Indicaţiile anesteziei plexale sunt:
extracţii dentare
rezecţii apicale
inserare implanturi dentare
rezecţie de maxilar
extirpare chisturi
Contraindicaţiile anesteziei plexale sunt:
extirparea unor tumori
afecţiuni de tip supurativ la nivelul locului de puncţie
afecţiuni ulcerative situate în locul de punctie
anestezia dinţilor laterali mandibulari
anestezia molarului de 6 ani superior
Puncţia anestezică în cazul anesteziei plexale se efectuează:
în vestibulul bucal, la joncţiunea dintre mucoasa mobilă şi mucoasa fixă
penetrand osul
în spongioasa osoasă
cu bizoul acului orientat spre planul osos
deasupra apexului dintelui
Avantajele anesteziei intraligamentare sunt:
posibilitatea localizarii anesteziei la un singur dinte
instalarea rapida a anesteziei 25-40 secunde
folosirea unei cantitati reduse de anestezic
folosirea de seringi scumpe
posibilitatea anesteziei mai multor dinţi fara riscul de supradozaj
Dezavantajele anesteziei intraligamentare sunt:
necesită seringi speciale
aparitia frecventă a alveolitei postextracţionale
folosirea unei cantităţi mari de anestezic
durere locala postanestezică
nici o variantă de mai sus nu este corectă
Indicaţiile anesteziei intraligamentare sunt :
pacienţi cu risc de hemoragie
pacienţi cu tulburări hepatice
pacienţi sub tratament cu anticoagulante
dinţi temporari
infecţii la locul de puncţie
Contraindicaţiile anesteziei intraligamentare sunt:
pacienţi cu risc hemoragic
inflamaţii la locul de puncţie
pacienţi cu tulburari hepatice
Prin anestezia tronculară periferică se realizează:
intreruperea conductibilitaţii
anestezia pe traiectul unui nerv
anestezia filetelor nervoase terminale
anestezia care vizeaza trunchiul nervos şi ramurile sale
nici o variantă nu este corectă
Anestezia tronculară periferică:
are durata mai lungă
are durata scurtă
deformează zona anesteziată
nu deformează zona anesteziată
permite efectuarea unor manopere pe teritorii întinse şi într-un timp mai indelungat
Teritoriul anesteziat prin anestezia la tuberozitate este:
incisivii superiori
osul alveolar în porţiunea distală a maxilarului
fibromucoasa vestibulară în porţiunea distală a maxilarului
peretele posterior al sinusului maxilar
o parte din mucoasa sinusului maxilar
Prin anestezia la tuberozitate se realizează:
anestezia molarilor superiori
inconstant anestezia radacinii mezio-vestibulare a molrului de 6 ani superior
anestezia parţial sau total al zonei premolarilor
anestezia frontalilor superiori
anestezia frontalilor inferiori
Anestezia la tuberozitate este indicată :
manoperelor chirurgicale realizate în dreptul frontalilor superiori
manoperelor stomatologice realizate în dreptul dinţilor frontali inferiori
manoperelor stomatologice realizate în dreptul molarilor superiori
în cazul în care anestezia plexală este insuficientă
nici o variantă nu este corecta
Anestezia nervilor alveolari superior-posteriori :
se poate realiza pe cale externă
se poate realiza pe cale internă (orală)
se poate realiza pe cale cutanată
pe cale cutanată se foloseste foarte rar
toate variantele de mai sus
Anestezia la tuberozitate pe cale cutanată :
se realizează destul de rar
puncţia are loc înaintea muşchilui maseter
puncţia are loc sub marginea inferioară a osului zigomatic
nu se perforează mucoasa jugala
necesită perforarea mucoasei jugale
Reperele pentru anestezia la tuberozitate pe cale orală sunt :
curba Spee a molarilor inferiori
creasta zigomato-alveolară
radacina distală a molarului de 12 ani superior
radacina mezială a moralui de 12 ani superior
mucoasa mobilă
Poziţia pacientului în cazul anesteziei la tuberozitate pe cale orală este:
pacientul este asezat in fotoliul dentar
pacientul are capul în usoară extensie
gura este intredeschisă
gura este dechisă larg
mandubula uşor deviată de partea unde se va face puncţia
În anestezia la tuberozitate pe cale orală, parţile moi labio-geniene se îndepartează:
cu indexul mâinii stangi în cazul anesteziei pe partea dreaptă
cu policele in cazul anesteziei pe partea stangă
cu pulpa degetului se fixeaza osul
cu indexul mâinii stangi în cazul anesteziei de partea stangă
nici o variantă de mai sus
Puncţia în anestezia la tuberozitate pe cale orala se realizează:
în mucoasa mobilă
în mucoasa fixă
deasupra radacinii distale a molarului de 6 ani superior
deasupra radacinii meziale a molarului de 6 ani superior
distal de creasta zigomato-alveolară
Anestezia la gaura incisivă:
se indică în asociere cu anestezia plexală pentru intervenţii la grupul frontal
interesează fibromucoasa palatină în treimea anterioară
presupune puncţia la nivelul papilei incisive
presupune puncţia realizată în vestibulul bucal
se indică în asociere cu anestezia tronculară periferică a nervilor infraorbitali pentru intervenţii la nivelul grupului frontal
Puncţia în anestezia nervului nazopalatin se realizează:
în papila incisivă
în linia mediană, palatinal, între incisivii centrali superiori
într-una dintre rugile palatine
vestibular în dreptul dintelui interesat
la 0,5 cm înapoia şi deasupra coletului incisivilor centrali superiori
Anestezia nervului nazopalatin (prin puncţie la gaura incisivă) :
este dureroasă datorită inervaţiei bogate de la nivelul papilei incisive
este dureroasă şi datorită aderenţei fibromucoasei palatine
dureroasă şi datorită lipsei de ţesut conjunctiv de la acest nivel
presupune şi realizarea anesteziei de contact
presupune injectarea a 1,7 ml soluţie anestezică
Anestezia nervului nazopalatin se poate realiza prin :
puncţie în vestibulul bucal în dreptul molarilor
puncţie în zona lingulei
imbibiţie pe podeaua fosei nazale
procedeul Hoffer
proceul Escat
Fibromucoasa palatină din regiunea aflată distal de canini este inervată de :
nervul palatin mare
nervul incisiv
nervul palatinal mic
nervul alveolar inferior
nervul bucal
Anestezia nervului palatin mare este indicată :
fibromucoasei palatine anterioare ( înaintea caninilor)
fibromucoasei palatine din 1/3 posterioară
fibromucoasei palatine pe intreaga suprafaţă
fibromucoasei palatine din zona premolarilor şi molarilor
fibromucoasei palatine situate în 2/3 posterioară (distal de canini)
Anestezia nervului palatin mare este indicată:
în cazul unor manopere în zona incisivilor superiori
în cazul unor manopere în zona molarilor inferiori
ca şi completare a unei anestezii tronculare periferice la nervii alveolari supero-posteriori
ca şi completare a unei anestezii plexale pentru manopere în zona premolarilor superiori
ca şi completare a unei anestezii plexale pentru manopere în zona molarilor superiori
Reperele în cazul anesteziei la gaura palatină sunt :
1 cm deasupra coletului ultimului molar
0.5 cm înaintea marginii posterioare a palatului dur, în unghiul diedru format de creasta alveolara cu lama orizontala a osului palatin
5 cm înaintea aripii interne a apofizei pterigoidiene
în papila incisiva
În anestezia la gaura palatină:
nu se urmareşte patrunderea în canal
se folosesc uzual 50-100 ml soluţie
puncţia se realizează în dreptul molarului 2
direcţia acului este în sus, înapoi şi uşor inafară
seringa ajunge în dreptul comisurii de partea opusă
Accidentele minore care pot aparea în cazul unei anestezii “la gaura palatină” sunt:
hemoragii din artera palatină ascendentă
injectarea bruscă a solutiei anestezice
decolarea mucoperiostului cu necroza fibromucoasei palatine
infiltrarea palatului moale
edem tranzitoriu în zona palatului moale
Injectarea bruscă a soluţiei anestezice în timpul anesteziei “la gaura paltină” produce:
decolarea mucoperiostului
creşterea riscului de necroză a fibromucoasei palatine
distensia fibromucoasei palatine
nimic
Aria de anestezie în cazul anesteziei nervului infraorbital cuprinde:
mandibula
aripa nasului
dinţii frontali superiori (incisivi centrali, incisivi laterali şi canini)
procesul alveolar între linia mediană şi primul premolar
toate variantele sunt corecte
incisivi centrali superiori, incisivi laterali superiori şi canini superiori
pleopa inferioră
mucoasa vestibulară şi periostul de la linia mediană până la primul premolar
mucoasa vestibulară şi periostul din zona molarilor 3
peretele posterior al sinusului maxilar şi mucoasa care îl tapteaza
procesul alveolar superior după linia mediana
jumatate din buza superioară
pleoapa inferioară
dinţii frontali superiori
Anestezia nervului infraorbital:
are printre indicaţii manopere realizate în zona dinţilor frontali superiori
necesită completare prin infiltraţie a fibromucoasei palatine în cazul interveniilor chirurgicale
necesită completare prin anestezia nervului nazopalatin în cazul manoperelor la molari
nu intereseaza pleoapa superioară
se realizează pe cale orala în medicina dentară
Gaura infraorbitală este situată:
la 80 mm sub rebordul orbitar inferior
la 6-8 mm sub rebordul orbitar inferior
la 5mm înauntrul liniei vertical mediopupilare
pe aceeaşi vertical care uneşte gaura supraorbitară de gaura mentonieră
nici un raspuns nu este correct
la 5mm înafara liniei vertical mediopupilare
la unirea celor 2/3 externe cu 1/3 internă a marginii infraorbitale sub sutura zigomato-alveolară
toate raspunsurile sunt corecte
Puncţia anestezică în cazul anesteziei nervului infraorbital pe cale orala se realizează în:
fosa canină
deasupra şi lateral de vârful rădăcinii caninului
canalul incisiv
Reperele în anestezia nervului infraorbital pe cale cutanată sunt:
medial şi superior de gaura infraorbitală
medial şi inferior de gaura infraorbitală
în dreptul aripii nazale
0.5-1 cm în afara şanţului nazogenian
Pentru a evita pătrunderea acului în orbită în anestezia nervului infraorbital pe cale cutanată :
se intră cu acul pe canal maxim 0.5-1 cm
se intra cu acul pe canal maxim 5-10 cm
se poziţioneaza indexul mâinii stângi pe podeaua orbitei
nu se întampla niciodata oricât se parunde cu acul
nu se poate evita
În cazul pătrunderii acului în orbită în anestezia nervului infraorbital pe cale cutanată poate aparea:
injectarea grasimii orbitare
diplopie tranzitorie
pierderea totală şi ireversibilă a vederii (în mod exceptional)
anestezia ramurii marginale a nervului facial
lipsa temporară a vederii
diplopie permanentă
pierderea ireversibilă a vederii
anestezia nervului bucal
nici o varianta de mai sus nu este corecta
În cazul unui abces situat palatinal în zona molarului 2 stâng se practică anestezia:
intraligamentară cu puncţie direct în abces
plexală cu puncţie în vestibulul bucal în dreptul molarului 2 stâng
la spina Spix
“la gaura incisivă”
anestezia nervului palatin mare
Reperele în cazul anesteziei la gaura palatină sunt:
lingula
ramura ascendentă a mandibulei
coletul incisivilor centrali superiori
ultimul molar la 5 cm deasupra coletului
în cazul în care anestezia plexala este insuficienta
manopere endodonice realizate în dreptul molarilor inferiori
Anestezia la tuberozitate este contraindicată în :
manoperelor chirurgicale realizate în dreptul frontalilor inferiori
în cazul în care anestezia plexala este insuficientă
afectiuni tumorale în locul de punctie
afectiuni supurative în locul de punctie
În anestezia “ la tuberozitate” când se pierde contactul cu osul poate aparea riscul :
de infecţii bacterine
ca anestezia să fie superficială
puncţionarea unui vas de sange
nu apare nici un risc
de formare a unui hematom
Etapele limitării hematomului în anestezia “ la tuberozitate” sunt:
comprimarea obrazului sub osul zigomatic cu podul palmei
comprimarea obrazului de partea opusă locului de punctie
administrare de anticoagulant
compresiune orala printr-un tampon plasat in fundul de sac vestibular inferior
compresiune orala printr-un tampon plasat in fundul de sac vestibular superior
se indică în asociere cu anestezia plexală pentru intervenţii la grupul lateral
interesează fibromucoasa palatină în treimea posterioră
se indică în asociere cu anestezia tronculara periferică a nervilor infraorbitali pentru intervenţii la nivelul grupului frontal
Teritoriul anesteziat prin anestezia nervului alveolar inferior este:
Osul
dinţii
gingivomucoasa vestibulară
parţile moi labiomentoniere de la gaura mentonieră la linia mediană
parţile moi de la molar 3 la gaura mentonieră
Metodele de realizare a anesteziei nervului alveolar inferior sunt:
Pe cale orală la spina spix
Pe cale cutanată submandibular
Pe cale cutanată temporal
Pe cale cutanată retomandibular şi inferior
pe cale cutanată subzigomatic
Când se practică anestezia nervului alveolar inferior cutanat
Procese inflamatorii
Tumori
Trismus
când nu este permis accesul la locul de punctie
când doreste pacieltul
Reperele pentru spina Spix sunt:
Creasta temporală medial şi posterior de marginea anterioară a ramului mandibular
Plica pterigomandibulară situată de-a lungul marginii anterioare a muşchiului pterigoidian intern
Planul de ocluzie al molarilor inferiori
Plica pterigomandibulară situată de-a lungul marginii posterioare a muşchiului pterigoidian intern
Planul de ocluzie al molarilor superiori
În anestezia nervului alveolar inferior locul de puncţie este:
între creasta temporală şi plica pterigomandibulară
la 1 cm deasupra planului de ocluzie al molarilor inferiori la pacientul dentat
La 1,5 cm faţă de creasta edentată inferior
La 1 cm dedesupt planului de ocluzie al molarilor superiori la pacientul dentat
La 1,5 cm faţa de creasta edentată superioară
În anestezia la spina Spix
la 1 cm în profunzime se anesteziază nervul lingual
La 1,5-2 cm mai posterior nervul alveolar inferior
La 0.5 cm profunzime nervul bucal inferior
La 2 cm în profunzime se anesteziaza nervul lingual
La 2,5-3 cm mai posterior nervul alveolar inferior
Greşelile de tehnică care duc la neinstalarea anesteziei la spina Spix sunt:
Puncţia efectuată mai jos nu va intercepta nervulalveolar inferior la intrarea în canalul mandibular
Puncţia efectuată mai sus va determina anestezia nervului infraorbitar
Puncţia efectuată prea lateral (în afară) va duce la propti rea acului în marginea anterioara a ramului mandibular
Punctia efectuata prea medial (înauntru) de plica pterigomandibulară va determina o anestezie la nivelul laterofaringelui
Puncţia efectuata prea profund (2,5-3 cm) va infiltra glanda parotidă cu anestezia nervului facial
Accidente ale puncţiei anestezice la spina Spix
Ruperea acului
Înţeparea pachetului vascular cu producerea fie a unei hemoragii şi a unui hematom
Pătrunderea substanţei anestezice în vas va duce la tahicardie, paloare,lipotimie
Înţeparea pachetului nervos care duce la nevrite tranzitorii
Instalarea anesteziei imediate
Pe lânga tehnica clasică de anestezie a nervului alveolar inferior se mai descriu şi tehnici alternative
Veisbrem
Gaw-gates
Akinos
Dan theodorescu
Applegate
Nervul lingual se mai poate anestezia în locurile unde este mai superficial în planseul bucal.
În sanţul mandibulo·lingual
În dreptul molarului de minte
Înainte de a patrunde pe sub muschiul milohioidian în loja submandibulară.
În dreptul molarului doi
După muşchiul milohioidian în loja submandibulară
Anestezia nervului lingual cuprinde
Hemilimba
Hemiplanseul
Mucoasa crestei alveolare de pe versantul lingual de partea respectivă
Mucoasa crestei alveolare vestibular
Planseul bucal
Anestezia la gaura mentonieră se realizează pentru intervenţii asupra următorilor dinţi:
Canin
Incisiv lateral
Incisiv central
Primul premolar
Molar doi
Anestezia la gaura mentonieră cuprinde:
Procesul alveolar între gaura mentonieră şi linia mediană
Fibromucoasa vestibulară între gaura mentonieră şi linia mediana
Hemibuza inferioară
Tegumentul regiunii mentoniere de partea respectiva
Premolar doi
Anestezia nervului mentonier şi incisive se indică pentru:
Completarea anesteziei nervului alveolar inferior când se efectueaza proceduri terapeutice la nivelul liniei mediene, prin infiltraţie la gaura mentonieră opusa.
Intervenţii chirurgicale labio·mentoniere când anestezia locală prin infiltraţie deformează parţile moi.
Completarea anesteziei nervului alveolar inferior când se efectuează proceduri terapeutice la nivelul liniei mediene, prin infiltraţie la gaura mentonieră
Ca anestezie de completare
Ca anestezie a dinţilor frontali inferiori
Menţionaţi metodele principale de obţinere a anesteziei în prezenta inflamatiei tisulare regionale
Administrarea anestezicului local la distanţă de zona inflamată
Anestezie tronculară periferică
Injectarea unor cantităţi mai mari de anestezic în regiune, printr-o anestezie în baraj
Anestezie topică
Anestezie intaligamentară
Accidentele locale ale anesteziei loco-regionale sunt:
Necroza mucoasei
Trismusul persistent
Durerea
Lipotimia
Accidentele locale imediate ale anesteziei loco-regionale cuprind:
Sincopa vaso-vagala
Alveolita postextractională
Pareza facială tranzitorie
Descuamarea epitelială
Tratamentul de urgenţă al edemului căilor aeriene superioare presupune:
Oxigenoterapie
Administrare de adrenalină 0,3-0,5 mg dim sol.de1/1000 subcutanat
Administrare de metaproterenol 0.3 ml sol. 5% cu 2.5-3 ml ser fiziologic
Administrare de epinefrină în bronhospasm
Administrare de antibiotice în edem laringian
Semnele clinice ale accidentului general hipertensiv sunt :
Stare de agitatie nemotivată
Tegumente uscate
Senzatia de greată
Cefalee intensă
Frison
Tratamentul anginei pectorale constă în:
Poziţia declivă a pacientului
Aspirarea secreţiilor din cavitatea orală
Administrarea unui vasodilatator coronarian
Oprirea intervenţiei dentare
Administrarea de antiedematoase per os
Anestezia tronculară periferică a nervului dentar inferior la nivelul spinei lui Spix intereseaza:
Dinţii mandibulari de aceeasi parte, până la linia mediană plus un dinte de partea opusă
Muco-periostul vestibular situat înaintea primului molar
Hemibuza şi pielea bărbiei situate de partea anesteziei
Corpul mandibular şi porţiunea inferioară a ramurii ascendente a mandibulei
Cele 2/3 anterioare ale limbii şi planseului bucal
Dezavantajele anesteziei tronculare sunt:
Necesitatea unei doze crescute de anestezic;
Exista riscul înţepării vaselor sanguine aflate în imediata apropiere a trunchiurilor nervoase majore
Anestezie completă a mai multor nervi
Durata lungă de anestezie, cu riscul de rănire accidentala, când, dupa terminarea tratamentului, efectul anestezic este înca prezent
Tehnică dificilă
În cazul pacienţilor cu tulburări de coagulare:
Se limitează numarul de puncţii anestezice
Se evită tehnicile de anestezii tronculare periferice profunde
Momentul efectuarii manoperelor stomatologice este stabilit în colaborare cu medicul curant hematolog sau cardiolog
Nu există restricţii în ceea ce priveşte anestezia locala
doza de vasoconstrictor asociat substanţei anestezice este de maxim 1:50000
La pacienţii cu bronşită cronică şi emfizem pulmonar trebuie avute în vedere urmatoarele consideraţii în vederea administrării anesteziei locale:
Doza de vasoconstrictor din soluţia anestezica trebuie sa fie maxim 1:200000
Nu există restricţii în ceea ce priveşte concentraţia de vasoconstrictor din soluţia anestezică
Nu se realizează anestezia bilaterala a nervului alveolar inferior sau a nervului palatin mare
Se evită utilizarea tehnicilor de anestezii tronculare periferice “profunde”
Se recomandă premedicaţie anxiolitică
