Sinteza ARNr se realizează în:
aparatul Golgi;
reticulul endoplasmatic;
nucleol;
lizozomi;
ribozomi.
Organizatorul nucleolar conţine gene ce codifică:
ARNm;
ARNr;
ARNt;
proteine structurale;
proteine ribozomale.
Heterocromatina facultativă:
reprezintă regiunea de cromatină slab condensată;
se supune transcripţiei;
se poate despiraliza şi transforma în eucromatină;
este activă genetic;
reprezintă fragmente de ADN identice după activitate în toate celulele
Proteinele ribozomale se sintetizează în:
nucleu;
citoplasmă;
aparatul Golgi
peroxizomi
Din citoplasmă în nucleu sunt transportaţi:
precursorii ribozomali;
enzime ce participă la replicare şi transcripţie
ARNm
particule ribonucleoproteice;
ARNt.
Heterocromatina NU se deosebeşte de eucromatină după:
colorare;
compoziţia chimică;
nivelul de compactizare
funcţiile îndeplinite
activitatea genetică.
Octamerul histonic include:
secvenţe variabile de ADN;
8 proteine histone;
nucleozomul;
histonele H1;
proteine acide.
Proteinele nonhistone:
sunt în cantitatăţi mari în ţesuturile active;
sunt proteine bazice;
sunt în cantităţi mari în ţesuturile inactive;
nu participă la expresia informaţiei genetice;
sunt constante în toate ţesuturile.
Subunităţile ribozomale se formează în:
ribozomi;
citoplasmă
aparatul Golgi.
Matricea nucleară NU conţine:
proteine histone;
proteine nehistone;
enzime nucleare;
factori de transcripţie şi replicare;
Matricea nucleară NU are rol de:
a menţine forma nucleului;
a menţine constantă structura cromatinei;
a modula permeabilitatea membranei nucleare;
a realiza transportul intranuclear al macromoleculelor;
a controla diviziunea celulară.
Prin porii nucleari NU se realizează transportul:
proteinelor ribozomale;
ADN-ului;
subunităţilor ribozomale;
ARN-ului;
enzimelor.
Componentele nucleolului:
o membrană;
gene ce codifică ARNm;
gene ce codifică ARNt 5S;
secvenţe de ADN ce codifică ARNr;
secvenţe de ADN ce codifică ARNt
Cromatida conţine:
două molecule de ADN;
o moleculă de ADN;
un fragment al unei molecule de ADN;
un singur telomer;
o moleculă de ARN.
Legătura dintre nucleu şi mediul extranuclear se realizează prin:
matricea nucleară;
centrul celular.
Componentele principale ale nucleozomului sunt:
octamerul histonic;
histona H1;
ARN linker;
o secvenţă de ADN cu o lungime de 146 pb;
proteine nehistone.
Funcţiile proteinelor nehistone:
asigură unirea aminoacizilor la ARNt;
catalitică
interacţionează cu acizii nucleici;
participă la realizarea expresiei genice;
asigură formarea nucleozomilor.
Cromatina:
este o structură heterogenă;
conţine secvenţe inactive transcripţional;
reprezintă complexe nucleoproteice;
este omogenă după structură şi colorare;
conţine secvenţe active transcripţional.
Regiunile heterocromatinei sunt reprezentate de secvenţe:
de ADN slab condensat;
centromerice;
de ADN intens colorate;
telomerice;
înalt repetitive
Nivelurile de condensare a cromatinei sunt:
solenoidul;
filamentul nucleozomic;
cromozomul metafazic;
buclele;
lanţul polipeptidic.
Nivelul nucleozomic este determinat de:
asamblarea moleculelor de ARN cu proteine histone;
transformări chimice ale cromatinei;
formarea firului nucleozomic cu diametrul 11 nm;
legături electrostatice dintre moleculele participante;
înfăşurarea ADN-lui pe miezul histonic.
Solenoidul reprezintă:
împachetarea nucleozomilor;
nivelul al treilea de compactizare a ADN-lui;
o superspirală de dreapta a filamentului nucleozomic;
fibra de cromatină cu diametrul de 11 nm;
complexul ADN - histona H1.
Cromozomul metafazic:
este forma materialului genetic activă din punct de vedere transcripţional;
e format din două cromatide surori;
este vizibil în orice perioadă a ciclului celular;
este un complex nucleoproteic;
reprezintă o moleculă de ADN decompactizată.
Cromozomul metafazic este bicromatidian, deoarece:
este format din eucromatină şi heterocromatină;
este format din două molecule identice de ADN;
este format dintr-un braţ proximal şi unul distal;
reprezintă materialul genetic dublat;
conţine o moleculă de ADN şi una de ARN
Molecula de ADN nuclear:
poate fi condensată sau decondensată;
poate fi mono- sau bicatenară;
poate avea unul sau doi telomeri;
poate fi transcrisă sau netranscrisă;
poate fi asociată cu histone sau nehistone.
Cromozomul interfazic:
constă din regiuni condensate şi necondensate;
poate fi monocromatidian sau bicromatidian;
poate fi activ sau inactiv transcripţional;
este spiralizat uniform;
poate conţine unul sau două braţe
Centromerul:
conţine o secvenţă specifică de ADN cromozomial;
reprezintă o regiune de heterocromatină facultativă;
conţine secvenţe repetitive de ADN;
împarte cromozomul în două braţe;
reglează procesul de transcripţie.
Heterocromatina constitutivă este reprezentată de:
secvenţe de ADN bogate în gene structurale
secvenţe de ADN ce separă genele structurale de-a lungul cromozomului;
secvenţe de ADN repetitiv;
regiunea constricţiilor primare;
regiunile telomerice.
Funcţiile telomerelor:
protejează cromozomii de fuziune cu alţi cromozomi;
controlează integritatea moleculelor de ADN;
unesc cromatidele surori;
controlează senescenţa celulară;
previn recombinarea genetică.
Centromerul conţine:
secvenţe de ADN satelit;
secvenţe de ADN unic, specifice fiecărui cromozom;
situsul de asociere a kinetocorilor;
secvenţe de ADN metilat;
secvenţe de ADN ce pot trece în eucromatină.
Funcţiile histonelor:
au rol catalitic;
stabilizează dublul helix de ADN;
determină structura terţiară a ADN-ului;
asigură transcripţia;
controlează nespecific activitatea materialului genetic
În nucleu:
numărul nucleolilor este constant;
ADN deţine informaţia genetică;
ARN se asociază cu proteine histone;
are loc decodificarea informaţiei genetice;
au loc procese de transcripţie.
Importanţa condensării ADN-lui:
micşorarea cantităţii de ADN;
controlează activitatea genelor;
determină formarea cromozomilor;
protejarea ADN-ului;
controlează distribuţia egală a informaţiei genetice în timpul diviziunii celulare.
Componentele nucleului interfazic sunt:
RE
cromatina;
anvelopa nucleară;
nucleolul.
Heterocromatina se caracterizează prin:
nu se transcrie;
este slab colorată;
se replică tardiv în perioada S a ciclului celular;
formează cromocentri.
Particularităţile histonelor:
sunt proteine acide;
conţin arginină şi lizină
sunt prezente doar în unele ţesuturi;
au proprietăţi bazice;
stabilizează dublul helix de ADN.
Complexul porului nuclear:
este un ansamblu de proteine dispuse în jurul canalului central;
participă la transportarea macromoleculelor;
numărul porilor este constant;
asigură doar transportul pasiv al substanţelor;
reprezintă un octamer histonic.
Nucleolul:
este locul de transcriere a ARNr;
este înconjurat de o membrană;
conţine componentă fibrilară;
este "fabrica" de producere a lizozomilor;
conţine componenta granulară.
Matricea nucleară:
menţine dimensiunea şi forma nucleului;
este structural stabilă;
este bogată în proteine nehistone;
conţine molecule neorganice.
nu conţine enzime;
Nucleul interfazic se caracterizează prin:
număr constant de molecule de ADN;
regiuni cu gene inactive;
număr constant de nucleoli;
prezenţa cromatinei cu nivele diferite de compactizare;
prezenţa cromozomilor puternic compactizaţi.
Din nucleu se exportă:
ARN;
factori de transcripţie;
proteine ribozomale;
enzime.
Din componenţa învelişului nuclear face parte:
lamină nucleară;
două membrane;
complexul porilor;
Eucromatina se caracterizează prin:
ADN puternic condensat;
activitate transcripţională;
prezenţa genelor structurale
replicare timpurie în perioada S a ciclului celular;
coloraţie slabă.
Funcţiile nucleului:
traducerea mesajului genetic;
este centrul de control al activităţii celulare;
depozitează informaţia genetică;
asigură replicarea ADN şi transcripţia ARN;
este responsabil de metabolismul energetic.
Lamina nucleară
reprezintă o reţea fibroasă;
conţine situsuri de legare a cromatinei
este complet separată de membrana nucleară internă;
are rol de suport;
constă din filamente intermediare.
Proteinele histone:
sunt heterogene;
participă la compactizarea cromozomilor;
au funcţii catalitice;
formează nucleozomii.
Prin complexul porului se transportă:
subunităţi ribozomale;
cromozomi;
proteine histone şi nehistone.
Kinetocorul:
este locul de fixare a microtubulilor;
este localizat în regiunea constricţiei secundare a cromozomului;
reprezintă un disc proteic trilamelar;
se întâlneşte numai la unii cromozomi;
se formează în regiunea centromerului.
Organizatorul nucleolar:
este prezent în unii cromozomi;
reglează activitatea nucleului;
reprezintă componenta fibrilară a nucleolului;
este responsabil de biosinteza proteinelor;
conţine gene pentru ARNr.
Organizarea cromatinei:
proteine acide;
ADN;
ATP;
ARN.