Conform clasificării Jankelson deosebim următoarele tipuri de contacte premature:
contacte pe versantele vestibulare ale cuspizilor vestibulari a premolarilor şi molarilor inferiori
contacte pe versantele vestibulare ale cuspizilor linguali a premolarilor şi molarilor inferiori
contacte pe versantele linguale ale cuspizilor vestibulari a premolarilor şi molarilor inferiori
contacte pe suprafeţele palatinale a frontalilor superiori
contacte pe marginile incisivale a frontalilor inferiori
Scopul imobilizării dinţilor la tratamentul afecţiunilor parodonţiului:
distribuirea proporţională a forţelor funcţionale
obţinerea unui complex rigid capabil să se opună forţelor transversale şi oblice
obţinerea unui complex elastic capabil să amortizeze forţele transversale şi oblice
dispovărarea dinţilor suprasolicitaţi
restabilirea ţesutului osos lezat
Varietăţile de imoblizare a dinţilor mobili:
frontală
fronto-sagitală
diagonală
punctiformă
în spațiu
Avantajele protezelor parţiale mobilizabile imediate utilizate la tratamentul complex al maladiilor parodontului:
evită suprasolicitarea dinţilor restanţi
nu evită suprasolicitarea dinţilor restanţi
evită micşorarea DVO
nu evită micşorarea DVO
menţin stabilitatea relațiilor intermaxilare
Măsurile ortodontice în caz de afecţiuni ale parodonţiului la vârstnici:
se efectuază cu atenţie în fazele iniţiale ale afecţiunii
se efectuază cu deosebită atenţie în orice fază a afecţiunii
prevăd utilizarea forţelor ce nu suprasolicită funcţional parodonţiul
prevăd utilizarea forţelor care suprasolicită funcţional parodonţiul pentru obţinerea efectului pozitiv
prevăd intervenţii chirurgicale
Sarcinile tratamentului ortopedo-protetic a afecţiunilor parodonţiului:
echilibrarea ocluzală
restabilirea integrităţii sistemului dentar la prezenţa spaţiilor interdentare
lichidarea proceselor inflamatorii
restabilirea morfo-funcţională a arcadelor dentare la prezenţa breşelor
– restabilirea ţesutului osos alveolar
Din simptomele clinice ale parodontitelor fac parte:
abraziunea dinţilor de gradul 1 – 2
mobilitatea patologică a dinţilor
dureri nocturne
migrarea dinţilor
dereglări gustative
Ocluzia traumatică primară se produce cînd:
parodontul este afectat
parodontul este sănătos
microprotezele, punţile dentare majorează DVO
microprotezele, punţile dentare sunt în infraocluzie
microprotezele, punţile dentare asigură o DVO normală
Noţiunea de parodonţiu include următoarele formaţiuni anatomice:
coroana dintelui
gingia
ţesutul osos alveolar
periodonţiul
cimentul radicular
Relaţiile mandibulo-craniene pot fi:
primare
secundare
cu contact dento-dentar
centrice
excentrice
Din multitudinea relaţiilor mandibulo-craniene, fundamentale sunt:
poziția de postură mandibulară
poziția de relaţie excentrică
poziția de relaţie centrică
poziția de de protruzie maximă
poziția de intercuspidare maximă
Pentru relaţiile mandibulo-craniene sunt juste următoarele afirmaţii.
sunt dependente de ocluzia dentară
sunt independente de ocluzia dentară
sunt dependente de tipul de ocluzie
sunt constante de-a lungul vieţii
sunt relaţii dintre oasele maxilare
Relaţiile intermaxilare sunt caracterizate prin:
dependenţa de ocluzia dentară
dependenţa de capsula şi ligamentele ATM
dependenţa de tipul raportului de ocluzie
raportul dintre componentele articulației temporo-mandibulare
starea funcțională a țesuturilor parodonțiului
Noţiunea de relaţie centrică poate fi definită ca:
poziţia cea mai înaltă, cea mai anterioară, care favorizează mișcarea de rotație pură a condililor articulari, din care mandibula se poate deplasa în toate mişcările sale.
poziţia funcţională de protruzie neforţată, mandibula realizand în aşa fel un raport echilibrat cu baza craniului
poziţia mandibulară obţinută prin contracţia neechilibrată a muşchilor mobilizatori, care determină necorespondenţa planurilor mediane mandibulo craniene
poziţia neforţată, anterioară a condililor articulari plasaţi la baza pantei posterioare a tuberculului articular, din care mandibula se poate deplasa în mişcările de masticaţie
o poziţie fiziologică, un mecanizm biologic de apărare, deoarece are loc relaxarea capsulei articulaţiei şi a paradonţiului
Relaţia centrică este un raport osos, mandibulo-cranian, determinat de:
contracţia muşchilor propulsori al mandibulei
contracţia muşchilor coborâtori ai mandibulei
ligamentele ATM
ocluzia dentară
contracţia bilaterală, maximală a muşchilor ridicători ai mandibulei
Relaţia centrică fiind determinată de contracţia bilaterală, maximală a muschilor ridicători este caracterizată prin:
planul medial al mandibulei nu corespunde cu planul medial al craniului
raport echilibrat al mandibulei faţă de baza craniului în plan transversal, vertical şisagital
dimensiunea verticală la nivelul treimei inferioare a feţei este mai mare ca dimensiunea verticală a poziţiei de postură
condilii articulari ai mandibulei sunt plasaţi în zona anterioară a fosei articulare
raport echilibrat al mandibulei în plan transversal şi neechilibrat în plan sagital
Pertru determinarea clinică a poziției de Relaţie Centrică sunt utilizate următoarele repere clinice:
linia mediană a mandibulei corespunde cu planul mediosagital al feţii
între punctele gnation şi subnazale se stabileşte o distanţă convenabilă, mai mare în medie cu 2-3mm ca cea a etajului mijlociu
între punctele gnation şi subnazale se stabileşte o distanţă convenabilă, corectă, egală cu cea a etajului mijlociu
între punctele gnation şi subnazale se stabileşte o distanţă convenabilă, egală cu dimensiunea verticală a poziţiei de postură
linia interincizală de la maxilă şi mandibulă corespunde cu planul mediosagital al feţii
Reperul clinic muscular la determinarea clinică a poziției de Relaţie Centrică este reprezentat prin:
muşchii coborâtori ai mandibulei sunt contractaţi maximalsimetric
muşchii ridicători ai mandibulei sunt contractaţi maximal simetric
muşchii ridicători şi coborâtori ai mandibulei sunt într-un echilibru tonic antigravitaţional
muşchii pterigoidieni laterali sunt contractaţi maximal, simetric
muşchii ridicători ai mandibulei sunt în stare de repaos fiziologic relativ
Reperul articular pentru determinarea clinică a poziției de Relaţie Centrică este reprezentat prin:
condilii articulari mandibulari sunt plasaţi asimetric în fosele articulare
condilii articulari mandibulari sunt plasaţi în fosele articulare în poziţia cea mai înaltă, cea mai anterioară, în care ei pot realiza o mișcare de rotație pură
condilii articulari mandibulari sunt plasaţi în poziţia cea mai posterioară, forţată în fosele articulare
condilii articulari sunt situaţi anterior la baza pantei posterioare a tuberculului articular
poziţia condililor articulari ai mandibulei nu poate fi determinată în fosele articulare
Pentru determinarea clinică a poziției de Relaţie Centrică este folosit reperul dentar, care se caracterizează prin:
contacte dento-dentare maximal posibil, ca număr, între arcada dentară superioară şi inferioară
contacte dento-dentare preponderent în zona frontală de tip “cap la cap”
contacte dento-dentare multiple, însă nu maxime ca număr, stabile, preponderent în zonele laterale
contacte dento-dentare unilaterale dreapta sau stânga
între arcadele dentare se realizează un spaţiu interocluzal liber cu o valoare individuală
Termenul “axa balama terminală”, propus de către Mc Collum în anul 1921, reprezintă:
linia care uneşte tragusul şi aripa nasului
linia imaginară care uneşte suprafeţele distale proximale ale ultimilor molari
linia care uneşte punctul cel mai inferior al marginei inferioare a orbitei şi punctul cel mai superior al ductului auditiv extern
linia imaginară, care trece prin centrul condililor mandibulei, când aceştia realizează o mişcare de rotaţie pură, iar punctul interincisiv se deplasează în plan vertical pe o distanţă de maxim 20 mm
linia imaginară care uneşte punctele gnation şi gonion
Point centric-ul reprezintă:
contactul dintre cuspidul medio-vestibular al prmului molar superior şi fisura dintre cuspidul medial vestibular şi centro vestibular al primului molar inferior
contactul “cap la cap” dintre dinţii frontali superiori şi inferiori la mişcarea de protruzie a mandibulei
situația când poziția de Relaţie Centrică este caracterizată prin contacte maximal posibil ca număr între dinții superiori și cei inferiori
este punctul în care vârful cuspidului de sprijin contactează cu fosetele centrale ale molarilor şi premolarilor
nici o afirmaţie nu este corectă
Alunecarea condililor articulari spre anterior, din poziția de Relaţia Centrică în Poziţia de Intercuspidare Maximă este cunoscută sub termenul:
“wide centric”
fenomenul Thielemann
long centric
traseul funcţional de ocluzie
freedom in centric
Poziţia de postură mandibulară este o:
relaţie dinamică mandibulo-craniană, stabilă, din care pleacă mandibula în toate mişcările sale
relaţie statică, temporară, relativ pasivă a mandibulei faţă de maxilar, din care pleacă şi spre care revine mandibula din toate mişcările sale funcţionale, în afară de cele demasticaţie
poziţie de repaos caracterizată printr-o stare de echilibru între muşchii mobilizatori (coborâtori şi ridicători) ai mandibulei, care este însoţită de o relaxare a capsulei ATM şi apariţia unui spaţiu liber interocluzal între arcada dentară superioară şi inferioară
poziţie determinată de contracţia simetrică a muşchilor pterigoidieni laterali
poziţie determinată de contracţia izometrică a muşchilor mobilizatori ai mandibulei
Burlui defineşte relaţia de postură mandibulară ca:
o poziţie de echilibru tonic al complexului muscular, de la care pleacă şi la care ajung toate mişcările mandibulei
poziţia cea mai posterioară, cea mai înaltă, cea mai mediană a condililor articulari ai mandibulei. Poziţie din care condilii se pot deplasa în toate miscările funcţionale ale mandibulei;
o poziţie funcţională de retruzie neforţată, mandibula realizează în acest fel un raport echilibrat cu baza craniului
suma rapoartelor mandibulo-craniene atunci, când mandibula se află în poziţie posturală faţă de craniu sub efectul echilibrului tonic antigravific al musculaturii manducatoare
nici un răspuns nu este corect
În realizarea poziţiei de postură mandibulară, după Bril şi Tryde, tonusul muşchilor sistemului stomatognat şi factorul nervos, care condiţionează direct nivelul tonusului musculaturii striate joacă un rol:
pasiv
activ
primar
auxiliar
nu joacă un rol esenţial
După Lejoyeux factorul muscular, cu rol activ în realizarea poziției de portură mandibulară, acţioneazăprin antagonismul:
muşchilor mobilizatori - ridicători faţă de coborâtori, retractori faţă de propulsori
muşchilor mimici – stratul superficial faţă de stratul profund
muşchii limbii – stiloglosul, palatoglosul şi faringoglosul ridică limba iar hioglosul, lingual inferior şi ceratoglosul coboară limba
muşchii cefeişi a muşchilor prevertebrali – echilibreză poziţia capului în raport cu coloana vertebrală cervicală, determină flexia şi extensia capului
factorul muscular are un rol activ în realizarea relaţiei de postură mandibulară prin sinergismul muşchilor sistemului stomatognat
În realizarea poziţiei de postură mandibulară participă unele elemente ale sistemului stomatognat cu rol pasiv:
tonusul muşchilor sistemului stomatognat
complexul structural muşchi-tendon
presiunea negativă a spaţiului Donders
ţesuturile conjuncte ale articulaţiei temporo-mandibulare
La nivelul ATM poziţia de postură mandibulară este caracterizată prin următoarele repere clinice:
capsula articulară este relaxată
condilii articulari ai mandibuleisuntsituaţi anteriorla baza pantei posterioare a tuberculului articular
condilii articulari ai mandibulei se află într-o poziţie centrată, de rotaţie pură, neimpusă în fosaarticulară
Reperul clinic de la nivelul muşchilor mobilizatori ai sistemului stomatognat, la determinarea poziţiei de postură mandibulară, se bazează pe următoarele afirmații:
contracţia maximală, simetrică a muşchilor pterigoidieni laterali
contracţia izometrică a muşchilor ridicători ai mandibulei
starea de repaos fiziologic relativ numai al muşchilor ridicători ai mandibulei
echilibrul tonic antigravitaţional al muşchilor ridicători şi coborâtori ai mandibulei
toate răspunsurile sunt incorecte
Poziţia de postură mandibulară este o relaţie osoasă, pentru care sunt caracteristice următoarele afirmaţii:
mandibula realizează o poziţie simetrică, de comfort, faţă de maxilă în plan sagital, transversal și vertical
este caracterizată printr-o dimensiune verticală, care este mai mare ca dimensiunea verticală a poziției de Relaţie Centrică cu valoarea spaţiului liber interocluzal
între punctele gnation şi subnazale se stabileşte o distanţă convenabilă, corectă, egală cu cea aetajului mijlociu
între punctele gnation şi subnazale se stabileşte o distanţă mai mică ca dimensiunea verticală a poziţiei de intercuspidare maximă
Reperul dentar al poziţiei de postură mandibulară este caracterizat prin:
prezenţa între dinţii arcadelor dentare superioare şi inferioare a unui spaţiu minim interocluzal, care mai poartă numele de spaţiu minim de vorbire, mai mic de 1 mm, contactul dento-dentar în acest caz efectiv lipseşte
contacte dento-dentare preponderent în zona frontală de tip “cap la cap
contacte dento-dentare maximal posibile ca număr între arcada dentară superioară şi inferioară
între arcadele dentare apare un spaţiu liber de inocluzie, care are o valoare variabilă, individuală, de la 1 până la 12 mm
contacte dento-dentare multiple, stabile, însă nu maxime ca număr, preponderent în zonele laterale
Următoarele afirmații sunt adevărate (corespund conceptului actual al gnatologiei):
relațiile intermaxilare reprezintă relația dintre oasele maxilare
raportul de ocluzie este determinat de numărul și topografia contactelor ocluzale
relația (tipul, varianta) de ocluzie reprezintă relația dintre arcadele dentare de la maxilă și mandibulă
raportul de ocluzie reprezintă relația dintre dinții antagoniști în plan sagital, transversal, vertical
relația (tipul, varianta) de ocluzie este determinată de numărul și topografia contactelor ocluzale
Etapa clinică de determinare și înregistrare a relației intermaxilare are în vedere:
determinarea și înregistrarea dimensiunii verticale de ocluzie
determinarea și înregistrarea raportului de ocluzie
determinarea și înregistrarea poziției de intercuspidare maximă
determinarea și înregistrarea poziției de Relație Centrică
determinarea și înregistrarea planului de ocluzie