Indicaţi metodele de hemostază definitivă.
Aplicarea garoului hemostatic
Elevarea extremităţii lezate
Aplicarea buretelui hemostatic pe bază de colagen
Aplicarea clipsei endoscopice pe vasul hemoragic
Compresiunea digitală a vasului hemoragic în plagă
Ce metode de hemostază se referă la cele definitive?
Compresiunea digitală a vasului hemoragic
Înlăturarea organului lezat
Coagularea cu argon-plasmă
Ligaturarea vasului în plagă
Care dintre variantele enumerate de hemoragie necesită ligaturarea vasului pe traiect?
Hemoragia arterială din plaga recentă tăiată a coapsei
Hemoragia arterială din plaga purulentă
Hemoragia din ulcerul duodenal
Hemoragia în caz de hemofilie
Hemoragia hemoroidală
Metodele de hemostază definitivă, în funcţie de natura metodelor aplicate, sunt divizate în:
Mecanice
Fizice
Chimice
Artificiale
Biologice
Către metodele mecanice de hemostază definitivă se referă:
Aplicarea adezivului fibrinic
Utilizarea criochirurgiei cu azot lichid
Suturarea vasului hemoragic
Electrocoagularea monopolară a vasului
Sclerozarea ţesuturilor cu etanol
Care dintre metodele de hemostază definitivă sunt indicate în leziunea arterei femurale comune?
Aplicarea pansamentului compresiv
Formarea anastomozei vasculare
Aplicarea garoului
Ligaturarea arterei iliace
Implantarea protezei vasculare
Indicaţi metodele fizice de hemostază definitivă.
Ligaturarea vasului
Ligaturarea venelor varicoase ale esofagului cu inele de cauciuc
Utilizarea bisturiului cu ultrasunete (harmonic scalpel)
Electrocoagularea vasului
Indicaţi metodele chimice de hemostază definitivă.
Aplicarea locală a soluţiei de adrenalină
Coagularea prin radiofrecvenţă
Utilizarea buretelui hemostatic
Aplicarea topică a trombinei
Injectarea endoscopică a etanolului
Care dintre preparatele enumerate sunt utilizate pentru hemostaza chimică definitivă?
Colagenul
Fibrinogenul
Polidocanolul
Azotul lichid
Cianoacrilatul
Mecanismul de acţiune hemostatică al cianoacrilatului constă în:
Producerea coagulării proteinelor şi coagularea sângelui
Producerea sclerozei şi deshidratării ţesuturilor în plagă
Emiterea căldurii şi inducerea denaturării proteinelor
Producerea reacţiei de polimerizare, ce transformă substanţa din formă lichidă în cea solidă, dură
Inducerea coagulării sangvine locale la contact cu sângele fluid
Indicaţi metodele biologice de hemostază definitivă.
Administrarea intravenoasă a soluţiei de clorură de calciu
Stentarea endoscopică a vasului
Diatermocoagularea bipolară
Aplicarea topică a buretelui hemostatic pe bază de colagen
Bureţii hemostatici pentru aplicare locală conţin:
Adrenalină
Vicasol
Fibrinogen şi trombină
Colagen
Etamsilat
Indicaţi componentele de bază ale adezivului fibrinic Tissucol şi buretelui hemostatic Tachocomb, utilizate pentru hemostaza biologică definitivă.
Fibrinogen
Trombină
Celuloză
Acid aminocaproic
Cui aparţine descoperirea grupelor sangvine?
V.A.Iurevici
K.Landsteiner
N.K.Rozengart
J.Jansky
А.Wiener
Cui aparţine descoperirea factorului Rhesus?
Era contemporană în dezvoltarea transfuziologiei se caracterizează prin:
Reducerea indicaţiilor la hemotransfuzie
Extinderea indicaţiilor la hemotransfuzie
Utilizarea largă a substituienţilor sangvini
Preferinţa către transfuzia sîngelui integru
Refuzul practic complet de la transfuzia directă de sînge
Ce reprezintă grupa sangvină?
Un complex de antigeni leucocitari
Un complex de imunoglobuline
Un complex de antigeni eritrocitari
Antigeni trombocitar
Antigeni transplantaţionali
Prima grupă sangvină se caracterizează prin:
Prezenţa pe suprafaţa eritrocitelor a antigenului B
Prezenţa pe suprafaţa eritrocitelor a antigenului A
Lipsa pe suprafaţa eritocitelor a antigenilor A şi B
Prezenţa în plasmă a anticorpilor α şi β
Lipsa în plasmă a anticorpilor α şi β
A doua grupă sangvină se caracterizează prin:
Prezenţa în plasmă a anticorpilor α
Prezenţa în plasmă a anticorpilor β
A treia grupă sangvină se caracterizează prin:
Lipsa în plasmă a anticorpilor β
A patra grupă sangvină se caracterizează prin:
Legea lui Ottenberg:
Permite transfuzia de sînge de grupa II unui recipient cu grupa de sînge IV
Permite transfuzia de sînge de grupa I unui recipient cu grupa de sînge II
Afirmă că aglutinogenii eritrocitari din sîngele donatorului sunt diluaţi în patul sangvin al pacientului şi nu aglutinează cu aglutininele recipientului
Afirmă că aglutininele plasmei din sîngele donatorului sunt diluate în patul sangvin al pacientului şi nu aglutinează cu eritocitelele recipientului
Este valabilă în cazul transfuziei unei cantităţi mici de sînge (mai puţin de 500ml)
Permite transuzia de sînge de grupa II unui recipient cu grupa de sînge III
Permite transuzia de sînge de grupa III unui recipient cu grupa de sînge I
Este valabilă în cazul diluării sîngelui donatorului în sîngele recipientului în raport 1:20 şi mai mult
Recipient „universal” (conform legii lui Ottenberg) sunt consideraţi deţinătorii:
Grupei sangvine I
Grupei sangvine II
Grupei sangvine III
Grupei sangvine IV
Grupei sangvine I şi IV
Donator “universal” (conform legii lui Ottenberg) sunt consideraţi deţinătorii:
