Componenta cognitivă a conflictului este compusă din:
Emoțiile și sentimentele.
Gândirea, percepția situației conflictuale.
Comunicarea și comportamentul omului.
Acțiuni constructive și cooperante.
Acțiuni distructive și competitive.
Componenta afectivă a conflictului include:
Acțiunea, inclusiv comunicarea.
Reprezentarea despre lume.
Gândirea, percepția situației conflictuale
Raționamentele.
Componenta comportamentală include:
Reprezentarea situației de conflict.
Acțiunea și comunicarea.
Reprezentarea lumii.
Percepția spațiului.
Percepția timpului.
În situații de conflict indivizii reacționează în funcție de:
Temperament, caracter, imagine de sine, percepții și reprezentări.
Statutul social.
Rolul social.
Convingeri.
Nivelul de inteligență
Conflictele afective se referă la:
Relațiile interpersonale.
Organizațiile internaționale
Armonie totală pentru ceilalți.
Perceperea cauzelor ascunse
Sacrificiul propriilor interese în favoarea altora.
Conflictele de substanță urmăresc:
Atingerea propriilor scopuri prin intermediul unor grupuri.
Ridicarea stimei de sine.
Să se afirme prin realizările personale.
Folosirea efectului Pygmalion.
De a obține o stare afectivă de plăcere.
După durată și evoluție conflictele sunt:
Spontane, acute și cronice.
Funcționale.
Disfuncționale.
Intrapersonale.
Interpersonale.
Conflictul dintre doi sau mai mulți membri ai aceluiași grup sau echipă se numește:
Conflicte spontane.
Conflicte acute.
Conflicte cronice.
Internaționale.
Conflictul intragrup
Conflictul intrapersonal apare la nivelul:
Personalității.
Social.
Relațiilor ierarhice dintre oameni.
Culturii.
Relației dintre om-societate-mediu.
Comportamentul în conflict are rolul:
De a exprima emoțiile implicate în conflict și satisfacerea nevoilor.
De a încuraja exprimarea sentimentelor.
De a satisface nevoile ce au provocat conflictul
De a schimba informații prin cooperare.
De a afla opiniile celorlalți.
Unele strategiile de soluționare a conflictului sunt:
Negocierea, medierea și arbitrajul.
Retragerea, aplanarea și constrângerea.
Confruntarea, competiția și acomodarea.
Evitarea, abandonul și insistența.
Lupta, jocul și dezbaterea.
Care sunt cele cinci stiluri de management al conflictelor:
Competiția, acomodarea, compromisul, evitarea și cooperarea.
Aroganța, aviditatea, trecerea responsabilității pe seama altora, impertinența, ostilitatea.
Criza, tensiunea, lupta, jocul și dezbaterea.
Dezacordul, escaladarea, deescaladarea, contradicția și atitudinea.
Comportamentul, afectivitatea, utilitatea practică, percepția și acțiunea.
Cine din autori a formulat pentru prima dată conceptul de „comunicare interculturală”:
Denis McQuail.
Leonard Saules.
Shanon-Weaver.
T. H. Hall
Samuel C. Serto.
În afară de sintagma „comunicare interculturală”, în literatura de specialitate se folosește noțiunea de?:
Comunicare interstatală,
Comunicare interetnică,
Comunicare interumană,
Comunicare internațională,
Comunicare intercomunitară.
Ca disciplină, comunicarea interculturală face parte din cadrul căror ştiinţe?:
științele sociale,
științele politice,
științele juridice,
științele umanistice,
științele culturii
Cine din autori au descoperit 164 de definiţii ale culturii, aparţinând diferitor filosofi, antropologi, culturologi, istorici etc:
Clyde Kluckhohn, Alfred Kroeber.
William Haviland, Denis McQuail.
Michael Howard, Samuel C. Serto.
Shanon, Weaver
E. Leonard Saules, Fernando Ortiz,
Cine din autori abordează cultura ca un „mod obişnuit în care grupurile umane învaţă să-şi organizeze comportamentul şi gândirea în relaţia cu mediul lor înconjurător”:
Michael Howard
Fernando Ortiz,
Cine din autori abordează cultura drept „o serie de reguli sau standarde împărtăşite de membrii unei societăţi şi care acţionează asupra acestora, dă naştere la comportamente ce sunt considerate potrivite sau acceptabile”:
William Haviland
Michael Howard.
Ce se înțrelege prin noțiunea de multiculturalitate?:
convieţuirea unor culturi diferite în cadrul unui sistem societal indiferent dacă această convieţuire este paşnică sau conflictuală,
convieţuirea paşnică a unor culturi diferite în cadrul unui sistem politic,
convieţuireaconflictuală a unor culturi diferite în cadrul unui sistem politic,
convieţuirea unor culturi complementare în cadrul unui sistem societal indiferent dacă această convieţuire este paşnică sau conflictuală,
convieţuirea unor culturi identice în cadrul unui sistem societal indiferent dacă această convieţuire este paşnică sau conflictuală.
Indicați modelele de societate multiculturală:
Modelul integrativ, Modelul interactciv, Modelul transcendental,
Modelul asimilaţionist, Modelul transcultural, Modelul Apartheid,
Modelul policultural, Modelul intercultural, Modelul intracultrural
Modelul cosmopolit, Modelul intercilizațional, Modelul acultural,
Modelul extracultural, Modelul intracivilizațional, Modelul extracivilizațional.
Ce percepție se remarcă printr-o importanță deosebită în comunicarea interculturală?
percepţia culturală,
percepţia rasială,
percepţia etnică,
D. percepţia socială,
E. percepţia axiologică,
Enunțați cea mai des invocată formă de comunicare interculturală nonverbală în literatura de specialitate:
Gestica.
Prosodica și exralingvistica.
Mimica.
Proxemica
Takezica.
Notați autorul care a formulattermenul de proxemică:
A. Gilgen
Leonard Saules,
Edward T. Hall
Larry Samovar.
Disciplina care studiază utilizarea timpului în comunicarea intercultrurală nonverbală se numește:
Oculezica
Prosodica și exralingvistica
Takezica
Cronemica
Evidențiați două modele de bază de utilizare a timpului în diferite culturi:
Monocronă, policronă,
Monocronă,bicronă,
Bicronă,tricronă,
Tricronă,policronă
Monocronă,tricronă.
