CS. Anatomia ca știință studiază:
A. Forma și structura organismului uman
B. Filo- și ontogeneza organismului uman
C. Modificările condiționate de interacțiunea corpului cu mediul extern
D. Schimbările condiționate de vârstă și gen
E. Toate enumerate
CM. Numiți metodele de studiere a anatomiei omului pe viu:
A. Metode senzoriale directe (axate pe simțirile naturale)
B. Metode senzoriale mediate (bazate pe dispozitive și aparate)
C. Metode experimentale pe animale de laborator
D. Metoda de disecție anatomică
E. Metoda microscopică a țesutului bioptic
CS. Definiți noțiunea de ”organ”:
A. Reprezintă o structură bine diferențiată a corpului uman, care ocupă în el un loc determinat
B. Reprezintă o structură bine diferențiată a corpului uman și are o funcție anumită
C. Reprezintă o structură bine diferențiată a corpului uman cu o formă anumită
D. Reprezintă o structură bine diferențiată a corpului uman, constituită din câteva tipuri de țesuturi
E. Reprezintă o structură bine diferențiată a corpului uman, care ocupă în el un loc determinat, are o formă și funcție anumită, constituită din câteva tipuri de țesuturi.
CM. Enumerați tipurile constituționale la om:
A. Normostenic, astenic și hiperstenic
B. Dolihomorf, mezomorf și brahimorf
C. Hipotrofic, mezotrofic și hipertrofic
D. Hipodinamic, mezodinamic și hiperdinamic
E. Feminin și masculin.
CS. Definiți noțiunea de „poziție anatomică”:
A. Corpul uman în poziție verticală, cu capul situat sub unghi drept
B. Membrele superioare și cele inferioare aliniate într-o linie
C. Extremitățile membrelor superioare și inferioare sunt amplasate pe o circumferință
D. Fața trebuie să fie orientată în sus
E. Corpul uman în poziție verticală, palmele în supinație, membrele inferioare paralele lipite
CM. Planul mediosagital:
A. Trece prin axa longitudinală și sagitală a corpului
B. Divide corpul în jumătăți simetrice
C. Departajează componentele mediale și laterale ale formațiunilor corpului
D. Este perpendicular la planurile parasagitale
E. Corespunde grosimii corpului
CM. Enumerați tipurile de ținută:
A. Cifotică
B. Redresată
C. Gârbovită
D. Lordotică
E. Tonică
CS. Norma reprezintă:
A. Un diapazon de devieri, în anumite limite de la indicii statistici, neînsoțite de dereglări funcționale– forma cea mai frecventă din punct de vedere statistic.
B. Structura cea mai rațională și avantajoasă a organismului/organelor, adecvată condițiilor concrete ale mediului.
C. Abaterea de la structura și/sau funcțiile specifice pentru specia biologică respectivă, rezultată din perturbarea embriogenezei/morfogenezei, care provoacă dereglări funcționale ale acestora.
D. Acele formațiuni anatomice, care au fost caracteristice strămoșilor îndepărtați ai omului.
E. Modul particular de prezentare a unei formațiuni anatomice, apărută ca rezultat al abaterilor în dezvoltare, care nu depășește limitele normei.
CS. Variantă a normei (varitas) este:
A. Un diapazon de devieri, în anumite limite, de la indicii statistici, însoțite de dereglări funcționale – forma cea mai frecventă din punct de vedere statistic.
C. Formațiunea anatomică, care a fost caracteristică strămoșilor îndepărtați ai omului.
D. Modul particular de prezentare a unei formațiuni anatomice, apărută ca rezultat al abaterilor în dezvoltare, care nu depășește limitele normei.
E. Abaterea de la structura și/sau funcțiile specifice pentru specia biologică respectivă, rezultată din perturbarea embriogenezei/morfogenezei.
CS. Variabilitatea anatomică individuală determină:
A. Diapazonul de devieri, în anumite limite, de la indicii statistici, neînsoțite de dereglări funcționale– media aritmetică a unei game de varietăți
B. Abaterea de la structura și/sau funcțiile specifice pentru specia biologică respectivă, rezultată din perturbarea embriogenezei/morfogenezei
C. Structura cea mai rațională și avantajoasă a organismului/organelor, adecvată condițiilor concrete ale mediului.
E. Modul particular de prezentare a unei formațiuni anatomice, apărută ca rezultat al abaterilor în dezvoltare, care nu depășește limitele normei
CS. Noțiunea de atavism se referă la:
A. Abaterea de la structura și/sau funcțiile specifice pentru specia biologică respectivă, rezultată din perturbarea embriogenezei/morfogenezei acelei/altei formațiuni anatomice
B. Modul particular de prezentare a unei formațiuni anatomice, apărută ca rezultat al abaterilor în dezvoltare, care nu depășește limitele normei
E. Diapazonul de devieri, în anumite limite, de la indicii statistici, neînsoțite de dereglări funcționale– forma cea mai frecventă din punct de vedere statistic
CS. Anomalia (anomalos) reprezintă:
A. Diapazonul de devieri, în anumite limite, de la indicii statistici, neînsoțite de dereglări funcționale– forma cea mai frecventă din punct de vedere statistic.
E. Abaterea de la structura și/sau funcțiile specifice pentru specia biologică respectivă, rezultată din perturbarea embriogenezei/morfogenezei acelei/altei formațiuni anatomice, care provoacă dereglări funcționale ale acestora.
CS. Constituția se definește ca:
A. Totalitatea caracterelor de ordin psihic și somatic ale unui individ, care se exteriorizează prin particularități morfologice, funcționale, de randament, rezistență precum și reacția individului la diferite influențe nocive și patologice
B. Totalitatea caracterelor de ordin psihic și somatic ale unui individ, care se exteriorizează prin particularități funcționale
C. Totalitatea caracterelor de ordin psihic și somatic ale indivizilor, care se exteriorizează prin particularități de rezistență
D. Totalitatea caracterelor de ordin psihic și somatic ale indivizilor, care se exteriorizează prin stabilități certe morfologice, funcționale, de randament și rezistență
E. Totalitatea caracterelor de ordin psihic și somatic ale unui individ, care se exteriorizează prin stabilități certe morfologice, funcționale și prin reacția individului la diferite influențe nocive și patologice
CS. Nomenclatura Anatomică Internațională:
A. Include termenii care determină poziția, dimensiunile organelor și locația lor
B. Nu a fost modifică niciodată
C. De obicei au origine a limbajului autohton
D. Este o listă strictă, fără schimbări ulterioare
E. Își ia naștere din Grecia Antică
NCM. Planurile de orientare ale corpului uman:
A. Sagital
B.Ventral
C. Frontal
D. Transversal
E. Dorsal
CM. Axe de orientare ale corpului uman:
A. Longitudinal
B. Sagital
C. Transversal
D. Ventral
CM. Ținuta gârbovită se caracterizează prin:
A. Lordoză cervicală bine pronunțată, lordoză lombară - redusă
B. Lordoză cervicală redusă, lordoză lombară - bine pronunțată
C. Tipică pentru perioada de senilitate
D. Tipică pentru perioada de mică copilărie
E. Limitarea mișcărilor coastelor duce la micșorarea volumului cutiei toracice
CS. Osteonul reprezintă:
A. Lamelele osoase din jurul diafizei
B. Lamelele osoase din jurul canalului nutritiv
C. Lamelele osoase din jurul canalului medular
D. Lamelele osoase din jurul canalului Havers și conținutul lui
E. Lamelele osoase din jurul metafizei
CS. Creşterea osului în grosime are loc pe contul:
A. Cartilajului hialin
B. Cartilajului fibros
C. Periostului
D. Metafizei
E. Fasciei
CS. Creşterea osului în lungime are loc pe contul:
A. Endostului
B. Periostului
C. Cartilajului articular
D. Cartilajului diafizoepifizar (metaepifizar)
E. Pericondrului
CS. Punctele de osificare primare apar:
A. În prima jumătare a perioadei intrauterine
B. Imediat după naștere
C. În a doua jumătare a perioadei intrauterine
D.Până la vârsta de 8 ani
E. După vârsta de 10 ani
CS. Punctele de osificare secundare apar: A. În prima jumătare a perioadei intrauterine B. Imediat după naștere C. În a doua jumătare a perioadei intrauterine D. Până la vârsta de 8 ani E. După vârsta de 10 ani
D. Până la vârsta de 8 ani
CМ. Au rol de protecţie a viscerelor:
A. Oasele tubulare
B. Oasele spongioase lungi
C. Unele oase plate
D.Unele oase mixte
E. Oasele aerofore
CS. Oasele carpiene şi tarsiene sunt:
A. Tubulare
B. Spongioase
C. Plate
D. Mixte
E. Aerofore
CM. Participă la formarea cavităţilor trunchiului:
B. Oasele spongioase
C. Oasele plate
D. Oasele mixte
CS. Au apofizele spinoase bifurcate:
A. Vertebrele cervicale
B. Vertebrele toracice
C. Vertebrele lombare
D. Vertebrele sacrale
E. Vertebrele coccigiene
CS. Promontoriul este format de către:
A. Ultima vertebră cervicală şi T1
B. Ultima vertebră toracică şi L1
C. Ultima vertebră lombară şi S1
D. Ultima vertebră sacrală şi Co1
E. Vertebrele T6 si T7
CS. Nu poate fi palpată pe viu coasta:
A. XI
B. IX
C. II
D. I
E. XII
CM. Osul realizează:
A. Funcția hematolimfopoietică
B. Funcția de sprijin.
C. Funcția de protecție.
D. Funcția de locomoție.
E. Funcția de limfopoieză
CM.Care termeni anatomici țin de unitatea morfofuncțională a osului ca organ:
A. Oseina
B. Osteonul
C. Măduva osoasă roșie
D. Osteocitul
E. Sistemul haversian
CM. Funcţiile biologice ale osului ca organ:
A. De creştere
B. Hematopoietică
C. De locomoţie
D. Regenerare
E. De protecţie
CM. Ţesutul osos spongios este prezent în:
A. Oasele craniului
B. Oasele tarsiene
C. Stern
D. Diafizele oaselor tubulare
E. Epifizele oaselor tubulare.
CM. În componenţa scheletului axial intră:
A. Craniul
B. Oasele centurii scapulare
C. Coastele
D. Pelvisul
E. Coloana vertebrală
CM. Oasele tubulare lungi:
A. Sunt constituite din corp şi 2 epifize
B. Participă la formarea cavităţilor corpului
C. Conţin cavităţi tapetate cu mucoasă
D. Au feţe articulare tapetate cu cartilaj
E. Funcţional reprezintă pârghii
CM. Servesc pentru inserţii tendinoase sau ligamentare, trecerea tendoanelor, vaselor şi nervilor:
A. Feţele articulare
B. Proeminenţele osoase
C. Fosele şi şanţurile
D. Orificiile şi canalele
E. Extremitățile
CM. Elemente principale ale unei vertebre sunt:
A. Arcul
B. Apofiza stiloidă
C. Corpul
D. Orificiul intervertebral
E. Pedunculii
CM. Evidențiați caracterele distinctive ale vertebrelor cervicale:
A.Foramen transversarium
B.Massae lateralеs
C.Processus spinosus bifurcat
D.Processus mamillaris
E.Sulcus nervi spinalis.
CM. Ţin de structura primei vertebre cervicale:
A.Massae lateralеs
B.Processus accessorius
C.Fovea dentis
D.Arcus posterior
E. Sulcus caroticus.
CM. Caracterele distinctive ale axisului:
A. Arcus anterior
B. Apex dentis
C. Dens
D. Facies articularis anterior
E. Facies articulares superiores
CM. Apofizele spinoase sunt bifurcate la vertebrele:
A. C 1
B. C 2
C. C 3
D. C 5
E. C 7
CM. Caracterele distinctive ale vertebrelor toracice tipice:
A.Foveae costales superiores et inferiores
B.Processus costotransversarius
C.Foveae costales processus transversus
D.Processus accessorius
E. Foramen nutritium.
CM. În condiții de normă, sunt concrescute, formând un singur os:
A. Vertebrele toracice
B. Vertebrele cervicale
E. Vertebrele coccigiene.
CM. Evidențiați formațiunile specifice doar pentru vertebrele lombare:
A. Processus transversus
B. Processus accessorius
C. Processus articulares superiores
D. Processus articulares inferiores
E. Processus mamillaris
CM.Evidențiați structurile anatomice situate pe fața dorsală a sacrului:
A.Crista sacralis mediana
B.Lineae transversae
C.Canalis sacralis
D.Hiatus sacralis
E. Processus articulares inferiores.
CM. Prin ce se manifestă anomalia „spina bifida aperta”?
A. Scizura corpului vertebrei
B. Scizura arcului vertebrei
C. Scizura arcului vertebrei, însoțită de afectarea integrității țesuturilor moi
D. Neconcreșterea arcului cu corpul vertebrei
E. Hernie spinală (meningomielocel).
CM. Fosetele costale lipsesc pe apofizele transversale ale vertebrelor:
A. T1
B. T5
C. T11
D. T10
E. T12
CM. La formarea canalului vertebral iau parte:
A. Apofizele articulare
B. Apofizele transversale
C. Arcul vertebral
D. Corpul vertebral
E. Pedunculii vertebrali
CM. Anomaliile regiunilor de frontieră a segmentelor coloanei vertebrale:
A. Sacralizarea
B. Blocarea vertebrelor
C. Asomia
D. Platispondilia
E. Lombalizarea.
CM. Curburile coloanei vertebrale situate în plan sagital sunt:
A. Lordoza cervicală
B. Scolioza toracală
C. Cifoza toracală
D. Lordoza lombară
E. Scolioza cervicală.
CM. Evidențiați părţile coastei:
A.Caput costae
B.Collum costae
C.Corpus costae
D. Cartilago costalis
E. Sulcus nervi spinalis.
