1. Punctajul: 10Selectaţi indicaţiile absolute pentru efectuarea amputării.
Dezmembrare totală sau incompletă în diverse traumatizări
Leziuni grave deschise ale membrelor cu imense distrucţii osoase, musculocutanate şi vasculare
Gangrena segmentului de diversă geneză
Proces grav infecţios local la un segment al membrelor ce prezintă pericol pentru viaţa bolnavului
Tumori benigne
2. Punctajul: 10Selectaţi indicaţiile relative pentru efectuarea amputării
Ulcere neurotrofice, incurabile
Osteomielită cronică cu pericol de amiloidoză
Consecinţe grave cu diformităţi incurabile posttraumatice şi paralitice
Afecţiuni tuberculoase grave în regiunea articulaţiilor unui membru
Anomalii congenitale care nu pot fi corejate ortopedic
3. Punctajul: 10Testul imun cu latex pentru depistarea factorului reumatoid în sânge, face parte din reacţiile de:
neutralizare
precipitare
fixare de complement
imunoforeză
aglutinare
4. Punctajul: 10Notaţi grupele de preparate folosite în tratamentul medicamentos al AR:
antibiotice
citostatici
antiinflamatorii nesteroidiene
corticosteroizi
hinolizi
5. Punctajul: 10Invazia căror germeni microbiani poate servi ca factor etiologic a sindromului Reiter?
Shigella
Salmonella
Campylolobacter
Trihomonas vaginalis
Hlamydia trahomatis
6. Punctajul: 10Tratamentul funcţional a fracturilor tasate stabile de corp vertebral subîntelege:
Tratament chirurgical de stabilizare
Tracţiune pe platou înclinat
Masaj şi gimnastică curativă din primele zile după traumatizm pentru întărirea "carcasului muscular a bolnavului"
Aplicarea corsetului ghipsat
Reducerea unimomentană a fracturii şi imobilizare cu corset ghipsat
7. Punctajul: 10De care formaţiuni anatomice este asigurată stabilitatea segmentului vertebral:
Aparatul capsulo-ligamentar şi muscular coloanei vertebrale
Discurile intervertebrale
Ligamentul longitudinal anterior şi capsula articulară
Ligamentele supra şi intraspinoase
toate sunt corecte
8. Punctajul: În spondilita tuberculoază (după П.Корневу, 1961) deosebim următoarele faze de evoluție a procesului patologic :
podspondilitică
spondilitică
prespondilitică
supraspondilitică
postspondilitică
9. Punctajul: 10Luxaţia de atlant numită ”transligamentară” se produce în caz de?
Fractura procesului odontoid a vertebrei C2
Fractură-luxaţie tip "călău" C2
Leziunea ligamentului transversal a atlantului
Leziunea ligamentului longitudinal anterior
Leziunea ligamentului nucal
10. Punctajul: 10Ce tratament se recomandă pacienţilor ce suferă de torticolis muscular
Gimnastică medicală
Masaj a musculaturii feţei şi a porţiunii cervicale a coloanei vertebrale
Proceduri fizioterapeutice
Aplicarea aparatului gipsat toracocranian
Tracţie cu ajutorul ansei Glison
11. Punctajul: 10Leziuni stabile a coloanei vertebrale sunt considerate:
Fracturi tasate de corp vertibaral gr.I, fără fractura lamei vertebrale, tip A1 și A2
Fractură "explozivă" de corp vertebral, tip A3.3
Fracturi tasate de corp vertebral gr.II-III, cu fracturarea arcurilor vertebrale, tip B
Fracturi a apofizelor transverse şi spinoase
Leziunea discului intervertibral
12. Punctajul: 10Tratamentul scoliozelor de gr. I prevede:
Aplicare pătucurilor, corsetelor gipsate
Gr.III-IV la vârsta de 30-45 ani
Rahisinteză posterioară cu construcţii metalice
Gimnastică medicală, masaj, regim ortopedic
Terapie manuală cu scop de corecţie a deformaţiei scoliotice
13. Punctajul: 10Scolioza gr.I (după Cabb-Lippmanu) e caracterizată de un unghi de deformaţie de:
0 0-25 0
25 0-60 0
>60 0
0 0-15 0
15 0-30 0
14. Punctajul: 10Scoliozele neurogene sunt cauzate de:
Distrofii musculare, rahitism
Cicatricii cheloide, malformaţii congenitale
Artrogripoze, torticolis muscular,traumatisme vertebral
Maladii de sistem, sindrom marfan
Poliomielită, seringomielie
15. Punctajul: 10Contraindicaţii a tratamentului chirurgical în scolioze sunt:
Scolioze idiopatice gr.II-III
Copii cu scolioze în stare de decompensare a aparatului cardio-vascular şi respirator
Copii cu scolioze cu complicaţii neurologice
Copii sub 10 ani, slab dezvoltaţi, hipotrofici, cahectici
Copii cu scolioze displastice
16. Punctajul: 10Radiologic pentru scoliozele gr. II-III sunt caracteristice:
Scleroză subcondrală, îngustarea spaţiului intervertebral
Spondilofitoză, retrolisteze de corp vertebral
Vertebre cuneiforme,manifestări de spondiloartroză, spaţii intervertebrale neregulate
Luxaţii vertebrale, spondilolisteze
Tasarea corpurilor vertebrale, antelisteze
17. Punctajul: 10Localizarea cea mai frecventă a infecţiei tuberculoase la nivelul coloanei vertebrale este în regiunea:
Suboccipitală
Cervicală
Sacrată
Dorso-lombară
Lombară
18. Punctajul: 10Fractura apofizei odontoide C2 corect tratate, evoluează de obicei cu:
Consolidare
Întârzierea în consolidare
Pseudoartroză strânsă
Pseudoartroză cu deplasare secundară
Necroză avasculară
19. Punctajul: 10Care este clasificarea prioritară a tumorilor osoase?
Vinogradova
Lichtenştein
Volcov
Lagunova
Schajowicz
20. Punctajul: 10Care-s posibilităţile cele mai informative şi acceptabile la investigarea bolnavilor cu tumori osoase pentru medicii generalişti:
tomografia computerizată
rezonanţa magnetică nucleară
biopsia
examinarea clinică
controlul radiologie panoramic
21. Punctajul: 10Tumorile osoase maligne cel mai frecvent dau metastaze în:
plămâni
creier
ficat
rinichi
coloana vertebrală
22. Punctajul: 10Simptoamele clinice timpurii de bază a tumorilor osoase benigne:
dureri acute permanente
discomfort locală
tumefacţie
fractură patologică
dureri surde nocturne
23. Punctajul: 10Simptoamele clinice timpurii de bază a tumorilor osoase maligne:
dureri acute locale, preponderent nocturne
anemie
pierderea poftei de mâncare
incomoditate locală
24. Punctajul: 10Peste cât timp de la debutul durerilor în tumorile maligne apar schimbări locale în os, care pot fi depistate radiologie?
imediat
peste 2 săptămâni
peste 2 luni
peste 5 luni
peste 6 săptămâni
25. Punctajul: 10Care metodă de investigaţie este mai informativă până la apariţia radiologică a focarului de distrucţie în osul afectat de tumoarea malignă:
analiza clinică a sângelui
termografia
folosirea radionuclizilor osteotropi
26. Punctajul: 10 Osteomul produce ţesut
osos
cartilaginos
vascular
nervos
condral
27. Punctajul: 10 Condromul produce ţesut:
adipos
28. Punctajul: 10 Sarcomul osteogenic este producător de ţesut:
29. Punctajul: 10 Condrosarcomul este producător de ţesut:
30. Punctajul: 10 Care-s tumorile osoase benigne?
osteomul, osteoid osteomul, osteoclastomul, condromul, condroblastomul, fibromul condromixoid, hemangiomul, limfangiomul, lipomul, mixomul, şvanomul, neurofibromul
exostozele osteocartilaginoase, chistul osos solitar, chistul osos anevrismal, ganglionul intraosos, granulomul intraosos, fibromul neosificant, granulomul eozinofil, displazia fibroasă, miozita osificantă, fibromul neostiogenic
osteosarcomul, condrosarcomul, sarcomul Ewing, reticulosarcomul osos, mielomul, angiosarcomul, fibrosarcomul, liposarcomul
cordomul, adamantinomul, mezenchimomul
histiocitozele
31. Punctajul: 10 Care-s tumorile osoase maligne?
osteomul, osteoid osteomul, osteoclastomul, condromul, condroblastomul, fibromul condromixoid, hemangiomul, lipomul, mixomul, şvanomul, neurofibromul
32. Punctajul: 10 Care-s procesele pseudotumorale osoase?
condromul, adamantinomul, mezenchimomul
33. Punctajul: 10 Principiile de tratament ale sarcomului Ewing, raticulosarcomului, mielomului:
radioterapie
chimioterapie
intervenţie chirurgicală
fizioterapie cu aplicaţie de hormoni
tratament cu biostimulanţi
34. Punctajul: 10 Principiile de tratament ale tumorilor benigne şi leziunilor pseudotumorale:
35. Punctajul: 10 Principiile de tratament ale tumorilor maligne osoase (cu excluderea sarcomului Ewing, reticulosarcomului şi mielomului):
36. Punctajul: 10Substituirea defectelor osoase restante după înlăturarea tumorilor benigne şi ale proceselor pseudotumorale se efectuează cu:
mase plastice
os alogen
os autogen
os xenogen
pastă din antibiotice şi burete hemostatic
37. Punctajul: 10 Substituirea defectelor osteoarticulare după rezecţii largi în cazul tumorilor maligne:
endoprotezare
grefe osteoarticulare alogene
grefe osteoarticulare xenogene
grefe osteoarticulare autogene
reconstrucţii osteoarticulare locale
38. Punctajul: 10 Boala Leg-Calve-Pertes afectează:
capul femural
tuberozitatea tibiei
capul humeral
tuberozitatea calcaneană
corpul vertebral
39. Punctajul: 10 Boala Osgood-Schlatter afecteză:
osul iliac
clavicula
40. Punctajul: 10 Boala Scheuermann-May afectează:
tuberozitatea calacneană
scafoidul
apofizele corpurilor vertebrale
41. Punctajul: 10 Boala Keller II afectează:
oasele metacarpiene
oasele metatarsiene
oasele carpiene
oasele tarsiene
vertebrele
42. Punctajul: 10 Boala Keller I afectează:
osul navicular
osul calcanean
osul astragal
osul ischion
osul pubian
43. Punctajul: 10 Boala Calve afectează:
corpul vertebrei
44. Punctajul: 10 Ce stă la baza patogeniei osteocondropatiilor?
proces inflamator nespecific
proces inflamator specific
osteonecroza avasculară
proces tumoral
proces pseudotumoral
45. Punctajul: 10 Principiile de tratament ale osteocondropatiilor?
administrare medicamentoasă
conservator funcţional cu excluderea deplină a efortului fizic pe extremitate
chimioterapie cu citostatice
46. Punctajul: 10 Factori care contribue la dezvoltarea osteocondropatiilor:
microtraumatizare
supraefort fizic
proces displazic
procese inflamatorii
avitaminoză
47. Punctajul: 10 Stadiile de evoluţie a osteonecrozei avasculare (osteocondropatiei):
distrucţie hiperbarică funcţională
osteoporoză ideopatică
ischemie
osteonecroza ischemică
microfracturare în focar
48. Punctajul: 10 Fracturile de corp vertebral de provenenţă prin mecanism pot fi prin:
compresie
flexie
extenzie
flexie-rotaţie
contuzie
49. Punctajul: 10 Coloana vertebrala constă din:
29-30 vertebre
27-29 vertebre
31-34 vertebre
26-30 vertebre
34-37 vertebre
50. Punctajul: 10 Coloana vertebrală formează:
2 curburi fiziologice
4 curburi fiziologice
3 curburi fiziologice
5 curburi fiziologice
6 curburi fiziologice
51. Punctajul: 10Fracturile apofizei odontoide se clasifică după Andersen-D.Alonzo în:
6 tipuri
8 tipuri
2 tipuri
3 tipuri
4 tipuri
52. Punctajul: 10 Mecanismul fracturilor atlantului de tip Jefferson este, de regulă, prin:
Hiperextensie
Compresie verticală
Hiperflexie
Deplasare rotaţională
Flexie-rotaţie
53. Punctajul: 10 Teoria stabilităţii pentru leziunile coloanei vertebrale, propusă de Denis (1983), este bazată pe:
4 piloni de sprijin
3 piloni de sprijin
6 piloni de sprijin
1 pilon de sprijin
5 piloni de sprijin
54. Punctajul: 10 Diferenţiem următoarele perioade în evoluţia clinică a leziunilor vertebro-medulare:
2 perioade (acută şi tardivă)
4 perioade (acută, precoce, intermediară şi tardivă)
3 perioade (acută, subacută şi tardivă)
1 perioadă (acută)
5 perioade (acută, precoce, intermediară, tardivă şi reconvalescenţă)
55. Punctajul: 10 Care este cel mai frecvent agent patogen întâlnit în complicaţiile septice?
protei
coli
stafilococus aureus
clebsiela
pseudomonas
56. Punctajul: 10 Factorii generali ce duc la dezvoltarea focarului septic:
vârsta înaintată
hipoproteinemia
hipovolemia
prezenţa maladiilor concomitente
dereglările psihice
57. Punctajul: 10 Factorii locali ce duc la dezvoltarea focarului septic:
localizarea superficială a plăgii
nivelul ei de infectare
prezenţa corpurilor străine
gradul de strivire a ţesuturilor moi
starea vascularizării locale
58. Punctajul: 10 Manifestările patologice ale microorganizmelor se prezintă prin:
longivitate
virulenţă
invazitate
compostare
toxicitate
59. Punctajul: 10 Manifestările locale a infecţiei purulente:
abcese
septicemie
flegmone
febra toxico-rezorbtivă
septicopiemie
60. Punctajul: 10 Manifestările clinice de ordin general a infecţiei purulente:
febră de diferit caracter
intoxicaţia organizmului
tahicardic concomitentă cu hipertermic
greţuri, uneori vome
dereglări psihice
61. Punctajul: 10 Prin ce se manifestă forma cronică a osteitei?
formarea fistulelor
delimitarea sechestrelor
blocada proceselor de osteogeneză
prezenţa cefaleei
insuficienţa funcţiei glandei teroide
62. Punctajul: 10 Clinica locală ale infecţiei purulente:
calor
hipomobilitate
rubor
tumor
funcţia leze
63. Punctajul: 10 Care sunt microbii aerogeni ce provoacă infecţia purulentă:
stafilococii
streptococii
pseudomonas aurogenoza
clostridiile
peptostreptococii
64. Punctajul: 10 Fractura proaspăt deschisă se află sub acţiunea microorganismelor de:
infectare
contaminare
împuroere
murdărire
devitalizare
65. Punctajul: 10 Formele generale de manifestare a infecţiei purulente:
sepsis
flegmon
febră toxico-rezorbtivă
panariciu
66. Punctajul: 10 Principiile de bază în profilaxia infecţiei purulente:
întreţinerea într-o maximă curăţenie a staţionarelor
sanarea regulată a personalului medical
izolarea strictă a bolnavilor cu plăgi purulente
profilaxia balneologică
respectarea strictă a asepticiei
67. Punctajul: 10 Agenţii patogeni ai infecţiei putride:
proteum vulgaris
streptococus putrificus
escherichia coli
psedomonas aerugenose
streptococus betahemoliticus
68. Punctajul: 10 Formele de dezvoltare a infecţiei anaerobe:
atenuată
latent progresivă
rapid progresivă
moderată
fulger
69. Punctajul: 10 După caracterul manifestărilor locale a infecţiei anaerobe deosebim:
cu formare de gaze
cu formare de edem
mixte
forma completă
forma incompletă
70. Punctajul: 10 După profunzimea manifestărilor locale a infecţiei anaerobe deosebim:
epifasciale
subfasciale
submusculare
subosoase
subligamentare
71. Punctajul: 10 Infecţia anaerobă a ţesuturilor se exprimă prin:
dermatită
celulită
exemă
miozită necrotică
tromboflebită
72. Punctajul: 10 Intervenţiile chirurgicale primare la depistarea infecţiei anaerobe :
incizia ţesuturilor dermale
incizii profunde longitudinale a ţesuturilor infectate
amputaţii şi exarticulaţii
sanarea focarului
intervenţii nu se efectuează
73. Punctajul: 10 Varietatea inciziilor la infecţia anaerobă:
dermale
subdermale
fasciale, musculare
perpendiculare
longitudinale
74.Punctajul: 10 Indicaţi volumul tratamentului chirurgical în infecţia anaerobă:
fasciotomie decompresivă
artroscopie
amputaţia membrului afectat
osteosinteză
artrotomie şi sinovectomie
75. Punctajul: 10 Tactica precoce locală la infecţie anaerobă:
plaga larg se deschide
se înlătură toate ţesuturile neviabile
incizia tecelor aponeurotice
pansamente cu permanganat de caliu şi apă oxigenată
pansament cu soluţie de semialcool
76. Punctajul: 10 Tratamentul medicamentos în infecţia anaerobă:
ser antitoxic - antigangrenos
doze masive de antibiotice
terapia de detoxicare
tratament paliativ
transfuzii de sânge, analgetice
78. Punctajul: 10 Tratamentul de bază în infecţie anaerobă neclostridiană:
intervenţie chirurgicală radicală
terapie antibacteriană
puncţia zonei
drenare şi suturarea completă a plăgii
77. Punctajul: 10 Decurgerea clinică a infecţiei anaerobe neclostridiene:
acut
subacut
torpid
lent
79. Punctajul: 10 Agentul patogen al tetanusului:
enterococii
corinobacterii
bacilul tetanic
citrobacterii
80. Punctajul: 10 Agentul patogen al tetanusului posedă următoarele calităţi:
e mobil
formează gaze
e anaerob
formează spori
formează edem
81. Punctajul: 10Care sunt acţiunile patogenetice ale toxinei tetanice:
tulburări psihice
tetanospazmin
tulburări renale
tetanolizin
destrucţii miofibroase
82. Punctajul: 10Primele simptoame cardinale ale tetanusului:
cefalee
slăbiciune generală
trizmul
rigiditatea muşchilor cefii
disfagia
83. Punctajul: 10Formele clinice de desfăşurare a tetanusului:
forma uşoară
forma ameliorată
forma de gravitate medie
forma gravă
forma foarte gravă
84. Punctajul: 10 Profilaxia tetanusului:
nu se efectuiază
prin vaccinare activă
prin vaccinare activ-pasivă
prin vaccinare pasivă
cu ajutorul antibioticelor
85. Punctajul: 10 Tratamentul tetanusului:
administrarea remediilor neuroplegice
detoxicarea
administrarea serurilor specifice
practic nu se efectuiază
86. Punctajul: 10Care din proprietăţile enumerate caracterizează pielea?
participă la pasajul intestinal
participă la orientarea în spaţiu prin sesizarea câmpurilor magnetice
participă la oxigenarea sângelui
contribute la mărirea volumului de mişcări a locomotorului
protejează ţesuturile subiacente
87. Punctajul: 10Selectaţi măsurile de optimizare locală a regenerării plăgilor:
imobilizare cu asigurarea calmului locului traumatizat
imunoterapie
vitaminoterapie
debridare chirurgicală a plăgii
debridare chimică a plăgii
88. Punctajul: 10 Sunt tratate fără intervenţie chirurgicală:
plăgile superficiale
plăgile punctiforme
plăgile contuzionate
plăgile scalpate
plăgile prin avulsie
89. Punctajul: 10 Selectaţi etapele prelucrării chirurgicale primare:
incizia plăgii
excizia
restabilirea formaţiunilor lezate, a integrităţii planurilor tegumentare şi drenare
doar incizia şi excizia
nici una din etapele aduse în test
90. Punctajul: 10 Care este frecvenţa fracturilor de bazin din totalul fracturilor?
1-2%
3-5%
3-7%
7-9%
9-11%
91.Punctajul: 10 În caz de fractură a bazinului examenul clinic evidenţiază:
impotenţa funcţională a membrelor inferioare
lipsa simptomului dureros
rotaţia externă a unui membru
hematome şi echimoze în zona pubiană: sacrată, perineu sau şanţul genito-crural
semne generale legate de leziunile asociate sau şoc hemoragic
92. Punctajul: 10 Fracturile sacrului pot fi complicate cu:
tulburari vezicale
tulburări rectale
peritonită
leziunea rădăcinilor sacrale
pareza membrelor pelvine
93. Punctajul: 10 Notaţi metodele principale în tratamentul fracturilor de bazin:
repaus la pat indicat în cazul fracturilor fără deplasare
tracţiune continuă în axa membrului pentru reducere şi menţinerea reducerii
reducerea prin manevre externe, urmată de extenzia continuă
reducerea şi osteosinteza
folosirea hamacului în caz de disfuncţii pubiene de până la 3cm
94. Punctajul: 10 Ce tip de fractură se soldează cu leziunea inelului pelvin?
fractura aripii osului iliac
fractura osului pubian
fractura acetabului
fractura unilaterală a ischionului şi pubisului
fractura contralaterală a ischionului şi pubisului
95. Punctajul: 10Ce tip de fractură nu se soldează cu leziunea inelului pelvin?
distorsia articulaţiei sacro-iliace
96. Punctajul: 10 Ce tip de leziune cointeresează prin fractură de acetabul?
fractura peretelui posterior al acetabuluilui
fractură-luxaţie în articulaţia coxo-femurală
luxaţie centrală în articulaţia coxo-femurală
luxaţie posterioară în articulaţia coxo-femurală
97. Punctajul: 10 Ce structuri anatomice formează pelvisul?
trei oase coxale şi sacrumul
trei oase coxale şi porţiunea proximală a osului femural
trei oase coxale, sacrumul şi porţiunea lombară a coloanei vertebrale
sacrumul şi porţiunea proximală a osului femural
porţiunea lombară a coloanei vertebrale, sacrumul şi capul osului femural
98. Punctajul: 10Ce structuri anatomice nu formează pelvisul?
oasele pubian şi ilaic
porţiunea proximală a osului femural
osul ischion şi sacrumul
simfiza pubiană şi articulaţia ilio-sacrală
porţiunea lombară a coloanei vertebrale şi capul osului femural
99. Punctajul: 10Ce structuri anatomice asigură stabilitatea pelvisulului?
ligamentele sacroiliace, sacrotuberozitare, sacrospinoase
porţiunea lombară a coloanei vertebrale
100. Punctajul: 10Conform clasificării fracturilor oaselor pelviene de M.Tile (1987) tipul A sunt:
leziunea de tip „Carte deschisă"
fracturi transversale de sacrum
fractură-luxaţie posterioară de cap femural