În nefropatiile tubulo-interstiţiale sunt afectate preponderent:
Ţesutul interstiţial
Tubii renali
Glomerulii renali
Ţesutul interstiţial şi capilarele peritubulare
Ţesutul interstiţial şi tubii subiacenţi
Care este cea mai frecventă cale de infectare a parenchimului renal?
Calea hematogenă
Calea ascendentă
Calea limfogenă
Prin contiguitate
Calea descendentă
Care dintre următoarele NU favorizează recurenţa infecţiilor tractului urinar?
Activitatea sexuală
Sexul feminin
Dereglările de pasaj urinar
Litiaza renală
Igiena intimă riguroasă
Alegeți factorul predispozant extraurinar al pielonefritei cronice:
Refluxul vezico-ureteral
Litiaza renală şi urinară
Anomaliile intrarenale congenitale
Diabetul zaharat
Golirea incompletă a vezicii urinare
Selectați agentul cauzal cel mai frecvent al pielonefritei cronice:
Escherichia coli
Streptococul beta-hemolitic
Mycoplasma
Proteus mirabilis
Pseudomonas aeruginosa
Indicați agentul cel mai frecvent implicat în etiologia pielonefritei acute şi cronice în acutizare:
Proteus
Enterobacter
Serratia
Staphylococcus aureus
Următorii factori contribuie la eliminarea rapidă a bacteriilor din tractul urinar inferior, CU EXCEPŢIA:
Fluxul urinar normal
Proprietăţile antibacteriene ale urinei
Proprietăţile antibacteriene ale secreţiilor prostatice
Staza urinară
Polimorfonuclearele din peretele vezical
Marcați răspunsul corect cu referire la tabloul clinic caracteristic pielonefritei acute:
Debut insidios
Febră, frisoane, lombalgii
Edeme palpebrale
Nicturie
Manevra Giordano negativă
Următorul semn sau simptom NU este caracteristic acutizării pielonefritei cronice:
Febră
Greaţă
Bradicardie
Sensibilitate la palparea unghiurilor costo-vertebrale
Diaree
Care test ne permite aprecierea funcţiei renale:
Testul Neciporenco
Testul Zimniţki
Testul Reberg
Proba cu trei pahare
Pierderea nictimerală de proteine
Care test ne permite aprecierea nivelului veridic al leucocituriei:
Proteinuria în pielonefrita acută poate fi:
≤1g/l
masivă
≥2 g/l
≥3 g/l
2-3 g/l
Selectaţi afirmaţia corectă referitor la urografia intravenoasă:
Oferă date generale despre amplasarea rinichilor, bazinetului, ureterelor, vezicii urinare
Nu oferă date despre funcţia renală
Este obligatorie pentru stabilirea diagnosticului de pielonefrită cronică
Nu este contraindicată în boala cronică renală stadiul 4-5 KDOQI
Nu este contraindicată în caz de alergie la iod
Cantitatea microorganismelor depistate într-un ml de urină NU depinde de:
Frecvenţa micţiunilor
Diureză
pH-ul urinei
Viteza multiplicării microorganismelor
Leucociturie
Aprecierea sensibilităţii florei la preparatele antibacteriene:
Are o semnificaţie clinică majoră
Nu are o semnificaţie clinică importantă
Are o semnificaţie clinică importantă numai în pielonefrită
Are o semnificaţie clinică importantă numai în nefrita interstiţială
Are o semnificaţie clinică importantă numai în glomerulonefrită
În cazul pielonefritei cronice, la examen histopatologic, permanent se depistează:
Atrofia epiteliului canalicular
Infiltrat limfohistiocitar al interstiţiului
Afectarea vaselor renale
Glomerulonefrită proliferativă
Scleroză periglomerulară
La gravide bacteriuria ≥10(5) U/ml este indicaţie pentru:
Tratament antibacterian, indiferent de tabloul clinic
Tratament antibacterian numai în cazul prezenţei disuriei
Tratament antibacterian numai în cazul prezenţei leucocituriei
Tratament balneo-sanatorial
În absenţa tabloului clinic nu este indicat careva tratament
Selectaţi afirmaţia corectă referitor la creşterea stabilă a tensiunii arteriale la un bolnav cu pielonefrită cronică:
Poate avea loc
Nu se întâlneşte
Se întâlneşte numai în cazul dereglării funcţiei renale
Are loc numai în cazul duratei bolii mai mari de 3 ani
Are loc numai în cazul duratei bolii mai mari de 5 ani
Afirmaţia ”existenţa mai multor abcese renale cu tendinţă de confluare şi de formare a cavităţii comune” descrie :
Abcesul renal cortico-medular
Necroza papilară acută
Carbunculul renal
Pionefroza
Perinefrita
În pielonefrita cronică în acutizare cu evoluție de gravitate medie antibioticul empiric de elecție va fi
Ampicilina
Eritromicina
Doxiciclina
Co-trimoxazolul
Ciprofloxacina
Măsura de tratament obligatorie în nefrita interstiţială acută postmedicamentoasă:
Sistarea medicamentului care posibil a provocat nefrita
Administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene
Transfuzia de sânge
Administrarea preparatelor citostatice
Tratamentul antibacterian
Marcați durata tratamentului cu antibiotice în pielonefrita acută necomplicată cu evoluție gravă:
3 zile
7 zile
14 zile
21 zile
6 săptămâni
Selectaţi care dintre următoarele afecţiuni renale sunt incluse în grupul nefropatiilor tubulointerstiţiale:
Nefropatia tubulointerstiţială prin agresiune medicamentoasă cronică
Nefropatia tubulointerstiţială prin hipersensibilitate la medicamente
Pielonefrita cronică
Nefrite tubulointerstiţiale asociate cu boli imunologice
Sindromul Goodpasture
Care sunt indicaţiile pentru tratament chirurgical în pielonefrita cronică în acutizare:
Pionefroză
Paranefrită
Abces renal
Carbuncul renal
Chist renal neinfectat
Şocul bacterian din pielonefrita acută se caracterizează prin:
Prăbuşirea tensiunii arteriale
Scăderea diurezei
Acidoză metabolică
Alcaloză metabolică
Hipertensiune arterială
Care dintre următoarele afecţiuni fac parte din grupul nefropatiilor tubulointerstiţiale:
Nefropatia tubulointerstiţială acută medicamentoasă
Nefropatia de reflux
Necroza tubulară acută toxică
Nefropatia cu leziuni minime
Nefropatia obstructivă
Factorii de risc pentru infecțiile tracului urinar sunt:
Hepatită cronică virală
Sarcina
Vasculitele sistemice
Caracteristicile afectării interstiţiale, care permit diagnosticul diferenţial cu glomerulonefritele sunt:
Proteinuria ≤ 1 g în 24 de ore
Absenţa hipoproteinemiei
Hipertensiunea arterială severă
Absenţa edemelor
Prezenţa piuriei sterile şi a cilindrilor leucocitari
Elemente sugestive pentru prezenţa nefropatiei interstiţiale sunt:
Piuria
Chiluria
Proteinuria ≤ 1 g/zi
Proteinuria ≥ 3 g/zi
Hematuria marcată
Elemente sugestive pentru diagnosticul de nefropatie interstiţială cronică sunt:
Evoluţie fulminantă
Absenţa hipertensiunii arteriale severe
Edeme marcate
Forme etiologice ale nefropatiilor interstiţiale sunt:
Infecţioase
Parazitare
Medicamentoase
Asociate cu boli imunologice
Vasculare
Din grupul infecţiilor urinare joase fac parte:
Pielonefrita acută
Prostatita
Cistita
Uretrita
Din grupul infecţiilor urinare înalte fac parte:
Din grupul infecţiilor urinare înalte NU fac parte:
bPielonefrita acută
Urolitiaza
Glomerulonefrita
Factorii favorizanţi generali ai infecţiei de tract urinar sunt:
Sexul masculin
Vârstele extreme (copii, vârstnici)
Factorii favorizanţi locali (reno-urinari) ai infecţiei de tract urinar sunt:
Care din categoriile de persoane de mai jos prezintă riscuri crescute de infecţii de tract urinar:
Gravidele
Transplantaţii renal
Pacienţii cu litiază renală
Bărbaţii sub 20 de ani
Pacienţii cu diabet zaharat
Dintre circumstanţele care favorizează infecţiile tractului urinar fac parte:
Disfuncţia neurogenă a vezicii urinare
Cateterele uretrale permanente
„Vârstele de risc” pentru pielonefrita cronică sunt:
Copii în primii 2-3 ani de viaţă (malformaţii congenitale)
Persoanele de sex feminin în perioada vieţii sexuale active
Bărbaţi în perioada vieţii sexuale active
Femei după menopauză,
Bărbaţi cu adenom de prostată
Etiologia pielonefritei acute poate fi:
bacteriană Gram-negativă (Escherichia coli, Proteus spp., Klebsiella pneumoniae, Pseudomonas aeruginosa, Enterobacter, Citrobacter etc.)
medicamentoasă
fungică
parazitară
autoimună
Bacterii gram-negative care pot cauza pielonefrită acută sau acutizări ale pielonefritei cronice sunt:
E. coli
Stafilococcus aureus
Streptococcus epidermidis
Germenii incriminaţi cel mai des în infecţiile urinare sunt:
Chlamydia trachomatis
Streptococcus saprophyticus
Care sunt componentele de virulenţă şi uropatogenitate ale E.coli:
Antigenul O
Antigenul K
Antigenul H
Hemolizinele
Ureaza
Care sunt componentele de virulenţă şi uropatogenitate ale tulpinilor de E. coli:
Aerobactina
Proteaza
Adezinele
Care sunt factorii de virulenţă bacteriană care influenţează infecţia tractului urinar:
Fimbriile
Pilii P
Producerea de hemolizine
Producerea de kinaze
Rezistenţa la acţiunea bactericidă a serului uman
Care sunt factorii care favorizează menţinerea microorganismului patogen în căile urinare:
Prezenţa de protoplaşti şi L-forme
Fenomenul adeziunii bacteriene
Obstrucţia căilor urinare
Sinteza anticorpilor urinari
Poliuria
Care sunt factorii de apărare ai tractului urinar:
Flora periureterală saprofită
Fluxul urinar
pH-ul bazic vaginal
Valvele vezico-ureterale
Care sindroame clinice pot fi prezente în pielonefrită cronică:
Urinar
Algic
Toxico-infecţios
Nefrotic
Nefritic
Care dintre semnele clinice enumerate mai jos se întâlnesc în pielonefrita cronică în acutizare:
Febra
Tahicardia
Disuria şi polakiuria
Adenopatia inghinală
Sensibilitate la palparea unghiului costovertebral
Tabloul clinic în pielonefrita acută poate include:
Macrohematurie
Disurie
Dureri lombare
Sindrom nefrotic
Enumeraţi acuzele posibile prezentate de bolnavii cu pielonefrită cronică în acutizare:
Slăbiciune generală
Anurie
Durere lombară
Triada clinică clasică pentru pielonefrita acută sau pielonefrita cronică în acutizare include:
Polidipsie
Lombalgii
Piurie
Urină hipercromă
Ce modificări în examenul sumar de urină se întâlnesc în pielonefrită cronică?
Cilindri hialinici
Bacteriurie
Eritrocite dismorfe
Proteinurie >3 g/l
Sindromul urinar în pielonefrită cronică în acutizare se poate manifesta prin:
Cristalurie
Cilindrurie leucocitară
Leucociturie şi bacteriurie
Proteinurie > 3g/l
Uneori microhematurie
Pentru confirmarea diagnosticului de pielonefrită cronică sunt utile următoarele investigații:
Examenul sumar de urină
Examen ultrasonografic al rinichilor
Urografia intravenoasă
Cistografia
Biopsia renală
Din punct de vedere microbiologic, există infecţie a tractului urinar atunci când se determină:
≥100.000 bacterii/ml la pacienţi asimptomatici
100-10.000 bacterii/ml la pacienţi asimptomatici
Orice recoltare pozitivă obţinută prin aspiraţie suprapubiană
1000 microorganisme/ml, la o pacientă gravidă
Specii multiple de microorganisme, indiferent de titru
Urocultura este considerată pozitivă, dacă germenul detectat este în cantitate:
≤ 10(2) (indiferent de agentul patogen şi de existenţa simptomatologiei clinice)
≥ 10(5) (indiferent de agentul patogen şi de existenţa simptomatologiei clinice)
≤ 10(4) (indiferent de agentul patogen şi de existenţa simptomatologiei clinice)
≥ 10(4) şi triada clinică prezentă
≥ 10(3) şi manifestările clinice complete la pacienţii cu infecţie urinară complicată (diabet zaharat, sarcină, obstrucţie infrarenală etc.)
Termenul bacteriurie asimptomatică presupune:
Titrul diagnostic în urocultură
Urocultură negativă
Prezenţa clinicii de infecţie urinară
Lipsa simptomelor clinice de infecţie urinară
Bacteriuria ≤10(3) bacterii/ml
Piuria sterilă poate indica: (definiţie de piurie în carte)
Infecţii cu agenţi bacterieni neobişnuiţi
Nefropatie diabetică
Infecţia cu Mycobacterium tuberculosis
Infecţii cu fungi
Amiloidoză renală
Proteinuria în nefropatii interstiţiale este:
De tip proteinurie tubulară
De tip β2-microglobulină
Constituită din proteine cu greutate moleculară mare
Constituită din proteine cu greutate moleculară mică
Este tot timpul prezentă
Care sunt semnele ultrasonografice caracteristice pielonefritei cronice:
Dilatarea calicelor şi bazinetului
Deformarea calicelor şi bazinetului
Subțierea parenchimului renal
Îngroşarea peretelui vascular
Stenoza vaselor renale
Semne sugestive pentru pielonefrita cronică în acutizare, la ecografia renală sunt:
Dimensiunile renale normale sau micşorate
Micşorarea indicelui parenchimatos
Micşorarea ecogenităţii parenchimului
Dilatarea pielocaliceală, deformarea sistemului calice-bazinet
Bloc renal (calculi, cheaguri de sânge, tumoare, strictură, etc)
Care afirmaţii sunt adevărate pentru scintigrafia renală dinamică:
Se poate efectua în azotemie
Mai puţine reacţii adverse decât urografia intravenoasă
Determină dereglările funcţionale precoce
Nu este necesară o pregătire specială pentru investigaţie
Nu este contraindicată în caz de alergie la iod şi sarcină
Care afirmaţii despre scintigrafia renală dinamică sunt adevărate:
Este pe larg utilizată în diagnosticul pielonefritelor
Nu este necesară pregătire specială pentru investigaţie
Este contraindicată în caz de alergie la iod şi sarcină
În pielonefrita acută, examenul bacteriologic se realizează:
Înaintea iniţierii antibioterapiei
La 48 ore după iniţierea antibioterapiei
La 48 ore după oprirea tratamentului
La 1 lună după finisarea tratamentului
La 3 luni după finisarea tratamentului
Diagnosticul diferenţial al pielonefritei acute, care se manifestă cu sindrom algic abdominal şi febril, dar fără sindrom de cisitită, se realizează cu:
Sarcina ectopică
Apendicita acută
Apoplexia ovariană
Infecţiile urinare joase
Diverticulită
Care sunt măsuri generale în tratamentul pielonefritei cronice:
Repaos la pat în perioada febrilă
Hidratare adecvată
Reglarea tranzitului intestinal
Antibioticoterapie
Glucocorticosteroizi
Tratamentul medicamentos al pielonefritei cronice include:
Regim la pat în toate cazurile
Corticosteroizi
Uroseptice
Regimul hidric în pielonefrita cronică în acutizare:
Se restricţionează
Se suplimentează (diureza+500ml)
Nu se modifică
Depinde de gradul hipertensiunii arteriale
Depinde de temperatura corporală
Care sunt indicaţii pentru spitalizarea pacienţilor cu pielonefrită acută
Vârsta ≤60 ani
Vomă incoercibilă
Alegeți afirmațiile corecte cu privire la tratamentul etiologic al pielonefritei acute şi al pielonefritei cronice în acutizare:
Se începe înaintea recoltării uroculturii
Se aşteaptă rezultatele uroculturii
Iniţial empiric
Terapia parenterală este mai efectivă
În toate cazurile se preferă monoterapia antibacteriană
Care afirmaţii sunt adevărate cu referinţă la tratamentul etiologic al pielonefritei acute şi al pielonefritei cronice în acutizare:
Se începe după recoltarea uroculturii
În toate cazurile se preferă biterapia
Care antibiotice sunt utilizate mai frecvent în tratamentul pielonefritei cronice:
Tetraciclinele
Cefalosporinele
Fluorchinolonele
Aminoglicozidele
Carbapenemele
În tratamentul pielonefritei cronice, acutizare uşoară, sunt adevărate afirmaţiile:
Durata tratamentului 5 zile
Durata tratamentului 7-10 zile
Monoterapie antimicrobiană, administrare perorală sau parenterală
Mono sau biterapie antimicrobiană, administrare perorală sau parenterală
Nu necesită tratament simptomatic
Profilaxia recidivelor pielonefritei cronice presupune:
Sanarea focarelor cronice de infecţie
Profilaxia constipaţiilor
Dieta hipoproteică
Restricţia de lichide
Măsurile igieno-dietetice de profilaxie a infecţiilor tractului urinar sunt:
Aportul hidric adecvat
Igiena zonei perianale şi periuretrale
Micţiuni rare
Antibiotic conform antibiogramei
Profilaxia infecţiilor tractului urinar include:
Antibioticoterapia
Tratamentul refluxului vezico-ureteral
Utilizarea contraceptivelor orale
Micţiunea postcoitală este recomandată
Golirea vezicii urinare la necesitate
Factorii de prognostic nefavorabil în pielonefrită acută sunt:
Agentul patogen Proteus
Agentul patogen E. coli
Infectarea pe cale urinară ascendentă
Ocluzia acută a căilor urinare
Hiperuricemia
Factorii de prognostic nefavorabil în pielonefrita acută sunt:
Agentul patogen stafilococul plasmocoagulant
Ocluzia acută a căilor urinare rezolvată
Imunosupresie
Care sunt indicaţii pentru tratament chirurgical în pielonefrita acută sau cronică în acutizare:
Paranefrita
Abcesul renal
Rinichiul ratatinat
Rinichi dublu
Care sunt indicaţiile pentru tratamentul chirurgical în pielonefrita cronică în remisiune:
Corecţia malformaţiilor congenitale ce dereglează pasajul urinar
Corecţia complicaţiilor postchirurgicale ce afectează pasajul urinar
Complicaţiile severe posibile ale pielonefritei cronice bilaterale includ:
Hipertensiunea arteriala
Ratatinarea rinichiului
Boala cronică renală
Tuberculoza renală
Amiloidoza renală
Complicaţii acute ale pielonefritei acute pot fi:
Şocul toxicoseptic
Hipertensiunea arterială secundară
Abcesul perinefretic
Din grupul complicaţiilor acute ale pielonefritei acute fac parte:
Abces renal (Pielonefrita emfizematoasă)
Nefroscleroza secundară
Insuficienţa renală acută
Chisturi renale
Hipertensiunea arterială
Care dintre următoarele sunt complicaţii posibile ale pielonefritei cronice:
Tromboza arterelor şi venelor renale
Nefroscleroză secundară
Pentru pielonefrita acută apostematoasă sunt adevărate afirmaţiile:
Prezenţa focarelor mici multiple purulente plasate în stratul renal cortical
Prezenţa focarelor mici multiple purulente plasate în stratul renal medular
Mai frecvent este cauzată de o septicopiemie enterococică
Mai frecvent este cauzată de o septicopiemie stafilococică
Mai frecvent este cauzată de o septicopiemie streptococică
Enumeraţi afirmaţiile corecte despre pielonefrita acută la pacienţii imunocompromiși:
ncidenţa crescută a germenilor patogeni polirezistenţi
Frecvent implicaţi agenţi bacterieni comensuali
Riscul scăzut al complicațiilor
Fluorchinolonele, cefalosporinele de generaţia III-IV, aminopenicilinele protejate şi carbapenemele sunt antibioticele de prima linie
Fluorchinolonele, cefalosporinele de generaţia II, aminoglicozide sunt de primă linie
Care sunt afirmaţiile adevărate în pielonefrita acută obstructivă:
Este o urgenţă medico-chirurgicală
Necesită spitalizare
Micșorarea dimensiunilor rinichilor la USG
Indispensabilă - nefrostomie percutanată
Înlăturarea obstacolului în regim de urgenţă
În pielonefrita cronică în acutizare, la examenul obiectiv se poate determina:
Sensibilitate la palparea lojelor renale
Punctele costomusculare dureroase
Punctele costovertebrale nedureroase
Manevra Giordano pozitivă
Durere întotdeauna bilaterală
În caz de pielonefrită acută, la examenul clinic durerea poate lipsi mai frecvent la următoarele categorii de pacienţi:
Copii
Gravide
Diabetici
Etilici denutriţi
Transplantaţi
Care dintre următoarele criterii, caracteristice pielonefritei cronice, permit diferenţierea ei de glomerulonefrita cronică:
Febra cu frisoane
Asimetria afectării renale
Simetria afectării renale
Proteinuria marcată
Leucocituria marcată
Tratamentul patogenetic în pielonefrita cronică în acutizare include:
IEC
Antispastice
Antibiotice
Antiagregante
Fitoterapie
O leucociturie aseptică poate fi sugestivă pentru:
Infecţie a tractului urinar decapitată prin antibioterapie prealabilă
Vaginită
Tuberculoză uro-genitală
Hidronefroză
Chist renal supurat
Nefropatiile tubulo-interstițiale se impart în:
Infecțioase
Metabolice
În sarcina
La bătrâni
Formele clinice ale pielonefritei acute sunt următoarele, CU EXCEPȚIA:
Hemoragică
Apostematoasă
Seroasă
Carbuncul
Purulentă
Complicațiile acute ale pielonefritei acute și cronice în acutizare sunt următoarele:
Șoc toxico-septic
Șoc hemoragic
Anemia
Injurie renală acută
Complicațiile cronice ale pielonefritei acute sunt următoarele:
Acuzele pacienților cu PNC pot fi repartizați sindromologic în:
Sindromul inflamației locale
Sindromul toxico-septic
Sindromul inflamației generale
Dereglările micționale
Dereglările funcționale
Preparatele de elecție în tratamentul HTA renoparenchimatose sunt:
Beta blocanții
Diuretici tiazidici
Antagoniștii angiotenzinei II
Blocante canalelor de calciu dihidropiridinici
Profilaxia infecțiilor tractului urinar include următoarele:
Golirea la necesitate a vezicii urinare
Alimentația bogată în proteine
Utilizarea soluțiilor cu pH neutru pentru igiena intimă
Profilaxia constipațiilor
Contracepție hormonală
Modalitățile evolutive ale glomerulonefritei acute poststreptococice sunt:
Vindecare
Cronicizare
Evoluție rapid progresivă
Dezvoltarea septicemiei
Dezvoltarea endocarditei poststreptococice
Care din medicamentele antihipertensive au și un efect antiproteinuric, util în tratamentul glomerulonefritelor cronice?
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei
Diureticele de ansă
Antihipertensivele centrale
Blocanții receptorilor de angiotensină
β-blocantele