Acuzele bolnavului psihosomatic pot include:
Stare somatică bună
Examenul medical muscular, articular sau radiologic este în limita normalului
Oboseala cronică
Senzații de amorțeli sau furnicături
Depresie
Aspectele psihice care pot genera boli organice sunt:
Aspirații nerealizate
Depresia
Decepțiuni
Nemulțumiri
Contrarietăți
Ca metodă de tratament a tulburărilor psihosomatice în forma acută, psihoterapia reprezintă:
Tratamentul de bază
O formă de tratament exclusivă
Abordare terapeutică secundară
O metodă puțin eficientă
Efectul placebo
Care din metodele de tratament de mai jos sunt potrivite în cazul tulburărilor psihosomatice?
Psihoeducaţia
Managementul stresului
Terapia suportivă
Terapia prin muzică
Sportul.
Farmacologia
Interpretarea viselor
Psihoterapia
Tehnicile de relaxare
Biofeedback
Care din senzațiile de mai jos descriu acuzele bolnavului psihosomatic:
Numeroase vizite la mulți medici
Durerea „din creștet până în tălpi”
Senzaţii de arsură
Senzaţii de tensiune, junghi
Febră
Care dintre aspectele psihice de mai jos pot genera boli organice?
Dificultăți profesionale
Workaholism
Conflicte refulate
Frustrări
Temperament coleric
Autoaprecierea
Situații conflictuale
Sentimente de culpabilitate
Complexe de inferioritate şi superioritate
Superstițiile
Conceptul de tulburare psihosomatică reprezintă:
O afecțiune somatică determinată de factori psiho-traumatizanţi, emoțional-afectivi
O maladie somatică care are mecanism fiziopatologic clar
O maladie cronică
O afecțiune psihică, care are caracter repetitiv
O afecțiune genetică
După R. Doron şi F. Parot tulburarea psihosomatică reprezintă:
O afecțiune genetică;
O afecțiune psihică, care are caracter repetitiv;
O maladie somatică, fără vreun mecanism fiziopatologic
O maladie somatică care are mecanism fiziopatologic clar;
O maladie cu evoluție nespecifică
Tipurile de tulburări psihosomatice includ:
Hipocondria
Tulburare de conversie
Tulburare dismorfică corporală
Tulburare somatoformă de tipul durerii persistente
Tulburare psihică
Tulburarea somatopsihică vizează:
Impactul psihicului asupra sănătății fizice
Impactul provocat de o boală somatică asupra psihicului pacientului
Impactul factorilor stresogeni
Afecțiune a sistemului nervos central
Principalele caracteristici ale tulburărilor psihosomatice sunt:
Simptomele au o desfășurare cronică
Pentru persoana respectivă disconfortul sau durerea sunt reale
Simptomele nu sunt intenționate (sub control voluntar) sau simulate
Pacienții nu acuză simptome
Simptomele trec rapid
Prezența de simptome somatice multiple
Modificările apărute sunt ample şi de durată
Simptomele sunt simulate
Simptomele sunt de natură psihică
Etiologia sau mecanismele de producere sunt diferite de la un tip de tulburare la altul;
Simptomele sunt întâlnite în mod relativ frecvent în populație sau în unitățile medicale generale
Simptomele sunt imaginare
Simptomele pot fi simulate
Diagnosticul acestor tulburări este dificil de realizat
Semnele clinice de supraoboseală parvenite din activitatea profesională extenuantă sunt:
Anxietate
Accentuarea unor probleme de sănătate
Uitare, atenție şi concentrare insuficientă
Tulburări ale somnului
Sindromul Burnout la lucrătorii medicali se manifestă primordial prin:
Epuizare profesională, lipsa de energie fizică şi psihică
Indiferență totală față de succes și realizări profesionale
Tendința de evitare sau limitare a contactului cu pacientul
Negativism și neîncredere în sine
Manifestarea cinismului în relația cu pacientul
Care din factorii de mai jos pot condiționa instalarea sindromului burnout?
Plata insuficientă pentru munca depusă
Devalorizarea muncii și stăruințelor persoanei
Lipsa încurajărilor şi a gratificaţiei morale
Munca fără rezultate imediate,
Lipsa recunoaşterii și aprecierii activității lor
Un anumit aliaj de semne clinice vor forma anumite răspunsuri (reacții) emoționale și comportamentale posibile la factorii stresogeni ca:
Pesimismul
Lipsa încrederii în sine
Sindromul Burnout
Adicția comportamentală și de substanțe
Printre măsurile care îi pot ajuta pe medici în caz de adicție, depresie și/sau Burnout se enumeră:
Admiterea existenței problemei acceptarea vulnerabilității sale
Explorarea dorinței de vindecare și căutarea căilor de soluționare a problemelor
Abținerea de la împărtășirea problemelor sale familiei, prietenilor, colegilor
Abținerea de la consultații fugare ale colegilor, pe hol sau la telefon
Adresarea la specialist pentru consiliere și psihoterapie
Medicii cu adicție de obicei:
Au un nivel ridicat de informare
Au dificultăți legate de schimbarea rolului din medic în pacient
Se autoevaluează şi se tratează
Au tendința de a dicta planul de tratament pe care-l vor urma
Nu solicită tratament special
Metodele prin care medicul ar putea evita stresul sunt:
Să nu-și ia mai multe responsabilități decât le poate duce
Să creeze situații în care are tot timpul de ales
Să-şi dezvolte abilitatea de a controla pe deplin factorii externi
Să se mențină în zona de confort personal
Să-şi dezvolte abilități de management al timpului
Dintre semnele comportamentale ale medicului cu adicție fac parte:
Abuzul de medicamente şi alte substanțe, de suplimente nutritive
Întârzierile sau absențele de la muncă
Izolarea de ceilalți
Greșelile profesionale frecvente
Atitudine critică față de alții, depersonalizarea pacienților
În funcție de reacțiile individuale la durere deosebim următoarele tipuri:
Tipul hipoexcitabil
Tipul hiperexcitabil
Tetanic
Patic
Ciclotimic
Ce este durerea?
O senzație negativă pe care omul trebuie să o evite
O reacţie vegetativă şi comportamentală specifică
O percepţie cu o reacţie psihică sistematizată
Simptomul care îl aduce cel mai frecvent pe bolnav la medic
Conotație afectivă indispensabilă organismului viu
Care din noțiunile de mai jos descriu semnificația durerii:
Biologică
Psihologică
Semiologică
Funcțională
Patogenetică
Ameliorarea durerii poate fi obținută prin:
Preparate antinevralgice
Administrarea substanțelor placebo
Acupunctură
Permutarea focarului de durere
Durerea, ca senzație foarte personală (individuală), poate fi descompusă și caracterizată prin:
Calitate
Localizare și extindere
Indispensabil
Intensitate
Procesualitate
Primele semne de bum-out la medici includ:
Stres / tensiune psihică / disconfort în preajma pacientului;
Refugiu în comportamente nocive
Tendințe suicidale
Sentimente de pierdere a controlului sau de a fi manipulat de cererile pacientului;
Incapacitatea de a fi empatic
În plan individual, pentru contracararea sindromului Burnout, persoana ar putea aplica următoarele recomandări:
Să-și recunoască simptomele de burnout prin ascultarea propriului corp
Să-și pună scopuri realiste și realizabile în timp
Să preia control asupra tuturor aspectelor din viața sa
Să găsească timp pentru sport, plimbări, ieșiri cu familia/prietenii în natură, etc
Să gândească pozitiv şi să învețe să se relaxeze fizic şi psihic
Imageria ghidată ca și metodă de tratament a tulburărilor psihosomatice presupune:
Învățarea unui model de comportament nou
Relaxarea profundă și imagini relaxante
Adaptarea la situația ce provoacă anxietate
Imagini cu caracter creativ
Tehnica de copping
