56. Modelul policentric se atestă, cel puțin parțial, în entități politico-culturale precum:
Belgia
Canada
California, SUA
Suedia
Elveția.
57. Etnocentrismul se asociază, de cele mau multe ori, cu:
Intoleranța,
Xenofobia,
Rasismul,
Stigmatizarea,
Umanismul
58. Bifați elementele social-culturale cu impact direct asupra percepțiilor și comunicării interculturale:
Valorile,
Normele,
Tabuurile,
Concepția despre lume,
Varianta a, b,d,
59. Evidențiați tipurile de takezici/uhaptici/tactili în comunicarea interculturală:
Profesional,
Ritualic,
Interactiv,
De dragoste,
Amical.
60. Notați tipurile istorice de strângere a mâini, fiecare având importanța sa simbolică în comunicarea intercultruală:
Palma întoarsă cu fața în sus,
Palma în poziție orizontală.
Palma în poziție verticală,
Strângerea mâinii tip „mănușă”,
Palma întoarsă cu fața în jos.
61. Evidențiați distanțele spațiale, specifice anumitor contexte socio-cultrurale:
Spațiul intim,
Spațiul public
Spațiul social,
Spațiul ritualic
Spațiul personal.
62. Ce țări se referă la societățile monocronice dure?:
Marea Britanie,
Franța
Țările Scandinave (Suedia, Danemarca, Norvegia)
Austria,
Elveția,
63. Enunțați trăsăturile comportamentale specifice pacienților proveniți dina arealul culturilor individualiste:
Pacienții se străduie să construiască relații strict de afaceri cu medicul,
Pronosticul negativ este comunicat mai întâi pacientului,
Pacienții deleagă responsabilitatea luării deciziilor referitoare la maladia lor rudelor apropiate și cadrelor medicale,
Pacienții își iau responsabilitatea personală luării deciziilor referitoare la maladia lor
Pacienții se conduc de principiul separării clare a relațiilor de afaceri de cele personale,atribuind cadourile, ca și prietenia sferei interrelațiilor personale,
64. Enunțați trăsăturile comportamentale specifice pacienților proveniți dina arealul culturilor colectiviste:
Pronosticul negativ este comunicat mai întâi membrilor familiei,
Pacienții vor oferi medicului cadouri, bani, vor adresa întrebări cu caracter personal, uneori realizând confidențe excesive în relația cu cadrele medicale
Pacienții deleagă responsabilitatea luării deciziilor referitoare la maladia lor rudelor apropiate și cadrelor medicale
Pacienții își iau responsabilitatea personală luării deciziilor referitoare la maladia lor,
Pacienții se străduie să construiască relații amicale cu medicul.
65. Motivele devierilor comportamentale pot fi:
Neuropsihice (cu ca-racter înnăscut sau dobândit).
Familiale (condiții nefavorabile de trai în cadrul familiei).
Emoționale (produse în colective sau comunități mici).
Sociale și/sau economice (generate de cataclisme sau crize so-ciale, politice, economice, culturale, religioase).
Interpersonale, verbale și nonverbal (cauzate de dialoguri).
66. Criteriile de clasificare a conduitelor deviante sunt:
Conform formelor de manifestare.
Conform conținutului de manifestare.
După servitatea realizării.
Conform statutului individului în societate.
Conform experienților axiologice ale vieții publice.
67. Conform formelor manifestării, comportamentul deviant poate fi:
Pasivă și nonviolentă.
În formă particulară
De simulare și sinistroză.
Autodistructiv și de automutilare.
Heterodistructiv, agresiv și violent
68. Conform conținutului manifestării, comportamentul deviant poate fi:
Agresiv
Neagresiv.
Cu fraudă.
De violare a normelor (regulilor).
Observat; neobservat și nedeterminat.
69. După severitatea realizării, comportamentul deviant poate fi:
Moral
Colectiv.
Ușor.
Moderat
Sever
70. Referindu-ne la incidența factorului medical conduitele deviante sunt:
Tulburările de personalitate.
Sindroame comportamentale în bolile psihice.
Violența în familie și deviațiile sexual.
Stările persistente de conflict.
Naționale și internaționale.
71. Unele din modalitățile de manifestare a violenței în familie este:
Violența psihologică (amenințări, umilințe, intimidări, insulte, indiferență).
Violență fizică (lovituri, strangulări, arsuri, străpungeri, cu obiecte ascuțite, asfixieri, tragere de păr ș.a.).
Violența prin izolare sau socială (limitări ale vizitelor ori deplasărilor, interziceri, ignorări ale solicitărilor, suspiciuni la infidelitate, izolări forțate prin închideri în diferite spații etc.).
Violența sexuală (impunerea forțată a raporturilor intime, violurile, aplicarea practicilor sexuale degradante ș.a.).
Violență tacită (mimarea diverselor activități familiar).
72. Efectele negative ale violenței în familie au o semnificație extinsă și manifestată în câteva dimensiuni, identificați care sunt ele?
În primul rând, este o acțiune dezastruoasă de moment și în perspectivă pentru fiecare membru al familiei, afectând, practic, întregul sistem psihosomatic.
În al doilea rând, constituie un atac direct la integritatea organismului fragil al copilului aflat în creștere, punând în primejdie viața și sănătatea lui și mutilându-i psihicul și, respectiv, comportamentul pentru toată viața.
În al treilea rând, reprezintă un prejudiciu adus vieții normale a comunității din anturajul imediat al familiei, „oferind” exemple nedemne de urmat, contaminând societatea cu efecte negative primejdioase.
În al patrulea rând, se erodează structura sau instituția de bază a societății – familia, care, la rândul său, amenință bunăstarea membrilor societății și normalitatea relațiilor sociale.
În al cincilea rând, este o acțiune dezastruoasă neobservată și în perspectivă fiecare membru al familiei se obișnuește și nu apare consecințe.
73. Cei implicați în conflict manifestă, de obicei, următoarele atitudini comportamentale:
Competitivitate.
Cooperare.
Negociere.
Evitare și cedare.
Lașitate și indiferență.
74. Medicul poate consilia atât pacienții, cât și pe colegii lor de breaslă (implicați în situații de conflict) oferind, în linii mari, următoarele recomandări:
Să aplaneze confruntările în derulare sau potențiale și să ia în calcul posibilitatea retragerii din conflict.
Să recurgă la compromise, să fie toleranți și să manifeste răbdare în situațiile încordate, înfruntând emotivitatea și impulsivitatea.
Să meargă la compromis, să fie cooperanți și să nu insiste pe victorie, să evite confruntările și să ignore mărunțișurile, subiectele neînsemnate, lucrurile negative din trecut.
Să aibă așteptări conforme cu realitatea, să cultive sentimentul de încredere reciprocă, să recunoască propriile greșeli sau problem și să transforme conflictul în posibilități constructive.
Să evite compromisurile, să insiste pe victorie, să nu treacă cu vederea lucrurile negative din trecut și să înfrunte orice conflict cu emotivitate.
75. Medicul ce consultă pacienții afectați de surasolicitare fizică trebuie să fie atent la stări precum:
Senzații de durere în mușchi, membre, încheieturi, dureri de cap, cefalee.
Contuzie, tulburări de memorie, scăderea capacității de concentrare, pierderea în greutate.
Indiferență, curajul persoanei, somn prelungit, intensificarea capacității de muncă.
Disfuncții ale tractului digestiv, tulburări de somn, scăderea capacității de muncă.
Senzația de epuizare fizică ori/și psihică (a nu se confunda cu hipotiroidia).
