Câte gradații pentru estunarea cariei în funcţie de indicele CPE propune OMS:
3
2
5
6
4
Precizaţi nivelul înalt al indicelui CPE:
6,6
4,5-6.5
0-1,1
2,7-2,6
1,2-2,6
Determinaţi grupa de vârstă în care se observă stabilizarea procesului cariei:
41-50
15-25
25-35
51-61
36-40
Din ce strat al țesuturilor dure începe caria în stadiul de maculă:
Stratul superficial al adamantinei
Stratul subsuperficial al adamantinei
Joncțiunea amelodentinară
Dentina manta
Dentina circumpulpară
În etiologia cariei un rol important are concentraţia fluorului în apa potabilă:
Scăzută
Sporită
Optimă
Diferită
Toate cele menţionate
O dovadă convingătoare a rolului lichidului bucal în destrucţia ţesuturilor dure este:
Hipersalivaţia
Hiposalivaţia
Xerostamia
Hipoptialismul
Sub termenul carie secundară se subînțelege:
Fractura obturaţiei
Cavitatea după dislocarea obturaţiei
Proces carios nou apărut la limita peretelui marginal și obturaţiei
Proces carios apărut sub obturaţie
Fractura dintelui
Carie recidivantă subînțelege procesul patologic care apare:
În urma tratamentului incorect sub obturaţie
Ca un proces primar la limita cavitate obturaţie
După aplicarea compozitelor
După obturaţie cu amalgame
După aplicarea cementurilor
Precizați care suprafeţe ale dinţilor permanenţi mai frecvent sunt lezate prin carie după vârsta de 15 - 25 de ani:
Jugale
Bucale
De contact
Ocluzale
Toate cele enumerate
După vârsta de 45 de ani preponderent se depistează caria pe suprafaţa:
Vestibulară
Orală
Proximală
Ocluzală
Vestibulară la colet
Precizaţi microorganismele care aderă numai la suprafeţele dure:
Veilonella alcalescens
Lactobacilii
Candida albicans
Candida tropicals
Streptococcus mutans
Bacteriile cu cel mai mare potențial acidogen încetează elaborarea acidului în placă la pH-ul:
4,7
4,6
4,5
4,4
4,3
Care hidrocarbonat are cel mai mare potențial cariogen:
Maltoza
Sucroza
Zaharoza
Lactoza
Toate cele nominalizate
Pentru caria dentară sunt caracteristice senzaţiile dolore la:
Presiune pe dinţii afectaţi
Percuţia orizontală
Percuţia în axul dintelui
Acţiunea excitanţilor chimici
Senzaţiile dolore în caria dentară persistă după suprimarea excitantului timp de:
2 ore
30 de minute
1 oră
Dispar momentan
24 de ore
La sondarea cavităţii în caria superficială apar senzaţii dolore:
Pe pereții cavității
Pemarginea cavității
Pe planşeul cavității
Intr-un punct
La sondarea cavităţii în caria medie poate apărea durere pe:
Peretele medial
Peretele distal
Peretele parapulpar
Peretele vestibular
La joncţiunea smalţ-dentină
La sondarea cavităţii în caria profundă apare durere pe:
Planşeul ei
Peretele mezial
Pe toţi pereţii
În diagnosticul cariei în stadiul de maculă sunt recomandate mai multe metode, dar menționați una care este contraindicată:
Colorația vitală
Uscarea
Radiografia
Diafanoscopia
Sondarea
Care este cauza că în stadiul de maculă carioasă sondarea nu este recomandată ca metodă de diagnostic:
Poate provoca dureri
Nu este eficientă
Poate provoca prăbușirea adamantinei
Irită țesuturile dure dentare
Toate cele menționate
În câte clase Black împarte toate cavitățile carioase:
7
Precizați care cavități se numesc simple:
Situate pe suprafața ocluzală
Situate pe suprafața vestibulară
Situată numai pe o suprafață
Situată numai la colet
Situată numai pe tuberculi
Precizați care cavități se numesc complicate când afectează:
O suprafață
Două suprafețe
Trei suprafețe
Patru suprafețe
Cinci suprafețe
Precizați care din cavitățile ce urmează se numesc MOD:
Cavitățile care lezează ambele suprafețe de contact ale incisivilor
Cavitățile care lezează ambele suprafețe de contact ale caninilor
Cavitățile care lezează ambele suprafețe de contact și cea orală a incisivilor
Cavitățile care lezează ambele suprafețe de contact și cea triturantă a molarilorși premolarilor
Cavitățile care lezează coletul dentar
Caria dentară este un proces patologic:
Infecţios
Ce se manifestă după erupţia dinţilor
Ce se dezvoltă până la erupţia dinţilor
Însoţit de demineralizarea ţesuturilor dure
Cu rămolirea ţesuturilor dure
Precizați care sunt componentele indicelui de afectare a dinţilor prin carie:
Numărul dinților sănătoși
Gradul de răspândire
Intensitatea leziunii
Sporirea intensităţii
Numărul dinților care nu au erupt
Gradul de răspândire a cariilor se determină prin procentul de persoane care au:
Gingivite
Tartru dentar
Dinţi cariaţi
Obturații
Dinți extrași în urma complicațiilor cariei
Indicele de intensitate a procesului carios este constituit din:
Numărul mediu de dinţi afectaţi prin carie
Numărul mediu de obturaţii
Numărul dinţilor extraşi în urma cariei
Numărul dinţilor extraşi în parodontite
Numărul total de dinţi extraşi
Precizaţi care sunt indicii de afectare a dinţilor prin carie:
Numărul complicaţiilor parodontitelor
Răspândirea cariei
Intensitatea cariei
Numărul extracţilor dentare în urma parodontitelor
Indicele de sporire a intensităţii este apariţia unor cavităţi noi după:
Ultimul examen al stomatologului
După asanarea cavităţii bucale
După dislocarea obturaţiei
După tratamentul parodontal
După tratamentul protetic
Indicii de estimare a cariei variază în raport cu:
Vârsta
Sexul
Caracterele genetice
Forma coroanei dintelui
Numărul cuspizilor dentari
Care sunt grupele de vârstă mai afectate de carie la maturi:
65-70 de ani
41-50 de ani
25-35 de ani
15-25 de ani
55-60de ani
Caria are o răspândire condiţionată de:
Consumul de alcool
Conţinutul sporit de fluor în apa potabilă
Conţinutul scăzut de fluor
Consumul masiv de glucide
Modul de alimentaţie
Răspândirea şi intensitatea cariei depinde de:
Unele malpoziţii ale dinților
Poziţia dinţilor pe arcada dentară
Igiena bucală
Anotimp
În funcție de natura factorilor considerați declanșatori ai cariei s-au propus teorii:
Exogene
Exo-endogene
Endogene
Complexe
Precizaţi care sunt teoriile exogene în declanşarea cariei:
Enzimatice
Proteolitice
Organotropă
Neurotrofică
Biochimică
Care dintre teoriile nominalizate se atribuie către cele endogene:
Chelaţiunii
Proteolitică
Neurotrfică
Conform concepţiei moderne în etiologia cariei un rol important îl au factorii:
Susceptibilitatea dintelui
Placa bacteriană
Alimentaţia
Periajul odontal
Un rol decisiv în etiologia cariei îl au:
Mediul bucal-lichidul bucal
Conţinutul de fluor în apa potabilă
Microorganismele
Consumul de lactate
Apa carbogazoasă
Calitatea structurală a adamantinei depinde de:
Condiţiile în care se formează ea
Perioada de dezvoltare intrauterină
Perioada de dezvoltare intraalveolară
Perioada de dezvoltare posteruptivă
Mediul bucal
Mineralizarea adamantinei dinţilor permanenţi depinde de:
Cantitatea şi calitatea lichidului bucal
Starea de sănătate a copilului
Bolile generale ale mamei pot influenţa structura adamantinei dinţilor:
Permanenţi
Temporari
Molarului unu permanent
Incisivilor permanenţi
Caninilor permanenţi
Carenţa vitaminelor A şi C dereglează structura matricei organice a:
Pulpei
Cementului
Smalţului
Dentinei
Osului
Precizaţi insuficienţa căror microelemente pot spori frecvenţa cariei:
Borul
Vanadiul
Molibdenul
Stronţiul
Fluorul
Precizaţi cantităţile exagerate ale căror oligoelemente sporesc frecvenţa cariei:
Calciu
Vanadiu
Stronţiu
Molibden
Boru
Concentraţia optimală de microelemente poate crea:
Un teren carieprotector
Condiţii optime de dezvoltare a cariei
Condiţii minime de dezvoltare a cariei
Un teren favorabil pentru decalcinarea adamantinei
Caria apare atunci când se produce:
Un dezechilibru ecologic în microflora bucală
Un dezechilibru în microflora cantonată pe dinte
Când microorganismele cu potenţial cariogen predomină
Când predomină fungii
Când predomină bacilii fusiformi
Precizaţi care din streptococii nominalizaţi sunt asociaţi cu caria dentară:
Streptococcus viridans
Streptococcus sobrinus
Streptococcus hemoliticus
Streptococcus mitis
Precizaţi care dintre cele menţionate confirmă rolul bacteriilor în evoluţia cariei:
Acţiunea antibioticilor
Acţiunea hormonilor
Creşterea animalelor în condiţii sterile
Conținutul de fluor în apa potabilă
Conţinutul de calciu în alimentaţie
Precizaţi care din cele menţionate confirmă rolul bacteriilor în evoluţia cariei:
În absența microflorei
Bacteriile colectare din cavitate provoacă modificări în adamantina „in vitro”
Din plăcile dentare sunt însămânţate microorganisme specifice acestui proces
Periajul odontal perfect
Alimentaţia bogată în glucide
Precizaţi care sunt factorii locali care contribuie la demineralizarea adamantinei:
Ceaiul
Cafeaua
Hidrocarbonatele rafinate
Acizii
Din cele enumerate concretizaţi produsele alimentare cariogene:
Cu conţinut de zahăr
Produsele de cofetărie
Cremele de nuci
Fructele conservate
Fructele uscate
Unele produse alimentare pot avea efect cariogen, menționați-le:
Bananele
Ciocolata
Mierea
Carnea
Ficatul
La nivelul dentinei cariate s-au depistat bacteriile acidofile, cărora din cele nominalizate li se atribuie un rol mai mare în producerea cariei:
Str. mutans
Str. salivarius
Str. mitis
Str. faecalis
Capacitatea patogenică a plăcii bacteriene dentare depinde de:
Concentrarea unui număr mare de microorganisme acidogene
Capacitatea unor microorganisme acidogene de a fermenta hidrocarbonatele cu formarea acizilor
Posibilitatea de sinteză a polizaharidelor bacteriene intracelulare
Scăderea IgA
Vârsta plăcii bacteriene
Precizați care sunt cele două funcții microbiene absolut necesare pentru apariția procesului carios:
Capacitatea de sinteză a polizaharidelor intra și extracelulară
Capacitatea tuturor microorganismelor de a fermenta concomitent acizi
Capacitatea tuturor microorganismelor din placă dea forma acizi în egalămăsură
Capacitatea de a produce acizi
Efectul cariogen al hidrocarbonatelor depinde de:
Contactul lor cu dintele
Durata contactului cu dintele
Consistența fizică a alimentației
Vâscozitatea produselor zaharoase
Adezivitatea produselor zaharoase
Precizați care din hidrocarbonatele nominalizate sunt cele mai cariogene:
Glucoza
Fructoza
Este stabilit că factorii cariogeni nu se transmit ereditar, cilinear pe parcursul a:
Primei generații
Doua generație
Treia generație
Patra generație
Câtorva generații
Care sunt zonele predispuse către carie în dinți:
Prezența unei insuficiențe structurale
Zonele mai greu accesibile
Zonele bombate ale dinților
Zonele de retenție alimentară
Tuberculii dentari
Caria mai frecvent apare în molarii și premolarii cu fisuri în formă:
De litera U
De litera V
De colbă
De eprubetă
De clepsidră
Debutul cariei dentare, fazele inițiale clinic nu sunt observate, el începe sub stratul exterior al adamantinei cu:
Dezechilibrul componentelor chimice
Dismineralizare
Porozitatea stratului subsuperficial
Densitatea scăzută
Indurația adamantinei
Macula carioasă este o manifestare tardivă ce se decelează în adamantină la nivel ultrastructural prin:
Dezintegrarea componentelor ei
Decalcifiere
Demineralizare
Reducerea densității
Necroza adamantinei
Caria dentară se mai împarte în:
Carie simplă
Carie dentară complicată
Carie secundară
Carie recidivantă
Carie triunghiulară
Ce se subînțelege sub termenul de carie simplă:
Procesul afectează smalțul
Procesul afectează dentina
Procesul afectează pulpa
Procesul s-a răspândit în periodonțiu
Procesul afectează osul
Ce se subînțelege sub termenul de carie complicată:
Procesul afectează adamantina și dentina
Procesul carios implică pulpa
Procesul este răspândit în periodonțiu
Multiple cavități carioase
După evoluția clinică caria poate fi:
Maculată
Cronică
Agresivă
Staționară
Severă
Morfopatologic în dentină spre pulpă se conturează mai multe zone în dependență de evoluția procesului, care sunt ele:
Zona cavernelor
Zona cu dentină mai puțin demineralizată și mai săracă în bacterii
Zona cu colagen modificat
Zona dentinei transparente
Zona de dentină sănătoasă
Lichidul bucal are un rol important în protejarea dinţilor faţă de carie prin:
Neutralizarea acizilor
Capacitatea de tampon
Fluxul salivar
Conţinutul de ioni de Ca şi P
Acţiunea asupra bacteriilor
Precizaţi formele clinice ale cariei dentare:
Stadiul de maculă
Superficială
Medie
Carie adâncă
Carie de colet
Clasificarea cariei după OMS propune a deosebi:
Carie superficială
Caria adamantinei
Carie medie
Caria dentinei
Precizaţi formele clinice ale cariei după OMS:
Carie profundă
Caria cementului
Carie staţionată
Odontoclazie
Melanodonţie
Precizaţi formele clinice ale cariei dentare după clasificarea topografică:
Carie de adâncime medie
Precizaţi simptoamele principale ale cariei dentare:
Pată albă cretoasă
Pată cenuşie
Pată brună închisă
Păstrarea luciului în regiunea afectată
Dispariţia transparenţei în regiunea afectată
Precizaţi simptoamele cariei dentare:
Modificare de aspect al smalţului
Prezenţa rugozităţii smalţului la sondare
Senzaţii de durere de la diferiţi excitanţi
Prezenţa cavităţii în ţesuturile dure
Defect în adamantină cu păstrarea luciului
Precizaţi simptoamele cariei în stadiul de maculă:
Cavitate cu o profunzime de 1 mm
Matitate
Pată cretoasă
Pată brună
Senzaţii dolore de la excitanţi chimici
Pacienţii în urma cariei prezintă următoarele acuze:
Modificări gustative
Senzaţii dolore în cavitatea orală
Prezenţa unei cavităţi
Senzaţii dolore de la dulce în dinte
Retenţionarea alementilor în dinte
Precizați simptomele cariei acute superficiale:
Dureri de lungă durată
Dureri de scurtă durată
Dureri provocate de agenți chimici
Dureri provocate de agenți fizici
Dureri spontane
În caria superficială la examenul obiectiv se depistează:
O pată mată
O cavitate cu adâncime de cc 1 mm în profunzime
La sondare durere pe planșeul cavității
La sondare durerile sunt absente
Percuția este doloră
Pentru caria de adâncime medie la examenul subiectiv pacientul expune:
Prezența unei cavități
Uneori dureri de la acțiunea factorilor fizici și chimici
Dureri spontane în dinte
Durerea dispare momentan după înlăturarea factorului cauzal
Durerea dispare peste o oră după înlăturarea factorilor cauzali
Precizați simptomele caracteristice cariei profunde:
Dureri provocate de excitanți termici și chimici
Cantități mari de dentină rămolită
Dureri sâcâitoare spontane
Sondarea dureroasă pe planșeul cavității
Percuția doloră
In diagnosticul cariei în stadiul de maculă se folosesc mai multe metode, precizaţi-le pe cele mai judicioase:
Proba la rece
Proba la fierbinte
Proba electrică
Metoda de uscare
Coloraţia vitală
În diagnosticul diferenţial al cariei în stadiul de maculă cu distrofiile dentare, mai eficiente sunt metodele:
Electroodontometria
Probele termice
In diagnosticul cariei în stadiul de maculă pot fi folosite mai multe teste care din ele sunt mai eficiente:
Examenul radiologie
Precizaţi metodele de diagnosticare a cariei clasa II după Black:
Transiluminarea
Proba firului de mătase
Proba chimică
Diagnosticul diferenţial al cariei în stadiul de maculă se face cu:
Caria superficială
Fluoroza
Hipoplazia
Defectul cuneiform
Eroziunele dentare
Diagnosticul diferenţial al cariei superficiale se face faţă de:
Hipoplazie
Eroziuni ale smalţului
Defectele cuneiforme
Caria medie
Diagnosticul diferenţial al cariei medii se face faţă de:
Caria profundă
Eroziunele smalţului
Periodontita cronică
Pulpitele cronice
Diagnosticul diferenţial al cariei profunde se face faţă de:
Pulpita acută de focar
Pulpita cronică fibroasă
Periodontita acută
Pe suprafaţa ocluzală a molarilor şi premolarilor, caria se poate prezenta în următoarele aspecte clinice:
Carie cu orificiu mare de deschidere
Carie punctiformă singulară
Carie punctiformă multiplă
Carie sub formă de lezare a şanţurilor
Marmoraţii în gropiţe şi şanţuri