Înainte de intervenția chirurgicală densitatea osoasă este determinată cu exactitate prin:
Radiografie cefalometrică laterală
Radiografie periapicală
Tomografie computerizată
OPG
Teleradiografie
Indicați densitatea osoasă (de la densitate mare la densitate mică):
D2, D4, D1, D3
D1, D2, D3, D4
D4, D3, D2, D1
D3, D1, D4, D2
D1, D3, D2, D4
Următoarele sunt metode de prevenire a supraîncălzirii în timpul osteotomiei, cu excepția:
50 ml / min ser fiziologic steril
soluție intravenoasă de dextroză
presiunea intermitentă pe burghiu
apa distilată
niciuna dintre cele de mai sus
Următorii sunt factori legați de căldura generată în timpul osteotomiei pentru implant, cu excepția:
cantitatea de os preparată
cantitatea de sângerare
viteza burghiului
variația grosimii corticale
Oferta osoasă pentru D1 este de la:
vasele sangvine
măduva osoasă
periost
limfatice
capilare
Următoarele sunt avantajele osului D2, cu excepția:
oferă o vindecare excelentă a interfeței implantului
nu este nevoie de răcire sterilă copioasă
permite mai multe sângerări
oferă o interfață inițială rigidă
toate cele de mai sus
Următoarele sunt dezavantajele osului D4, cu excepția:
lățime și lungime mărită
implantul are nevoie de acoperire
implant inserat într-un timp
implant suplimentar este indicat
Avantajele supraprotezelor pe implant sunt:
pierdere osoasă minimă
scăderea eficienței ocluzale
dimensiune mărită a protezei
suport mai mic
sunt mai scumpe
Utilizarea implantului suplimentar cauzează:
costuri crescute
resorbție osoasă
scăderea riscurilor implantare și protetice
mai puține mișcări
apoziție osoasă
Un istoric de ______________ are un impact mai mare asupra succesului / eșecului implanturilor
periodontită
extracție traumatică
chirurgie pre-protetică
carie dentară
proceduri de grefare osoasă
Pierderea osoasă verticală ar trebui să fie mai mică de ______ mm pentru succesul implantului.
0.2
0.4
0.5
0.6
0.8
Gingivoplastia poate fi utilizată în managementul implanturilor cu:
o stare de sănătate satisfăcătoare
o stare de sănătate compromisă
o inflamație gingivală locală
un eșec clinic sau absolut
nici unul din cele menționate mai sus
Nu există un istoric de exsudate în implanturile cu:
o stare de sănătate optimă
a și b
b și c
Mobilitatea implantului se observă în:
eșec clinic / absolut
stare de sănătate compromisă
stare de sănătate optimă
stare de sănătate satisfăcătoare
Osteogeneza reprezintă:
creșterea oaselor din celule viabile transferate în grefă
creșterea oaselor prin apoziție din oasele înconjurătoare
formarea de oase noi din celule progenitoare derivate din celule mezenchimale primitive sub influența agenților inductori emanați din matricea osoasă
alogen este singurul material de grefă disponibil cu proprietate osteogenă
recrutarea de celule imature și stimularea acestor celule pentru a se dezvolta în preosteoblaste
Alogrefa:
țesut osos transplantat din aceeași specie ca și receptorul de diferit genotip
sunt fabricate din porțiuni anorganice de os de la alte specii animale decât omul
produs biocompatibil, exclusiv sintetic, dezvoltat pentru a acoperi o gamă largă de indicații
nu există riscul de respingere și transmitere a bolii
transplantul unui organ, țesut sau celule către un individ de altă specie
Implanturile de tip lamă de prima generație formează un atașament ligamentar la os, care este considerat
parodonțiu
fibre parodontale de colagen
pseudoparodonţiu
fibre parodontale ligamentare
fibre musculare
Se consideră că osteoblastul, osteoclastul și, probabil, precursorii lor comunică prin mesageri chimici, cunoscuți ca:
integrine
cadherina
molecula de adeziune intercelulară
factori de cuplare
neuropeptide
Conform opiniei lui Enlow, modelul general de creștere a osului apare prin:
remodelare osoasă externă
remodelare osoasă externă și resorbție internă
numai prin resorbție internă
remodelare osoasă și resorbție externă
remodelare osoasă internă
Următorii factorii sunt factori de control ai modelării oaselor, cu excepția:
factori mecanici
factori endocrini
factori paracrini
factori neuronali
factori autocrini
Starea metabolică ideală pentru menținerea masei scheletice este:
echilibrul pozitiv de calciu
echilibrul negativ de calciu
echilibrul zero de calciu
starea neutră a echilibrului de calciu cu echilibrul pozitiv de calciu, atunci când este necesar
starea neutră a echilibrului de calciu cu echilibrul negativ de calciu, atunci când este necesar
La tratarea pacientului (fixarea implantului) stomatologul trebuie să cunoască următoarea informație, cu excepția:
fumatul
masă scheletică redusă
osteopenia cu terapie medicală corectivă inițiată
osteopenie fără terapie medicală corectivă
boala metabolică a oaselor
Care os se găsește în regiunea premaxilară:
osul poros cortical subțire
osul cortical dens
osul trabecular fin
osul trabecular dens
niciunul dintre cele de mai sus
Distanța minimă interimplant:
1mm
2mm
3mm
4mm
5mm
Care parte are cea mai mică rată de supraviețuire a implantului?
maxila edentată
mandibula edentată
mandibula parțial dentată
maxilă parțial dentată
Foramenul incisiv se extinde adesea lateral în osul palatin, iar implantul prin osteotomie a incisivului central se poate prinde pe această structură, rezultând în țesut fibros la nivelul interfeței. Acest lucru este prevenit de:
inserarea distală a implantului
inserarea mezială a implantului
inserarea labială a implantului
inserarea palatală a implantului
nu contează
Tratamentul cu implant dentar este contraindicat:
pacienții diabetici
osteoporoză
pacienții supuși radioterapiei
fumători
toxicomanii (dependenți de droguri)
Contraindicația absolută pentru tratamentul cu implant este:
maxilă atrofică
infecție curentă
boală parodontală
gingie subțire
Care este motivul contraindicației tratamentului cu implanturi la pacienții supuși radioterapiei:
osteoradionecroză
osteomalacie
osteocondroză
Osteoradioneroza este:
expunerea și infecția oaselor în urma dehiscenței țesuturilor moi
expunerea și infecția oaselor fără necroză tisulară
formarea mai multor cavitații mici în interiorul osului
numai infecția oaselor în urma dehiscenței tisulare
niciuna dintre cele menționate mai sus
Obiceiul parafuncțional care trebuie evaluat cu atenție înainte de tratamentul cu implant este:
suptul degetelor mari
scoaterea limbii
bruxism
mușcarea buzelor / obrazului
obezitatea
Problema fundamentală în toate tipurile de osteoporoză este:
densitatea minerală osoasă crescută
porozități macroscopice din interiorul osului
expunerea și infecția osoasă
toate cele menționate mai sus
scăderea densității minerale osoase
Fumatul și consumul de tutun pot duce la eșecul implantului, deoarece:
fumatul este o cauză cunoscută a osteoporozei
capacitate slabă de vindecare
infecție cauzată de afectarea funcției organelor
fumatul și consumul de tutun duc la obezitate
Este foarte important de evaluat această structură anatomică înainte de inserarea unui implant în maxila posterioară:
regiunea sigiliului palatal posterior
tuberozitate maxilară
sinusul maxilar
a și c
nervul alveolar inferior
Structurile anatomice ale maxilei potrivite pentru planificarea tratamentului unui pacient cu implant:
sinusul maxilar și fosa canină
papila incisivă, frenul labial și bucal
fosa canină și foramenul incisiv
Structurile anatomice ale mandibulei potrivite pentru planificarea tratamentului unui pacient cu implant:
canalul mandibular și fosa submandibulară
foramenul mental și înclinația linguală a crestei alveolare
foramenul mental și zona retromolară
Care dintre următoarele este recomandat într-o intervenție chirurgicală pre-implant?
aloplast
autogrefa
alogrefa
xenogrefa
periotestul
Defectele mici de dehiscență osoasă pot fi corectate prin:
grefă osoasă urmată de plasarea ghidată a membranelor de regenerare a țesuturilor
inducerea sângerării de la osul sănătos și plasarea ghidată a membranei de regenerare a țesuturilor
grefă osoasă urmată de plasarea ghidată a membranei de regenerare osoasă
inducerea sângerării de la osul sănătos și plasarea ghidată a membranei de regenerare osoasă
numai grefarea osoasă
Ridicarea de sinus prin tehnica osteotomului este utilizată atunci când cantitatea disponibilă de os este mai mică decât:
10mm, dar mai mare de 7mm
7mm, dar mai mare de 4mm
4mm, dar mai mare de 2mm
100 mm, dar mai mare de 6mm
mai mică decât pe partea opusă
Procedura de augmentare osoasă cu o rată de succes mai mare include:
mărire verticală
mărire orizontală
vertical = orizontal
osteogeneză prin distracție
ridicarea de sinus
Formarea osului de către osteblaste de pe marginile defectului pe grefa osoasă este:
osteoconducție
osteinducție
osteogeneză
osteoprogeneză
Osteinducția este:
formarea osului de către osteoblaste de pe marginile defectului pe grefa osoasă
formarea osului prin simularea celulelor osteoprogenitoare din defect
formarea osului de către osteoblastele vii din grefa osoasă
formarea osului prin simularea celulelor osteoprogenitoare din grefă
Formarea osului de către osteoblaste vii din grefa osoasă este
osteoinducție
osteconducție
Revascularizarea este mai bună în:
grefa osoasă particulată
grefa de bloc monocortical
osul refrigerat uscat decalcificat
grefa secțională de bloc
xenogrefă
Indicația primară pentru a determina evaluarea procedurii de pre-implantare:
radiografie ocluzal
radiografie cefalometrică laterală
radiografie panoramică
TC
analize de sânge
Termenul proteină matrice se referă la:
proteine colagene și non-colagene
proteine colagene
proteine necolagene
osteoblaste și osteoclaste
Cea mai abundentă proteină din matricea organică osoasă este:
colagen de tip II
colagen de tip I
colagen de tip III
colagen de tip IV
colagen de tip V
Nervul maxilar pleacă din fosa craniană medie trecînd prin foramenul ___
ovale
spinosum
rotundum
magnum
infraorbitalis
Mușchiul care este foarte rar în atenția stomatologului-implantolog:
levator anguli oris
incisivus labii superioris
levator labii superioris
buccinator
mentalis
Sinusul maxilar se deschide în:
peretele medial
peretele lateral
meatus superior
meatus medial
meatus inferior