În funcţie de localizare se disting următoarele forme de abcese a glandei mamare:
Abces intramamar
Abces suprafascial
Abces subareolar
Abces subpectoral
Abces retromamar
Indicaţi simptomele tipice ale mastitei acute.
Ascensiunea temperaturii corporale
Retracţia mamelonului de partea inflamaţiei
Durerea şi senzaţia de distensie în regiunea glandei mamare
Pielea sub formă de “coajă de portocală”
Eliminări sero-hemoragice din mamelon
. Care dintre afirmaţiile enumerate sunt corecte?
Mastita reprezintă o patologie multiplu recidivantă
Porţile de intrare ale infecţiei în caz de mastită sunt fisurile mamelonului
Un rol important în dezvoltarea mastitei îl joacă galactostaza (staza laptelui)
Agentul cauzal tipic al mastitei este streptococul
Toate formele de mastită necesită tratament chirurgical de urgenţă
Paraproctita este definită ca:
Inflamaţia acută a mucoasei rectului
Tromboza nodulilor hemoroidali
Hemoragia din rect
Infecţia bacteriană a pielii din regiunea perianală
Inflamaţia purulentă a ţesutului adipos din jurul rectului (pararectal)
. Indicaţi formele de paraproctită.
Buloasă
Subcutanată
Flegmonoasă
Submucoasă
Ischio-rectală
La dezvoltarea abcesului pilonidal (coccigian) contribuie acumularea în cavitatea chistului a:
Ţesutului limfoid
Maselor fecale
Microflorei fungice
Părului şi detritului tegumentar
Maselor ateromatoase
Ce afirmaţii caracterizează just abcesul coccigian (pilonidal)?
La baza patologiei stă un defect congenital
Frecvent recidivează
Deseori este multicameral
Mai frecvent se întîlneşte la bărbaţii tineri
După eruperea spontană a puroiului spre tegument survine vindecarea completă
Intervenţia chirurgicală radicală în caz de abces coccigian (pilonidal) constă în:
Deschiderea abcesului prin două incizii separate (contraperturi) în porţiunea superioară şi inferioară a colecţiei
Excizia în bloc a tegumentului afectat în comun cu ţesutul celuloadipos subcutan
Deschiderea abcesului prin incizie în cruce cu excizia ţesuturilor necrotizate
Deschiderea abcesului prin incizie longitudinală de-a lungul plicii interfesiere
Excizia în bloc a tegumentului afectat în comun cu ţesutul celuloadipos subcutan şi înlăturarea coccisului
Ce afirmaţii caracterizează unghia încarnată?
Reprezintă o patologie congenitală
Unghia proiemină sub formă de “corp străin”, ce împiedică vindecarea leziunii
Se dezvoltă la nivelul halucelui
Se dezvoltă la nivelul degetelor mâinii
Se explică prin tăierea prea scurtă a colţurilor plăcii unghiale
Hemoragia arterială se caracterizează prin:
Sânge de culoare roşie purpurie
Revărsarea în jet pulsatil a sângelui
Pierdere sangvină progresivă cu dezvoltarea anemiei acute
Revărsarea sângelui sub formă de flux continuu, nepulsatil
Sânge de culoare roşie întunecată
Hemoragia venoasă se caracterizează prin:
Scurgere difuză uniformă, omogenă, de pe toată suprafaţa lezată
Hemoragia capilară se caracterizează prin:
Caracter mixt arterio-venos
În acord cu clasificarea anatomică, hemoragia parenchimatoasă se referă la:
Arterială
Venoasă
Capilară
Erozivă
Externă
Indicaţi mecanismele posibile de dezvoltare a hemoragiei.
Leziunea mecanică a peretelui vascular
Distrugerea peretelui vascular de către un proces patologic
Sporirea permeabilităţii peretelui vascular
Creşterea presiunii arteriale
Distrugerea peretelui vascular sub acţiunea factorului termic
În funcţie de care principiu hemoragiile sunt clasificate în “per diabrosin”, “per rhexin” şi “per diapedesin”?
După principiul anatomic
După mecanismul de apariţie
După severitatea pierderii sangvine
După evoluţie (intensitate)
După timpul de dezvoltare
. Termenul “hemoragie per rhexin” semnifică:
Hemoragie ca urmare a sporirii permeabilităţii peretelui vascular
Hemoragie ca urmare a leziunii mecanice a vasului
Hemoragie ca urmare a eroziei vasului
Hemoragie ca urmare a diminuării coagulării sângelui
Hemoragie ca urmare a sporirii presiunii sangvine
Termenul “hemoragie per diabrosin” semnifică:
Hemoragie ca urmare a derapării ligaturii de pe vas
Hemoragie ca urmare a creşterii permeabilităţii peretelui vascular
Hemoragie ca urmare a erodării vasului
Hemoragie ca urmare a diminuării coagulabilităţii sangvine
Termenul “hemoragie per diapedesin” semnifică:
Hemoragie ca urmare a sporirii coagulabilităţii sangvine
Drept cauze nemijlocite ale “hemoragiei per diabrosin” pot servi:
Inflamaţia supurativă
Tumoarea malignă
Distrucţia ulceroasă
Vasculita hemoragică
Avitaminozele
Drept cauze nemijlocite ale “hemoragiei per diapedesin” pot servi:
Sepsisul
Către hemoragiile interne se referă:
Hemoragia din ulcerul gastric
Hematomul intermuscular
Hemoragia din plaga tăiată a gambei
Hemoragia pulmonară
Hemoragia în cavitatea articulară
Către hemoragiile interne intracavitare se referă:
Hemoragia în lumenul bronşic
Hemotoracele
Hemoragia intraarticulară
Care dintre hemoragiile enumerate se referă la cele interne intracavitare?
Hemoragia în cavitatea peritoneală în caz de întrerupere a sarcinii extrauterine
Hemoragia în cavitatea pleurală
Hemoragia uterină
Hemoragia în vezica urinară
Hemoragia în cavitatea pericardului cu tamponada cordului
Acumularea sângelui în cavitatea peritoneală este denumită:
Hemotorace
Hemopericard
Hemoperitoneu
Hemartroză
Hemobilie
Către hemoragiile interne intraluminale se referă:
Hematomul intracerebral
Hemoragia din ulcerul duodenal
Către manifestările hemoragiei interne intratisulare se referă:
Peteşia
Purpura
Echimoza
Hematomul
Hemartroza
Purpura, ce se dezvoltă în caz de hemoragii interne intratisulare, reprezintă
O pată mică (cu diametrul de 1-3 mm) roşie sau violetă pe piele, condiţionată de eruperea unui capilar de calibru mic
O pată roşie sau violetă intradermală cu diametrul de la 3 pînă la 10 mm, ce nu devine palidă în timpul compresiunii
Hemoragie la nivel de piele sau mucoasă cu dimensiuni peste 1 cm
Acumulare delimitată de sânge fluid sau coagulat, în afara vaselor sangvine, în profunzimea ţesuturilor
Acumularea sângelui fluid sau coagulat, în afara vaselor sangvine, în cavitatea pericardului
Echimoza, care se dezvoltă în hemoragia internă intratisulară, reprezintă:
Hematomul, care se dezvoltă în caz de hemoragie internă intratisulară, reprezintă:
În acord cu clasificarea hemoragiilor în funcţie de timpul apariţiei, hemoragia primară se dezvoltă:
In primele ore după lezarea vasului
Imediat după lezarea vasului
După supuraţia plăgii
În timpul transportării accidentatului spre staţionar, ca urmare a derapării (alunecării) ligaturii de pe vas
În timpul transportării accidentatului spre staţionar, ca urmare a detaşării şi migrării trombului din lumenul vasului
În acord cu clasificarea hemoragiilor în funcţie de timpul apariţiei, hemoragia secundară precoce se dezvoltă:
În primele ore sau zile după traumă, ca urmare a derapării ligaturii de pe vas
În timpul traumatismului
După diminuarea coagulabilităţii sangvine
În caz de progresare a modificărilor inflamatorii în plagă
Cauzele hemoragiei secundare precoce sunt reprezentate de:
Detaşarea şi migrarea trombului din lumenul vasului
Leziunea peretelui vascular
Alunecarea ligaturii de pe vas
Procesul inflamator
Creşterea permeabilităţii peretelui vascular
. În acord cu clasificarea hemoragiilor în funcţie de timpul apariţiei, hemoragia secundară tardivă se dezvoltă:
În primele zile după lezarea vasului
Nemijlocit după lezarea peretelui vascular
În timpul transportării accidentatului spre staţionar, ca urmare a alunecării ligaturii de pe vas
În primele zile după traumatism, ca urmare a sporirii permeabilităţii peretelui vascular
Către cauzele hemoragiei secundare tardive se referă:
Ruptura spontană a vasului
Procesul inflamator în plagă
Erodarea peretelui vascular
În acord cu clasificarea hemoragiilor în funcţie de evoluţie (intensitate), hemoragiile se împart în:
Acute şi cronice
Primare şi secundare
Grave, de gravitate medie şi uşoare
Arteriale, venoase şi capilare
Externe şi interne
Hemoragia acută cu pierderea a 750-1500 ml de sânge la un pacient matur, corespunde unui deficit al volumului de sânge circulant:
Pînă la 10%
10-15%
15-30%
30-40%
Peste 40%
În condiţii fiziologice obişnuite în sistemul venos se află:
5-7,5% din volumul de sânge circulant
15-20% din volumul de sânge circulant
30-50% din volumul de sânge circulant
55-60% din volumul de sânge circulant
70-75% din volumul de sânge circulant
Indicaţi consecinţele hemoragiei, ce prezintă pericol pentru viaţa bolnavului.
Sporirea oxigenării sângelui
Hemodiluţia
Scăderea volumului de sânge circulant
Hipoxia organelor de importanţă vitală
Eliberarea hormonilor corticosuprarenalei
În caz de hemoragie diminuarea tensiunii arteriale şi stimularea baroreceptorilor la nivel de sinus carotid şi arcul aortei conduc la:
Amplificarea tonusului venos
Sporirea volumului de sânge circulant
Apariţia tahicardiei
Centralizarea hemodinamicii
Sechestrarea sângelui
. Indicaţi reacţiile de compensare ale organismului în faza iniţială a hemoragiei.
Eliberarea eritrocitelor din depou
Tahicardia
Hiperventilarea
Către mecanismele fiziologice compensatorii în caz de hemoragie se referă:
Decentralizarea hemodinamicii
Ischemia şi edemul cerebral
Includerea mecanismului renal de compensare
Centralizarea hemodinamicii în caz de hemoragie se caracterizează prin:
Diminuarea lumenului arteriolelor pielii, pulmonilor, organelor tractului gastro-intestinal
Volumul sangvin de bază este direcţionat prin şunturile arteriovenoase, ocolind reţeaua capilară
Circuitul prin vasele coronariene şi cele cerebrale nu suferă
Sporirea frecvenţei şi volumului mişcărilor respiratorii
Reţinerea lichidului în organism din contul diminuării diurezei
. Mecanismul hiperventilării compensatorii (sporirea frecvenţei şi volumului mişcărilor respiratorii) în caz de hemoragie este condiţionat de:
Diminuarea tensiunii arteriale medii pînă la 60 mm Hg
Diminuarea рН-ului sangvin (dezvoltarea acidozei)
Diminuarea tensiunii arteriale medii pînă la 100 mm Hg
Creşterea рН-ului sangvin (dezvoltarea alcalozei)
Diminuarea presiunii hidrostatice la nivel de capilare
Hemodiluţia compensatorie în caz de hemoragie contribuie la:
Compensarea hipovolemiei
Hemostaza spontană
Ameliorarea proprietăţilor reologice ale sângelui
Reabsorbţia apei şi sodiului
Modificarea caracterului metabolismului din aerob în anaerob
Indicaţi fenomenele patologice decompensatorii, ce se dezvoltă în organism în caz de hemoragie
Acidoza tisulară
Insuficienţa poliorganică
Acuzele pacienţilor cu hemoragie cronică includ:
Slăbiciune generală moderată
Oboseală rapidă
Pierderea conştienţei
Senzaţia de sufocare (insuficienţa de aer)
Oligoanurie
. Indicaţi semnele generale ale hemoragiei.
Melena
Paliditatea tegumentelor
Voma cu sânge
Hipotonia
Indicaţi simptomele locale ale hemoragiei.
Melenă
Vertij
Vomă cu sânge
Hemoptizie
Creşterea frecvenţei respiratorii (tahipnee)
Ce semnifică hemoptizia?
Eliminarea sângelui cu masele fecale
Vomă cu cheaguri sangvine
Eliminarea sângelui cu spută din căile respiratorii
Eliminarea sângelui din narine
Eliminarea sângelui cu urina
Care dintre simptomele enumerate sunt caracteristice pentru epistaxis?
Eliminarea sângelui din rect
Eliminarea sângelui din căile urinare
Eliminarea sângelui din urechi
Eliminarea sângelui din nas
Eliminarea sângelui din uter
Pentru care tip de hemoragie este caracteristică melena?
Gastro-intestinală
Uterină
Renală
Pulmonară
Intraperitoneală
Voma cu conţinut “zaţ de cafea” poate fi o manifestare a:
Hemoragiei din nodulii hemoroidali
Tumorii vezicii urinare
Hemoragiei ulceroase gastroduodenale
Rupturii traumatice a splinei
Distrucţiei pulmonare bacteriene
Indicaţi simptomele locale ale hemoragiei esofagiene sau gastrice.
Voma cu sange
Hematurie
Hemoptizia
Epistaxis
Care dintre simptomele enumerate indică asupra hemoragiei din intestinul gros?
Scaun cu sânge (hematochezie)
Scaun cu stiuri sangvine
Hemaurie
Vomă cu conţinut “zaţ de cafea”
Ce semnifică metroragia?
Eliminarea sângelui prin vagin
Eliminarea sângelui cu sputa din căile respiratorii
Eliminarea sângelui prin narine
Indicaţi cauzele posibile ale hemoperitoneului.
Ruptura ficatului
Hemoragia din tumoarea vezicii urinare
Eruperea anevrismului de aortă abdominală
Hemoragia din varicele esofagiene în caz de ciroză hepatică
Sarcina extrauterină întreruptă
