Legătura principală ce asigură formarea polimerilor este:
de hidrogen
covalentă;
bisulfidică;
electrostatică;
ionică.
Legătura fosfodiesterică:
se realizează între aminoacizi;
se realizează între baze azotate;
se realizează după principiul complementarităţii;
este caracteristică tuturor polimerilor;
determină structura primară a acizilor nucleici.
Funcţia biologică de bază a hidraţilor de carbon este:
structurală;
catalitică;
receptoare
energetică
informaţională.
Funcţia biologică de bază a lipidelor este:
receptoare;
menţinerea presiunii osmotice;
NU este o caracteristică a structurii proteinelor:
prezenţa a-spiralelor;
prezenţa B-structurilor;
helixul dublu, format din catene complementare;
structura primară;
forma globulară.
NU este o proprietate a proteinelor:
denaturarea;
renaturarea;
heterogenitatea;
replicarea;
conformarea
Formarea lanţului polipeptidic este determinată de:
legături de hidrogen;
legături covalente;
legături ionice;
forţe Van der Vaals;
punţi bisulfidice.
Nucleotidul conţine:
bază azotată;
aminoacid;
glucoză;
polizaharide;
hem.
Baze azotate purinice sunt:
Adenina şi Timina;
Guanina şi Adenina;
Timina şi Citozina;
Timina şi Guanina;
Adenina şi Uracilul.
Baze azotate pirimidinice sunt:
Sunt baze complementare:
Timina şi Uracilul;
Guanina şi Uracilul.
Legătura fosfodiesterică se realizează între:
două baze azotate din aceeaşi catenă;
două baze azotate din catenele antiparalele;
două pentoze din aceeaşi catenă
două grupări fosfat;
o bază azotată şi o pentoză.
În molecula de ADN legăturile de hidrogen asigură unirea:
a două baze azotate din aceeaşi catenă;
a două baze azotate din catenele antiparalele;
a două pentoze din aceeaşi catenă;
a două grupări fosfat;
a unei baze azotate cu o pentoză.
Proprietatea caracteristică numai moleculelor de ADN este:
superspiralizarea;
heterogenitatea
polaritatea.
Structura secundară a ADN-ului este determinată de:
catena polinucleotidică;
filamentul polinucleozomic;
dublul helix de tip B;
a-spirale şi b-structuri;
catena polipeptidică.
Care proprietate a ADN-ului asigură transmiterea materialului genetic de la o celulă la alta?
reparaţia;
transcripţia;
supraspiralizarea
Palindromii în molecula bicatenară de ADN sunt reprezentaţi de:
secvenţe nucleotidice inversate;
structuri în formă de agrafă;
bucle;
secvenţe unicale de nucleotide;
asocieri specifice dintre ADN şi proteinele histone
NU este o proprietate a moleculelor de ARN:
organizarea monocatenară;
intră în componenţa enzimelor;
Heterogenitatea ADN-ului este determinată de:
aranjarea aperiodică a bazelor azotate în catena de ADN;
complementaritatea bazelor azotate;
structura secundară;
lungimea moleculei de ADN
regula Chargaff .
Nucleozomul este:
structura secundară a ADN-ului;
asocierea proteinelor histone cu cele nehistone;
complexul specific dintre ADN şi proteine histone, caracteristic pentru eucariote;
complexul specific între ADN şi ARN;
forma ADN, existentă în celulele eucariote şi procariote.
Legătura peptidică este caracteristică pentru:
ADN;
ARN;
proteine;
lipide;
peptide.
Structura primară a polimerilor este determinată de legăturile:
de hidrogen;
peptidice;
fosfodiesterice;
necovalente;
covalente.
Structura secundară a polimerilor este determinată de legăturile:
covalente
necovalente.
Legăturile fosfodiesterice sunt caracteristice pentru:
ARN
polipeptide;
acizi graşi.
În celulele eucariote ADN este localizat în:
nucleu;
citozol;
membrane;
mitocondrii;
nucleol.
În celulele eucariote ARN este localizat în:
nucleu
Funcţiile ARNt:
decodificarea informaţiei genetice;
translator al codului genetic de pe ARNm;
conţine informaţia despre sinteza proteinei;
transportă aminoacizi.
ARNm se caracterizează prin:
transportă aminoacizii spre ribozom;
conţine informaţia despre secvenţa aminoacizilor;
este parte componentă a ribozomului;
se sintetizează în nucleu;
este specific doar pentru eucariote.
Forma B-ADN se caracterizează prin:
helix de stânga;
helix de dreapta;
10,4 perechi baze per spiră;
este cea mai compactă formă de ADN;
este forma de bază de existenţă a ADN in vivo.
Palindromii se caracterizează prin:
reprezintă secvenţe de aminoacizi;
se conţin în structura acizilor nucleici;
reprezintă secvenţe nucleotidice inversate;
formează structuri cruciforme;
asigură interacţiunea dintre acizii nucleici şi proteine.
prezintă legaturi de hidrogen
Amidonul şi celuloza se caracterizează prin
sunt homopolimeri;
sunt heteropolimeri;
pot avea rol de receptori;
pot avea rol catalitic;
pot avea rol energetic.
Funcţiile hidraţilor de carbon:
informaţională;
enzimatică;
energetică;
de depozitare.
Glucoza se caracterizează prin:
este o pentoză
este o hexoză;
intră în compoziţia acizilor nucleici;
intră în compoziţia ATP;
intră în compoziţia glicogenului.
Lipidele pot avea următoarele funcţii:
termoreglare;
de apărare;
de solvent;
enzimatică.
hormonală;
de barieră
Proteinele sunt formate din:
a-aminoacizi;
B-aminoacizi;
două catene antiparalele;
patru tipuri de aminoacizi;
diferite tipuri de monomeri.
În celulă proteinele sunt localizate în:
citoplasmă;
ribozomi;
nu se conţin în cromozomi.
Monomerii proteinelor sunt:
ribonucleotidele;
acizii graşi;
aminoacizi cu proprietăţi neutre, acide şi bazice
Proprietăţi ale proteinelor sunt:
de a cataliza reacţiile chimice
capacitatea de interacţiune cu ADN;
toate sunt hidrosolubile;
interacţiunea specifică cu metalele
Proteinele pot îndeplini funcţiile:
protecţie;
păstrarea informaţiei genetice;
catalitică
Nivelul primar de organizare a proteinelor este determinat de:
ordinea aminoacizilor în lanţul polipeptidic;
formarea legăturilor de hidrogen;
legăturile covalente;
orientarea lanţului polipeptidic în direcţia 3' - 5';
legăturile fosfodiesterice.
Structura secundară a proteinelor se caracterizează prin:
formarea dublului helix după principiul complementarităţii;
existenţa a-spiralelor şi B-structurilor;
stabilirea unor legături de hidrogen între aminoacizi;
organizare după principiul complementarităţii;
activitate biologică înaltă.
Dezoxiriboza se caracterizează prin:
este un hidrat de carbon;
este un monozaharid;
este un polizaharid;
intră în compoziţia ATP.
Riboza se caracterizează prin:
Legăturile fosfodiesterice se caracterizează prin:
se formează între grupa COOH a unui aminoacid şi grupa NH2 a următorului;
orientare 3' - 5';
apar între resturile acizilor fosforici;
se formează între două riboze vecine
se formează cu participarea grupei fosfat din poziţia alfa.
Structura secundară a ADN este determinată de:
două catene paralele;
două catene complementare;
helix de dreapta
conţinutul diferit de baze purinice şi baze pirimidinice;
legătura complementară a purinelor cu pirimidinele din catena opusă.
Proprietăţile ADN:
are pH neutru;
replicare;
reparare;
spiralizare;
are pH acid.
Pentru organizarea ADN sunt caracteristice:
asocierea cu proteine;
asocierea cu hidraţi de carbon;
prezenţa legăturilor covalente şi necovalente;
Monomerii ARN:
sunt reprezentaţi de ribonucleotide;
conţin dezoxiriboza;
conţin baze purinice şi pirimidinice;
în catenă sunt uniţi prin legături de hidrogen
au o singură deosebire de monomerii ADN.
Funcţiile ARN:
de păstrare a mesajului genetic la eucariote
de traducere a mesajului genetic;
de transmitere a mesajului genetic;
de transport a aminoacizilor
structurală.