Ce modificări ale indicilor de laborator confirmă sindromul de coagulare intravasculară diseminată?
Trombocitopenie marcată
Diminuarea fibrinogenului sangvin
Trombocitoză marcată
Creşterea nivelului D-dimerilor
Sporirea fibrinogenului în sânge
Indicaţi trei componente ale tratamentului complex al bolnavilor cu sindrom de coagulare intravasculară diseminată.
Tratamentul patologiilor ce au condus spre dezvoltarea coagulării intravasculare diseminate
Antibioticoterapie masivă
Substituirea imediată a factorilor de coagulare ai sângelui
Heparinoterapie
Indicarea serurilor imune
Ce preparate sunt indicate în tratamentul pacienţilor cu sindromul coagulării intravasculare diseminate?
Administrarea heparinei
Administrarea intravenoasă a vasopresorilor (adrenalina)
Transfuzia plasmei proaspăt congelate
Transfuzia trombinei
Terapia trombolitică (urokinaza, streptokinaza)
La metodele de hemostază provizorie se referă:
Aplicarea pansamentului compresiv
Poziţia elevată a extremităţii traumate
Flexia maximală a extremităţii lezate
Ligaturarea vasului în plagă
Suturarea defectului vascular
Indicaţi metodele de hemostază provizorie.
Substituirea segmentului vascular lezat (protezarea)
Compresia digitală a vasului hemoragic în plagă
Aplicarea garoului hemostatic
Ce metode de stopare a hemoragiei se referă la cele temporare?
Embolizarea vasului lezat
Aplicarea pensei hemostatice pe vasul lezat
Ce metodă de hemostază provizorie este optimală în timpul efectuării intervenţiei chirurgicale urgente pentru ruptura anevrismului de aortă abdominală?
Aplicarea pensei hemostatice
Suturarea defectului aortei
Administrarea intravenoasă a preparatelor hemostatice
Clampajul (compresiunea) aortei cu pensă, superior de anevrism
Clampajul (compresiunea) aortei cu pensă, inferior de anevrism
Indicaţi principiile aplicării corecte a garoului hemostatic
Garoul se aplică doar în caz de hemoragie arterială semnificativă
În cazul aplicării corecte a garoului dispare pulsul pe arterele periferice
Este necesară indicarea pe o etichetă specială a timpului cînd a fost aplicat garoul
Garoul se aplică nemijlocit pe piele pentru o compresiune mai intensă
Distal de garoul corect aplicat extremitatea devine roşietică
La ce nivel urmează a fi aplicat garoul hemostatic în caz de hemoragie arterială externă dintr-o plagă a gambei?
Treimea distală a gambei
Treimea medie a gambei
Treimea superioară a gambei
Treimea medie a coapsei
La nivelul articulaţiei genunchiului
La ce nivel urmează a fi aplicat garoul hemostatic în caz de hemoragie arterială externă din plaga mânii?
Treimea distală a antebraţului
Treimea medie a antebraţului
Treimea proximală a antebraţului
Treimea medie a braţului
La nivelul articulaţiei cotului
Cu scop de hemostază provizorie garoul hemostatic se aplică pe extremitate pe un termen de pînă la:
O oră
90 minute
Trei ore
Patru ore
45 minute
Indicaţi posibilele complicaţii în caz de aplicare a garoului hemostatic pe extremitate pe un termen ce depăşeşte 1,5 ore
Dezvoltarea parezei (plegiei) extremităţii
Amplificarea tonusului vaselor extremităţii
Gangrena extremităţii
Dezvoltarea hemoragiei secundare precoce
Embolia gazoasă a extremităţii excluse
Către metodele de hemostază definitivă se referă:
Aplicarea pensei hemostatice pe vas
Protezarea segmentului vascular lezat
Aplicarea garoului hemostatic Esmarch
Embolizarea endovasculară a vasului
Indicaţi metodele de hemostază definitivă.
Elevarea extremităţii lezate
Aplicarea buretelui hemostatic pe bază de colagen
Aplicarea clipsei endoscopice pe vasul hemoragic
Compresiunea digitală a vasului hemoragic în plagă
Ce metode de hemostază se referă la cele definitive?
Compresiunea digitală a vasului hemoragic
Înlăturarea organului lezat
Coagularea cu argon-plasmă
Care dintre variantele enumerate de hemoragie necesită ligaturarea vasului pe traiect?
Hemoragia arterială din plaga recentă tăiată a coapsei
Hemoragia arterială din plaga purulentă
Hemoragia din ulcerul duodenal
Hemoragia în caz de hemofilie
Hemoragia hemoroidală
Metodele de hemostază definitivă, în funcţie de natura metodelor aplicate, sunt divizate în:
Mecanice
Fizice
Chimice
Biologice
Artificiale
Către metodele mecanice de hemostază definitivă se referă:
Aplicarea adezivului fibrinic
Utilizarea criochirurgiei cu azot lichid
Suturarea vasului hemoragic
Electrocoagularea monopolară a vasului
Sclerozarea ţesuturilor cu etanol
Care dintre metodele de hemostază definitivă sunt indicate în leziunea arterei femurale comune?
Aplicarea garoului
Formarea anastomozei vasculare
Ligaturarea arterei iliace
Implantarea protezei vasculare
Indicaţi metodele fizice de hemostază definitivă
Ligaturarea vasului
Ligaturarea venelor varicoase ale esofagului cu inele de cauciuc
Utilizarea bisturiului cu ultrasunete (harmonic scalpel)
Electrocoagularea vasului
Indicaţi metodele chimice de hemostază definitivă
Aplicarea locală a soluţiei de adrenalină
Coagularea prin radiofrecvenţă
Utilizarea buretelui hemostatic
Aplicarea topică a trombinei
Injectarea endoscopică a etanolului
Care dintre preparatele enumerate sunt utilizate pentru hemostaza chimică definitivă?
Colagenul
Fibrinogenul
Polidocanolul
Azotul lichid
Cianoacrilatul
Mecanismul de acţiune hemostatică al cianoacrilatului constă în:
Producerea coagulării proteinelor şi coagularea sângelui
Producerea sclerozei şi deshidratării ţesuturilor în plagă
Emiterea căldurii şi inducerea denaturării proteinelor
Producerea reacţiei de polimerizare, ce transformă substanţa din formă lichidă în cea solidă, dură
Inducerea coagulării sangvine locale la contact cu sângele fluid
Indicaţi metodele biologice de hemostază definitivă
Administrarea intravenoasă a soluţiei de clorură de calciu
Stentarea endoscopică a vasului
Diatermocoagularea bipolară
Aplicarea topică a buretelui hemostatic pe bază de colagen
Bureţii hemostatici pentru aplicare locală conţin:
Adrenalină
Vicasol
Fibrinogen şi trombină
Colagen
Etamsilat
Indicaţi componentele de bază ale adezivului fibrinic Tissucol şi buretelui hemostatic Tachocomb, utilizate pentru hemostaza biologică definitivă
Fibrinogen
Trombină
Celuloză
Acid aminocaproic
Cui aparţine descoperirea grupelor sangvine?
V.A.Iurevici
K.Landsteiner
N.K.Rozengart
J.Jansky
А.Wiener
Cui aparţine descoperirea factorului Rhesus?
. N.K.Rozengart
Era contemporană în dezvoltarea transfuziologiei se caracterizează prin:
Reducerea indicaţiilor la hemotransfuzie
Extinderea indicaţiilor la hemotransfuzie
Utilizarea largă a substituienţilor sangvini
Preferinţa către transfuzia sîngelui integru
Refuzul practic complet de la transfuzia directă de sînge
Ce reprezintă grupa sangvină?
Un complex de antigeni leucocitari
Un complex de imunoglobuline
Un complex de antigeni eritrocitari
Antigeni trombocitari
Antigeni transplantaţionali
Prima grupă sangvină se caracterizează prin:
Prezenţa pe suprafaţa eritrocitelor a antigenului B
Prezenţa pe suprafaţa eritrocitelor a antigenului A
Lipsa pe suprafaţa eritocitelor a antigenilor A şi B
Prezenţa în plasmă a anticorpilor şi β
Lipsa în plasmă a anticorpilor şi β
A doua grupă sangvină se caracterizează prin:
Prezenţa în plasmă a anticorpilor
Prezenţa în plasmă a anticorpilor β
A treia grupă sangvină se caracterizează prin:
Lipsa în plasmă a anticorpilor β
A patra grupă sangvină se caracterizează prin:
Legea lui Ottenberg:
Permite transuzia de sînge de grupa II unui recipient cu grupa de sînge IV
Permite transuzia de sînge de grupa I unui recipient cu grupa de sînge II
Afirmă că aglutinogenii eritrocitari din sîngele donatorului sunt diluaţi în patul sangvin al pacientului şi nu aglutinează cu aglutininele recipientului
Afirmă că aglutininele plasmei din sîngele donatorului sunt diluate în patul sangvin al pacientului şi nu aglutinează cu eritocitelele recipientului
Este valabilă în cazul transfuziei unei cantităţi mici de sînge (mai puţin de 500ml)
Permite transuzia de sînge de grupa II unui recipient cu grupa de sînge III
Permite transuzia de sînge de grupa III unui recipient cu grupa de sînge I
Este valabilă în cazul diluării sîngelui donatorului în sîngele recipientului în raport 1:20 şi mai mult
Recipient „universal” (conform legii lui Ottenberg) sunt consideraţi deţinătorii:
Grupei sangvine I
Grupei sangvine II
Grupei sangvineIII
Grupei sangvine IV
Grupei sangvine I şi IV
Donator “universal” (conform legii lui Ottenberg) sunt consideraţi deţinătorii:
Indicaţi metodele de determinare a grupelor sangvine după sistemul AB0:
Cu trombocite standart
Cu eritrocite standart
Cu seruri standart
Cu anticorpi monoclonali (ţolicloni)
Cu antigeni monoclonali
Cu anticorpi monoclonali anti-A
Cu anticorpi monoclonali anti-B
Cu anticorpi monoclonali anti-0
Cu anticorpi monoclonali anti-D
Cu anticorpi monoclonali anti-HLA
În determinarea grupei sangvine cu ajutorul serurilor standart se respectă următoarele condiţii:
În fiecare godeu cu ser se adaugă o picătură de sînge a pacientului de 10 ori mai mică
În fiecare godeu cu ser se adaugă o picătură de sînge a pacientului de 10 ori mai mare
Se apreciază prezenţa aglutinării peste nu mai puţin de 5 minute
Se efectuează la o temperatură de +15 – +250C
Se efectuează la o temperatură nu mai mare de +150C
În timpul determinării grupei sangvine cu ajutorul serurilor standard, s-a observat aglutinarea cu toate serurile (de grupele I, II şi III). Apreciaţi grupa sangvină.
0(I)
A(II)
B(III)
AB(IV)
Eroare în tehnica de apreciere
În timpul determinării grupei sangvine cu ajutorul eritrocitelor standard s-a observat aglutinarea cu eritrocitele din grupa I, II şi III. Apreciaţi grupa de sînge
În timpul determinării grupei sangvine cu ajutorul ţoliclonilor s-a observat aglutinarea cu toţi ţoliclonii. Apreciaţi grupa de sînge
În timpul determinării grupei sangvine cu ajutorul serurilor standard s-a observat absenţa aglutinării cu toate serurile (de grupele I, II şi III). Apreciaţi grupa de sînge
În timpul aprecierii grupei sangvine cu ajutorul ţoliclonilor s-a observat lipsa aglutinării cu toţi ţoliclonii. Apreciaţi grupa de sînge.
În timpul determinării grupei sangvine cu ajutorul serurilor standard s-a observat aglutinarea cu serurile din grupele Il şi III şi lipsa aglutinării cu serul din grupa I. Apreciaţi grupa de sînge.
În timpul determinării grupei sangvine cu ajutorul serurilor standard s-a observat aglutinarea cu serurile de grupa I, II şi lipsa aglutinării cu serul de grupa III. Apreciaţi grupa de sînge.
În timpul determinării grupei sangvine cu ajutorul ţoliclonilor s-a observat aglutinarea cu ţoliclonul anti-A şi lipsa aglutinării cu ţoliclonul Anti-B. Apreciaţi grupa de sînge
În timpul determinării grupei sangvine cu ajutorul ţoliclonilor s-a observat aglutinarea cu ţoliclonul anti-B şi lipsa aglutinării cu ţoliclonul Anti-A. Apreciaţi grupa de sînge.
Pentru determinarea factorului Rhesus se utilizează:
Metoda cu anticorpi monoclonali anti-D
Testul Coombs (testul antiglobulinic indirect)
Metoda cu seruri standart anti-Rhesus
Reacţia de conglutinare cu folosirea gelatinei
Metoda cu anticorpi monoclonali anti-HLA
Care din metodele de determinare a factorului rezus se utilizează doar în condiţii laboratorului imunologic?
Cu ajutorul serului antirezus
Cu ajutorul D-reagentului monoclonal
Reacţia de conglutinare cu utilizarea gelatinei
Testul anti-globulinic indirect (proba Coombs)
Proba de compatibilitate individuală după factorul rezus
