326. Sinteza nucleotidelor pirimidinice (formarea carbamoilfosfatului):
a. Pentru sinteza carbamoilfosfatului se utilizează o moleculăde ATP
b. Sursă de grupare amino pentru carbamoilfosfat este amoniacul
c. Sursă de grupare amino pentru carbamoilfosfat este glutamina
d. Pentru sinteza carbamoilfosfatului se utilizează o legătură macroergică
e. Carbamoilfosfatul este un compus macroergic
327. Sinteza nucleotidelor pirimidinice (formarea carbamoilfosfatului):
a. HCO3-+ Gln+ 2ATP + H2O →carbamoilfosfat + Glu + 2ADP + H3PO4
b. HCO3-+ NH4+ + 2ATP + H2O →carbamoilfosfat + 2ADP + H3PO4
c. HCO3-+ NH4+ + ATP + H2O →carbamoilfosfat + ADP + H3PO4
d. Enzima este carbamoilfosfatsintetaza II (citoplasmatică)
e. Enzima este carbamoilfosfatsintetaza I (mitocondrială)
328. Sinteza nucleotidelor pirimidinice (selectaţi reacţiile):
a. Carbamoilfosfat + Asp + ATP → N-carbamoilaspartat + ADP + H3PO4
b. Carbamoilfosfat + Asp → N-carbamoilaspartat + H3PO4
c. N-carbamoilaspartat + H2O → acid dihidroorotic
d. N-carbamoilaspartat → acid dihidroorotic + H2O
e. Acid dihidroorotic + NAD+ → acid orotic + NADH+H+
329. Sinteza nucleotidelor pirimidinice (selectaţi reacţiile):
a. Acid orotic + ribozo-5-fosfat → orotidinmonofosfat (OMP)
b. Acid orotic + fosforibozil-pirofosfat (PRPP) → orotidinmonofosfat (OMP) + H4P2O7
c. OMP + CO2 → UMP
d. OMP → UMP + CO2
e. OMP → CMP + CO2
330. Sursele atomilor inelului pirimidinic:
a. Glicina
b. Acidul aspartic
c. Derivaţii tetrahidrofolatului (THF)
d. CO2
e. Asparagina
331. Tipurile de dezaminare a aminoacizilor:
a. Reductivă
b. Intramoleculară
c. Hidrolitică
d. Oxidativă
e. Omega-dezaminare
332. Transaminarea aminoacizilor (TA):
a. Reprezintă transferul grupării -NH2 de la un alfa-aminoacid la un alfa-cetoacid
b. Este o etapă a transdezaminării aminoacizilor
c. Este un proces ireversibil
d. Glu, Asp şi Ala nu se supun TA
e. Numai Gln, Asn şi Ala se supun TA
333. Transaminazele aminoacizilor:
a. Sunt enzime din clasa izomerazelor
b. Reacţiile catalizate de transaminaze sunt reversibile
c. Toate transaminazele posedă specificitate absolută pentru substrat
d. Specificitatea transaminazelor este determinatăde coenzimă
e. Coenzimele transaminazelor sunt piridoxalfosfatul şi piridoxaminfosfatul
334. Transdezaminarea aspartatului. Selectaţi reacţiile procesului (1) şi enzimele (2) ce catalizează aceste reacţii:
a. Asp + H2O →oxaloacetat + NH3+ H2O aspartatdehidrataza
b. Asp + alfa-cetoglutarat →oxaloacetat + Glu aspartataminotransferaza
c. Asn + H2O →Asp + NH3 asparaginaza
d. Glu + NADP++ H2O →alfa-cetoglutarat + NADPH+H+ + NH3 glutamatdehidrogenaza
e. NAD++ H2O →alfa-cetoglutarat + NADH+H+ + NH3 glutamatdehidrogenaza
335. Transreaminarea aminoacizilor:
a. Este un proces ireversibil
b. Este o cale de sintezăa tuturor aminoacizilor
c. În prima etapă are loc aminarea reductivă a alfa-cetoglutaratului
d. În etapa a doua are loc transaminarea glutamatului cu un alfa-cetoacid
e. La reaminare glutamatdehidrogenaza utilizează NAD+
336. Ureogeneza:
a. Are loc exclusiv în ficat
b. Are loc în rinichi
c. Este sinteza acidului uric
d. Decurge parţial în citoplasmă, iar parţial în mitocondrii
e. Este mecanismul de dezintoxicare finală a NH3
337. Ureogeneza:
a. Este mecanismul de neutralizare temporară a NH3
b. Necesită consum de energie
c. Are loc în toate ţesuturile
d. Ureea este compus toxic
e. Ureea este sintetizată în ficat şi eliminată cu urina
338. Absorbţia aminoacizilor (AA):
a. AA sunt absorbiţi prin difuzie simplă
b. La transportul AA are loc simportul AA şi a Na+
c. La transportul AA are loc antiportul AA şi a Na+
d. La transportul AA participăNa+ ,K+ -АТP-aza
e. La transportul AA participă GTP-sintaza
339. Absorbţia aminoacizilor (AA):
a. Are loc în stomac si în intestinul gros
b. Are loc în intestinul subţire
c. Este dependentă de concentraţia Na+
d. Este dependentă de concentraţia Ca++
e. Există sisteme specifice de transport pentru AA înrudiţi structural
340. Absorbţia aminoacizilor (AA):
b. Transportul AA este activ primar şi necesită ATP
c. Transportul AA este activ secundar şi necesită ATP
d. La transportul AA participă Na+, K+ -АТP-aza
e. La transportul AA participă ATP-sintaza
341. Aminopeptidazele:
a. Sunt endopeptidaze
b. Posedă specificitate absolută de substrat
c. Sunt secretate de pancreasul exocrin
d. Scindează aminoacizii de la capătul C-terminal
e. Sunt exopeptidaze
342. Bilanţul azotat echilibrat:
a. Denotă că cantitatea azotului îngerat este mai mare decît a celui eliminat
b. Arată predominarea proceselor de degradare a proteinelor faţă de cele de biosinteză
c. Este caracteristic pentru copii, adolescenţi şi gravide
d. Este caracteristic pentru adulţii sănătoşi
e. Este caracteristic pentru persoanele de vîrsta a treia
343. Bilanţul azotat negativ:
a. Denotă că cantitatea azotului ingerat este mai mare decât a celui eliminat
b. Denotă că cantitatea azotului ingerat este mai mică decât a celui eliminat
e. Este caracteristic pentru persoanele de vârsta a treia
344. Bilanţul azotat pozitiv:
345. Carboxipeptidazele:
a. Sunt secretate sub formă de zimogeni de pancreasul exocrin
b. Sunt secretate de celulele mucoasei intestinale
c. Scindează aminoacizii de la capătul N-terminal
d. Sunt exopeptidaze
e. Sunt endopeptidaze
346. Chimotripsina
a. Este secretată de celulele principale ale mucoasei stomacale în formă de chimotripsinogen inactiv
b. Este secretată de pancreasul exocrin în formă activă
c. Este o endopeptidază
d. Activarea chimotripsinogenului are loc în pancreas
e. Activarea chimotripsinogenului are loc sub acţiunea tripsinei şi a chimotripsinei prin proteoliza limitată
347. Funcţiile biologice ale proteinelor:
a. Coenzimatică
b. Catalitică
c. Plastică
d. De transport
e. Imunologică
348. Funcţiile biologice ale proteinelor:
a. Antigenică
b. Genetică
c. Contractilă
d. Energetică
e. Reglatoare
349. Pepsina:
a. Scindează legăturile peptidice la formarea cărora participă grupările -NH2 ale Phe, Tyr, Trp
b. Acţionează asupra tuturor legăturilor peptidice
c. Scindează legăturile peptidice din keratine, histone, protamine şi mucopolizaharide
d. Scindează proteinele până la aminoacizi liberi
e. Este o endopeptidază
350. Produsele finale ale scindării proteinelor simple:
a. CO2
b. NH3
c. CO
d. H2O
e. Acidul uric