are loc pe contul:
Cartilajului hialin
Cartilajului fibros
Periostului
Metafizei
Fasciei.
Creşterea osului în lungime are loc pe contul:
Endostului
Cartilajului articular
Cartilajului metaepifizar
Pericondrului.
Punctele de osificare primare apar:
În prima jumătate a perioadei intrauterine
Imediat după naștere
În a doua jumătate a perioadei intrauterine
Până la vârsta de 8 ani
După vârsta de 10 ani.
Punctele de osificare secundare apar:
in prima jumătate a perioadei intrauterine
După vârsta de 10 ani
Punctele de osificare auxiliare/adăugătoare apar:
Oasele carpiene şi tarsiene sunt:
Spongioase
Plate
Mixte
Aerofore.
Realizează funcţii de pârghii:
Oasele tubulare
Oasele spongioase
Oasele plate
Oasele aerofore.
Diplöe reprezintă:
Substanţa spongioasă a epifizelor
Substanţa spongioasă a oaselor carpiene
Substanţa spongioasă a oaselor craniului
Substanţa spongioasă a sternului
Substanţa spongioasă a vertebrelor.
Sunt localizate în vecinătatea articulaţiilor sau în tendoanele unor muşchi:
Oasele fonticulare
Oasele suturare
Oasele spongioase scurte
Oasele sesamoide
La care din vertebrele cervicale lipseşte apofiza spinoasă?
C 3
C 2
C 6
C 1
C 7
Sunt rudimentare:
Vertebrele toracice
Vertebrele cervicale
Vertebrele lombare
Vertebrele sacrale
Vertebrele coccigiene.
Au corpul masiv în formă de bob:
. În adolescenţă formează un singur os
Are tubercul carotidian:
Atlasul
Axisul
Vertebra cervicală VI
Vertebra toracică I
Are feţele articulare superioare localizate pe corp:
Vertebra lombară I
Nu are corp:
Vertebra cervicală V
Vertebra lombară V.
Promontoriul este format de către:
Ultima vertebră cervicală şi T1
Ultima vertebră toracică şi L1
Ultima vertebră lombară şi S1
Ultima vertebră sacrală şi Co1
Vertebrele T6 si T7
Un rol funcţional al curburilor coloanei vertebrale este:
De amortizare
De consolidare a vertebrelor
De sprijin
De fixare a membrelor
De protecţie.
Are aperturile superioară şi inferioară:
Coloana vertebrală
Sternul
Cutia toracică
. Sacrul
Coastele
Constă din manubriu, corp, apofiză xifoidă:
Sacrul
Coasta XII.
Acromionul e parte componentă a:
Scapulei
Claviculei
Humerusului
Radiusului
Ulnei
Şanţul nervului ulnar se află pe:
Scapulă
Claviculă
Humerus
Radius
Ulnă
. În piramida temporalului se află canalele, cu excepţia:
Canalului carotid
Canalului nervului facial
Canaliculului timpanic
Canalului nervului hipoglos
Canalului nervului pietros mare.
Orbita comunică cu fosa pterigopalatină prin:
Orificiul rotund.
Orificiul palatin mare
Fisura orbitară inferioară
Fisura orbitară superioară
Canalul pterigoid
Ce reprezintă fontanelele?
Porţiuni cartilaginoase ale calvariei
Porţiuni membranoase ale oaselor calvariei
Suturile calvariei
Dereglări ale osteogenezei
Fisuri ale calvariei.
Canalul pterigoid ține de:
Osul parietal
Osul temporal
Osul frontal
Osul sfenoid
Osul occipital.
Canalul optic trece prin:
Canalul facial se deschide în exterior prin:
Hiatus canalis nervi petrosi majoris
Porus acusticus internus
Foramen stylomastoideum
Fissura petrosquamosa
Foramen spinosum.
Canalul hipoglos trece prin:
Partea timpanică se asociază cu:
Osul occipital
Posterior cavitatea nazală se deschide prin:
Canaliculul mastoidian
Canalul musculotubar
Canaliculul coardei timpanice
Canaliculul timpanic
Coane.
Canalul nazolacrimal se deschide:
În meatul nazal inferior
Pe peretele medial al orbitei
La baza apofizei zigomatice
Pe piramida osului temporal
În meatul nazal mediu.
Cavitatea nazală comunică cu cea bucală prin:
Canalul incisiv
Canalul carotid.
Ţesutul osos spongios este prezent în:
Oasele craniului
Oasele tarsiene
Stern
Diafizele oaselor tubulare
Epifizele oaselor tubulare
În componenţa scheletului axial intră:
Craniul
Oasele centurii scapulare
Pelvisul
Sunt unele din oasele craniului:
Oase tubulare
Oase spongioase
Oase plate
Oase mixte
Oase aerofore.
Sunt mici, plate şi inconstante:
Oasele sesamoide.
Sunt concrescute, formând un singur os:
Vertebrele toracice, care prezintă pe corp fosete costale complete?
Vertebra thoracica I
Vertebra thoracica XI
Vertebra thoracica X
. Vertebra thoracica XII
Vertebra thoracica IX
Prin ce se manifestă anomalia „spina bifida aperta”?
Scizura corpului vertebrei
Scizura arcului vertebrei
Scizura arcului vertebrei, însoțită de afectarea integrității țesuturilor moi
Neconcreșterea arcului cu corpul vertebrei
Hernie spinală (meningomielocel)
Care dintre vertebre au o denumire specială?
. T5
C1
L4
C7
C2
Anomaliile regiunilor de frontieră a segmentelor coloanei vertebrale:
Sacralizarea
Blocarea vertebrelor
Asomia
Platispondilia
Lombalizarea
Coastele adevărate:
. Coasta a 7-a
Coasta a 8-a
Coasta a 5-a
Coasta a 6-a
Coasta a 9-a
Coastele false:
Coasta a 10-a
Coasta a 11-a
Coasta I:
Este atipică
E cea mai scurtă, mai lată şi mai curbată
E aplatizată în sens superoinferior
Pe faţa inferioară are un tubercul şi 2 şanţuri
Extremitatea ei anterioară e mai lată şi mai groasă decât cea posterioară.
Forma si dimensiunile toracelui depind de:
Forma sternului
Vârstă
Articulaţiile costovertebrale
Gen
Tipul constituţional
Oasele centurii scapulare:
Humerusul
Clavicula
Omoplatul
I coastă
Formaţiunile oaselor centurii scapulare palpabile pe viu:
Extremitatea sternală a claviculei
Tuberculul supraglenoida
Extremitatea acromială a claviculei
Acromionul
Corpul claviculei
Elementele humerusului ce pot fi palpate pe viu
Colul anatomic
Epicondilul medial
Fosa coronoidă
Epicondilul lateral
Colul chirurgical
Care oase formează scheletul antebraţului?
Radiusul.
Humerusul.
Fibula.
Ulna
Olecranonul.
Care dintre oasele membrului superior comportă apofiză stiloidă?
Os hamatum.
Ulna.
Radiusul
Scapula.
Elementele oaselor antebraţului ce pot fi palpate pe viu:
Apofiza coronoidă a ulnei
Olecranonul
Apofiza stiloidă a ulnei
Apofiza stiloidă a radiusului
Marginea interosoasă a radiusulu
Care sunt segmentele scheletului mâinii?
Metacarpus
Tarsus
Carpus
Brachium
Phalanges digitorum manus
La oasele metacarpiene distingem:
Epicondilii
Baza
Corpul
Colul
Capul
Care sunt componentele scheletului membrului inferior?
Femurul
Cingulum
Skeleton membri inferioris liberi
Coxalul este alcătuit din:
Pubis
Orificiul obturat
Ilion
Creasta ilionului
Ischion
Formaţiunile femurului ce pot fi palpate pe viu:
Capul femurului
Trohanterul mic
Trohanterul mare
Care dintre oasele membrului inferior comportă maleole?
Tibia
Talus
Fibula
Calcaneus
Patella
Formaţiunile oaselor gambei ce pot fi palpate pe viu:
Eminenţa intercondilară
Maleola laterală
Maleola medială
Tuberozitatea tibiei
Capul fibulei
Scheletul piciorului este subdivizat în:
Oasele carpului
Oasele tarsului
Oasele metacarpului
Oasele metatarsului
Oasele degetelor piciorului
Care oase formează rândul proximal al tarsului?
Os cuneiforme mediale
Os naviculare
Os lunatum
Oasele rândului distal al tarsului:
Astragalul
Cuboidul
Cuneiformul medial
Navicularul
Cuneiformul lateral
Oase ale craniului cerebral sunt:
Sfenoidul
Occipitalul
Vomerul
Palatinul
Etmoidul.
Evidenţiaţi părţile principale ale os frontale .
Squama
Sinus frontalis
Pars orbitalis
Pars nasalis
Ala major.
Evidenţiaţi părţile principale ale os occipitale.
Pars basilaris
Clivus
Squama occipitalis
Foramen magnum
Toate corecte.
Baza craniului se împarte în:
Baza anterioară
Baza posterioară
Baza externă
Baza laterală
Baza internă.
Oase ale craniului facial sunt:
Mandibula
Etmoidul
Osul zigomatic
Frontalul
Osul nazal
Bolta craniului este formată de:
Solzul osului frontal
Partea bazilară a occipitalului
Solzul temporalului
Oasele parietale
Corpul sfenoidului.
Porţiunile osului sfenoid:
Aripa mare
Aripa mică
Apofizele pterigoide.
Părţile osului etmoid
Lama orbitală
Labirintul etmoid
Lama medială
Lama cribroasă
Lama perpendiculară.
Cellulae ethmoidales se deschid în:
Orbită
Meatus nasi superior
Fossa cranii anterior
Meatus nasi medius
Meatus nasi inferius
Porţiunile osului temporal:
Piramida
Partea mastoidiană
Partea scuamoasă
Partea timpanică
Formaţiunile osului palatin:
Lamela orbitară
Lamela orizontală
Lamela etmoidală
Lamela perpendiculară
Lamela sfenoidală.
Orbita comunică cu endobaza craniului prin:
Canalul optic
Orificiul rotund
Orificiile etmoidale.
In fosa craniană posterioară se deschid orificiile:
Jugular
Acustic intern
Hipoglos
Oval
Sfenopalatin.
Apofizele maxilei.
Processus palatinus.
Processus рyramidalis.
Processus frontalis.
Processus orbitalis.
Processus sphenoidalis.
Care oase participă la formarea fossa cranii anterior?
Os frontale.
Os ethmoidale.
Os parietale.
Os sphenoidale.
Os incisivum.
Care din sinusurile paranazale se deschid în meatul nasal mediu
Sinus sphenoidalis.
Cellulae ethmoidales anteriores et mediae.
Cellulae ethmoidalis posterior.
Sinus sagittalis superior.
Care oase formează palatul osos?
Vomer
Os palatinum
Os hyoideum.
Maxilla
Os incisivum
