Procentul de Hb saturat cu O2 va creşte dacă :
pCO2 arterial creşte;
pO2 arterial creşte;
concentraţia Hb creşte
temperatura crește
pH-ul arterial scade;
Capacitatea de difuziune a plămînilor pentru O2 depinde de
debitul cardiac;
concentraţia Hb în capilarele sanguine pulmonare;
suprafaţa alveolară de schimb
grosimea membranei alveolocapilare;
toate răspunsurile corecte
Ritmul respirator de bază este generat de :
centrul apneustic;
centrul pneumotaxic
centrul respirator bulbar
nucleul parabrahial;
cerebel
Volumul respirator curent:
reprezintă ventilaţia de repaus,, în timpul unui singur ciclu respirator;
are valoare de aproximativ 3500 ml
este de aproximativ 5000 ml;
este de aproximativ 500 ml;
are valori variabile în funcţie de talia individului;
Cedarea CO2 la plămîni este favorizată de :
fluxul aerian;
rezistenţa căilor aeriene;
oxigenarea Hb
pompa de schimb Cl- /HCO3 - din membrana eritrocitară
gradientul presiunii parţiale a CO2
Prin efectul Haldane se înţelege influenţa pO2 din sоnge asupra
capacităţii de saturare a Hb cu O2 ;
capacităţii de transport a CO
capacităţii de disociere a HbO2
capacităţii de transport a CO2
În timpul contracţiei diafragmului, presiunea din spaţiul interpleural devine:
egal cu 0;
mai pozitivă;
mai negativă;
egală cu presiunea din alveole;
egală cu presiunea din atmosferă;
Devierea spre stоnga a curbei de disociere a HbO2 indică
creşterea afinităţii HbO2 ;
reducerea afinităţii HbO2 (creşterea P50 )
modificările pulmonare de fixare a O2
modificările pulmonare de cedare a O2
Ritmul respirator de bază este generat de:
grupul neuronilor respiratori bulbari;
centrul pneumotaxic;
centrul apneustic
hipotalamus
scoarţa cerebrală
În cursul expiraţiei forţate , musculatura activă este reprezentată de
sternocleidomastoidieni;
diafragm;
muşchii abdominali;
intercostali interni;
scaleni
Spirometrul poate fi utilizat pentru măsurarea directă a:
capacităţii funcţionale reziduale;
capacităţii inspiratorii
volumului rezidual;
capacităţii pulmonare totale
nici un răspuns corect
Capacitatea de difuziune a oxigenului la nivel pulmonar este determinată de următorii factori, cu excepţia unuia:
debitul cardiac
gradientul de presiune parţială a O2 din aerul alveolar spre sоngele din capilarele pulmonare;
concentraţia de hemoglobină din sîngele capilarelor pulmonare;
grosimea membranei alveolo-capilare;
Hiperventilaţia poate fi produsă prin stimularea următorilor receptori cu excepţia:
chemoreceptorii periferici;
receptorii I de iritaţie (receptori cu adaptare rapidă)
algoreceptorii periferici;
presoreceptorii pulmonari;
receptorii J (juxtacapilari);
Apneea se produce prin stimularea următorilor receptori:
receptorilor de distinsie;
receptorilor de iritaţie (receptori I)
receptorilor juxtacapilari (receptori J);
receptorilor cutanaţi stimulaţi de răcirea tegumentului;
receptorilor cutanaţi stimulaţi de încălzirea şi răcirea alternativă a tegumentului
Inspiraţia normală rezultă din :
scăderea presiunii interpleurale;
creşterea presiunii alveolare;
revenirea toracelui la dimensiunile de repaus;
relaxarea diafragmului;
Оn cursul inspiraţiei, la un subiect sănătos în repaus:
creşte presiunea intrapulmonară;
creşte presiunea intraabdominală;
scade presiunea intraabdominala;
se produce un effort muscular mai mic faţă de cel din faza iniţială a expiraţiei
laringele este ridicat
Spaţiul mort anatomic:
este identic cu capacitatea funcţională reziduală;
reprezintă 5% din capacitatea funcţională reziduală
reprezintă 5% din capacitatea totală pulmonară;
volumul lui depinde de volumul inspirator
şi spaţiul mort fiziologic se determină prin diferite metode, valorile spaţiului mort fiziologic fiind mai mari faţă de cele ale spaţiului mort anatomic în condiţii patologice;
Coeficientul respirator:
scade оn cursul efortului fizic intens
scade оn cursul acidozei metabolice;
scade оn ambele situaţii de mai sus;
creşte în cursul hiperventilaţiei;
creşte la un subiect care trece de la o dietă predominant glucidică, la o dietă mai bogată în lipide
Care din următoarele funcţii nu aparţin plămînilor
prevenirea trecerii embolilor spre aortă;
fibrinoliza
conversia angiotensinei I în angiotenssină II;
eliberarea în circulaţie a adrenalinei,, vasopresinei şi oxitocinei;
menţinerea echilibrului fluido-coagulant;
Care din următorii factori afectează,, în cea mai mare măssură,, capacitatea sîngelui de a transporta O2 ?
solubilitatea O2
cantitatea de hemoglobină
pH-ul plasmei,
CO2 din hematii
temperatura sоngelui;
Contracţia diafragmului produce :
scăderea presiunii intrapleurale;
creşterea presiunii intrapleurale;
creşterea diametrului anteroposterior al abdomenului;
scăderea tendinţei de retracţie a plămînului;
La sfîrşitul unei inspiraţii normale:
presiunea alveolară este mai mare ca cea intrapleurală;
presiunea alveolară este mai mică ca cea atmosferică;
presiunea intrapleurală este mai mică ca cea atmosferică;
presiunea intrapleurală este mai mare ca presiunea de recul elastic al plămînului;
CO2 :
facilitează fixarea O2 pe hemoglobină;
este transportat în sîngele arterial în principal în formă moleculară, dizolvată
dacă se adaugă sîngelui, nu determină modificarea concentraţiei de ion bicarbonic
pătrunde în capilare prin difuziune, din ţesuturi;
este transportat în principal ca şi compuşi carbaminici
Curba de disociere a CO2 pentru sоngele integral :
este independentă de concentraţia hemoglobinei;
reflectă interrelaţia între HbCO2 pCO2 ;
are aspect sigmoid;
reflectă interrelaţia între toate formele de CO2 din sînge şi pCO2
nu prezintă saturaţie;
Circulaţia pulmonară se caracterizează prin următoarele elemente cu excepţia unora:
este un circuit cu presiune scăzută;
are o capacitate crescută de adaptare, prin creşterea fluxului
este reglată în principal prin mecanisme nervoase vegetative
arterele au o musculatură netedă redusă
este unicul circuit care primeşte debitul cardiac în totalitate
Surfactantul :
este o peliculă subţire de lipoproteine tensioactive;
asigură stabilitatea formei alveolelor;
împiedică filtrarea lichidelor din interstiţiu şi capilare spre alveolele pulmonare;
favorizează emulsionarea particulelor inhalate uşurînd procesul de fagocitare a macrofagilor
toate răspunsurile corecte;
Volumul spaţiului mort anatomic se modifică:
la administrarea atropinei se măreşte;
la administrarea acetilcolinei se micşorează;
la excitarea sistemului simpatic se măreşte;
nu se modifică;
toate raspunsurile corecte.
