Geometria hexagonală internă oferă un șir de avantaje precum:
interfața bont-implant mai precisă
conexiune intraorală mai simplă a bontului
permite plasarea șurubului de acoperire deasupra nivelului implantului
la etapa primară a operației iese (proemină) deasupra osului
nu presupune tehnici simple de suturare
Cele patru modalități eficiente de prevenire a perforației canalului mandibular sunt:
măsurătorile trebuie luate cu atenție la etapa de planificare și operare
e preferabil de utilizat anestezia prin infiltrație și de evitat anestezia cu bloc, ca pacientul să fie capabil să reacționeze cand instrumentul se apropie de canal
simțul tactil este folosit pentru a avertiza chirurgul dentar, în caz de necesitate despre contactul cu osul cortical în partea superioară a canalului
utilizarea filmelor periapicale intraoperatorii nedistorsionate
utilizarea implanturilor largi, mai degrabă decât a celor lungi
Perforația sinusului maxilar, presupune:
bulele de aer apar pe locul osteotomiei
proba Valsava este pozitivă
materialul de grefare poate fi folosit
lamboul (clapeta) este suturat peste osul afectat
intervenția continuă fără modificări
Există diferite opțiuni de încărcare a implanturilor dentare, precum:
procedura de încărcare imediată
încărcare precoce (de la o săptămână la douăsprezece săptămâni)
încărcare tardivă (peste trei luni)
plasarea implantului imediat după extracție
implantarea întârziată
Oseointegrarea este:
un proces dinamic
un proces pasiv
un proces celular modulat
formarea unei interfețe directe între suprafața osoasă și suprafața implantului
formarea unei interfețe indirecte între suprafața osoasă și suprafața implantului
Comutarea platformei duce la:
folosirea unui bont cu un diametru mai mic decât platforma implantului
ajută la prevenirea pierderilor osoase crestale
poate crește volumul țesuturilor moi din jurul platformei implantului
deteriorarea aspectului estetic
scăderea volumului țesutului moale în jurul platformei implantului
Pentru inserare și funcționare ideală, două implanturi trebuie să fie:
paralele
perpendiculare în planul ocluzal
la o distanță egală față de linia mediană
angulate
la o distanță de1,5 mm unul față de altul
Zona anterioară a mandibulei este locul preferat pentru implantare, din cauza:
retenţiei
celei mai mari înălțimi disponibile
densitatea optimă a osului
e cel mai bun os cortical
posibilității de a insera implanturile angulate
Implantul dentar oferă avantaje nete în comparație cu metodele conventionale de inlocuire a dintelui lipsă, din următoarele motive:
previne pierderea osoasă, deoarece implantul se osseointegrează
restabilește funcția și aspectul estetic
este mai ușor de efectuat
decurge fără complicații
nu are contraindicații semnificative
Dovezile clinice ale osteointegrării sunt:
implantul are o stabilitate bună după perioada de vindecare
niveluri stabile ale crestei osoase
țesut moale sănătos
prezența semnelor de inflamație ușoară
radiolucența zonei periimplantare
Integrarea țesuturilor moi poate fi definită drept:
un proces biologic care are loc în timpul formării și maturării implantului
apare între țesuturile moi și suprastructurile transmucoase ale implantului
apare între țesutul moale și coroana dentară
este un proces patologic
necesită o gingie ne cheratinizată
Implanturile subperiostale sunt:
plasate sub periost și fixate pe maxilar
preferate în cazurile de resorbție avansată a maxilarului
preferate în cazurile de resorbție severă a maxilei
rețin o proteză detașabilă sau fixă
sunt utilizate în osul D1 cu o înălțime suficientă
Implanturile endoosoase sunt:
implanturi plasate în osul maxilarului
implanturi realizate cu bisturiul
implant în formă de rădăcină
implanturi subperiostale
microimplanturi
Implanturile transosoase sunt:
utilizate în mandibula cu resorbție severă
previn fracturarea mandibulei
implant realizat cu bisturiul
implanturi în formă de rădăcină
utilizate pe scară largă
Implanturile nefiletate au următoarele caracteristici:
nu sunt fire în jurul implantului
sunt introduse în fanta de după osteotomie
au o zonă de contact mai bună cu osul
pot fi plasate conform protocolului de inserare dintr-o singură etapă
nu necesită o tehnică special
Implanturile în zona maxilei prezintă o rată de succes mai mică, din următoarele cauze:
densitate osoasă slabă
volumul osos mai mic
pneumatizarea sinusurilor
cantileverul feței
osul cortical gros
Avantajele clinice ale acoperirii cu hidroxiapatită sunt:
augmentează suprafaţa
sporește rugozitatea pentru stabilitatea primară
interfața os-implant mai puternică
scade rugozitatea pentru stabilitatea primară
sporește coroziunea
Avantajele implanturilor dentare din zirconiu sunt:
nu duc la coroziune
nu apar vibrații piezoelectrice în cavitatea bucală
nu posedă calitatea de termoconducție
posedă calitatea de termoconducție
contact os-implant mai mic
Dacă osteotomia devine supradimensională în timpul inserării unui implant:
folosiți un implant cu un diamentru mai mare
folosiți material de grefare HA (hidroxiapatită)
întrerupeți procedura și așteptați până la 6 luni pentru a o repeta
folosiți un implant mai lung (cu 1-1,5 mm mai mult)
folosiți membranele- GTRM (regenerarea tisulară ghidată)
În caz de fracturare a plăcii bazei corticale bucale sau linguale, în timpul osteotomiei:
întrerupeți procedura
dacă placa fracturată este atașată de mucoperiost, nu o îndepărtați
dacă placa fracturată este atașată de mucoperiost, îndepărtați-o
sutură continuă
folosiți materiale de grefare
Densitatea oaselor disponibile într-o zonă edentată are o influență primordială asupra:
perioadei de vindecare
metodelor chirurgicale de intervenție
planificării implantului
durata procedurei
rezistența osului
Osteotomia presupune următoarele caracteristici:
densitatea țesutului osos trabecular
prezența unui os cortical crestal
grosimea osului cortical crestal
tipul de sutură care va fi utilizat
planificarea implantului
Compoziția histologică a osului D1 este:
osul lamelar dens
sistemul haversian complet
foarte mineralizat
osul lamelar subțire
mineralizare slabă
Mandibula anterioară este zona preferată din cauza:
retenției
cea mai bună înălțime disponibilă
densității osoase optime
os foarte dens
înălțimea disponibilă normal
Factorii de risc în alegerea tratamentului, sunt:
lungimea zonei edentate
poziția barei de conectare
tip osos
vârsta pacientului
starea generală a pacientului
Titanul este mai puțin flexibil decât:
osul alveolar
țesutul înconjurător
osul lamelar
țesutul parodontal
țesutul moale
Semnele clinice ale implanturilor ce sunt pe puntul de a cădea, sunt:
inflamația
buzunarele dentare
pierderea osoasă progresivă
durerea
puroiul
Agenții patogeni specifici acumulați în buzunarele implantului, mai mari de 6mm sunt:
p. intermedie
actinomicete
forsythia
s. aureus
s. hemolytic
Înainte de începerea terapiei cu implant, este necesară revizuirea următorilor factori:
igiena orală a pacientului
vârsta
atașamentul mucoepitelial
obiceiurilor dăunătoare – consumul de alcool, droguri, și fumatul
ocluzia
Caracteristicile periimplantitei sunt:
asociate cu biofilmul plăcii
ireversibile
pierderea osului
reversibile
la nivelul țesutului moale-osos
Zona comună pentru plasarea autogrefei este:
bărbia și ramusul
creasta ileacă
tibia și fibula
tuberozitate maxilară
palatul dur
Sinusul maxilar este căptușit cu:
cili motili
membrană respiratorie specială
membrană schneideriană
membrana Wharton
țesutul cheratinizat
Osteoblastele formează osul prin secreția ______:
colagenul de tip 1
osteopontinei
osteoclastinei
calciului
hidroxiapatitei
Cauzele de pierdere a implanturilor, sunt:
plasarea nesatisfăcătoare a implantului în timpul grefării
parafuncționalitatea și trauma duc la înlăturarea protezei prin suprapunere
pierderea osoasă necontrolată avansată
sinuzita cronică
fumatul
Tipurile de eșec ale unui implant includ:
fracturarea osului în perioada de vindecare
chirurgicale
încărcarea timpurie
deșurubarea bontului
slăbirea (clătinarea) bontului
Organismele ce au o incidență sporită în jurul implantului expus sunt:
prevotella intermedia
streptococ beta hemolizină
streptococ mutans
treponema pallidum
Procedurile ce duc la dezvelire (dezgolire) sunt:
incizia țesuturilor moi
evaluarea interfeței os-implant
creșterea crestei
augumentarea țesuturilor moi
osteotomia
Cauzle pierderii osoase în stadiul II de implant sunt:
expunerea (afectarea) prematură a implantului
cuplul excesiv în timpul introducerii implantului
traumatisme osoase în regiunea crestală la intervenție
fracturarea placii vestibulare
bacteriile
Avantajele testării cuplului reversibil în stadiul II de implant sunt:
evaluarea biomecanică a stabilității inițiale
verificarea definitivă a osteointegrării inițiale
test sigur
evaluarea fizică a stabilității inițiale
detectează bacteriile
Cele două tipuri importante de țesuturi ce înconjoară dinții naturali sunt:
atașat, cheratinizat
neatașat, cheratinizat
neatașat, necheratinizat
țesut dur
țesut moale
Tipuri de mucoase orale ce se găsesc în jurul unui implant sunt:
țesutul necheratinizat, non-mobil
țesuturi mobile necheratinizate
țesutul cheratinizat, mobil
gingie atașată
gingie mobile
Metoda (metodele) de creștere a zonei de țesut cheratinizat:
se plasează un strat de hidroxiapatita densă în jurul extensiei permucoase
se plasează grefele cu țesut acelular peste implant
se plasează o copie indirectă
se plasează o copie directă
clapeta (lamboul) este repoziționată apical
Criteriile de evaluare a implanturilor realizate cu succes în stadiul II de implant, sunt:
absența pierderii osoase crestale
zona în stare bună a gingiei cheratinizate
adâncimea sulcusului de 4mm
adâncimea sulcusului de 6mm
este prezent țesutul moale (mobil) necheratinizat
Grefarea alveolelor se poate face folosind următoarele materiale, cu excepția:
aloplastului
alogrefei
FDB (os refrigerat uscat)
membranelor resorbabile
membranelor neresorbabile
Abordarea chirurgicală a implantului posterior singular, este:
chirurgie în două etape
implant direct (fără lambouri)
chirurgie într-o atapă
ridicarea sinusurilor
ridicarea sinusurilor prin grefare osoasă
Avantajele implantului de stadiul II sunt:
observarea directă a volumului osos crestal înainte de osteotomie
observarea directă în timpul osteotomiei
capacitatea de grefare în timpului plasării implantului
minim invaziv
Obiectivele implantologiei sunt înlocuirea dinților lipsă ai unui pacient pentru:
contur normal
confort și funcționalitate
estetica și vorbire
îmbunătățirea fonației
îmbunătățirea obiceiurilor parafuncționale
Ce os este prezent preponderent în regiunea posterioară a maxilarului:
os de tip 3
os de tip 2
os de tip 4
os de tip 1
os de tip 1 și os de tip 2
Implantul scurt din zonele posterioare poate avea o rată de eșec mai mare după încărcare, comparativ cu implanturile mai lungi din cauza:
stresului de mușcătură din zona superioară
densitatății osoase
creșterii înălțimii coroanei
scaderii stresului ocluzal
stresului mic a mușcăturii
Avantajul implanturilor scurte este:
nu există riscul de perforație a sinusului în timpul intervenției
fără risc de parestezie
mai multă forță
înălțimea scurtă a coroanei
stres ocluzal mai mic
