Încărcarea funcţională a implanturilor dentare pot fi efectuate în termene:
Imediate (postextracţionale)
Precoce (timpurii)
La distanță
Convenționale (după întegrarea implanturilor)
Preimplantare
Restaurarea imediată cu sprijin implantar presupune:
Aplicarea coroanei provizorii cu contact ocluzal
Aplicarea șurubului de vindecare
Aplicarea șurubului de acoperire
Aplicarea coroanei tranzitorii fără contacte ocluzale
Aplicarea coroanei definitive
Incărcarea funcţională progresivă presupune:
Încărcarea implantului şi a osului periimplantar peste 11 luni de la inserare
Încărcarea implantului şi a osului periimplantar cu coroane semifizionomice
Încărcarea implantului şi a osului periimplantar peste 3 luni de la aplicare
Aplciarea coroanei subdimensionate după perioada de osteointegrare cu aducerea treptată în ocluzie
Încărcarea pe etape a osului periimplantar după perioada de osteointegrare
Termenele de încărcarea funcţională tardivă a implanturilor dentare presupune:
Pânp la 7 zile postimplantar
Nemijlocit după implantare sau până la 7 zile postimplantar
incărcarea implantului peste 2-3 luni şi mai apoi postimplantar
Termenul “încărcare funcţională tardivă” nu există
Încărcarea funcţională a implantului peste 6 luni postimplantar
Termenele de încărcarea funcţională imediată a implanturilor dentare presupune:
Până la 1 săptămână postimplantar
Intre 7 zile și 2-3 luni
Încărcarea implantului peste 2-3 luni postimplantar
Încărcarea funcţională imediată prezintă o contraindicaţie absolută
Peste 6 luni postimplantar
Termenele de încărcarea funcţională precoce a implantuilor dentare presupune:
Până la 7 zile
Între 7 zile și 2 luni postimplantar
Încărcarea funcţională imediată nu poate fi utilizată
Postimplantar, bontul de vindecare poate fi aplicat pentru implanturile:
Într-o etapă chirurgicală
Monolite
Demontabile
Postextracționale
În două etape chirurgicale
Implanturile monolite pot fi considerate ca:
De stadiul I
Sunt expuse mediului cavităţii orale pe perioada de integrare
De stadiul II
În categoria implanturilor de stadiul I pot fi incluse:
În categoria implanturilor de stadiul II pot fi incluse:
Sunt izolate mediului cavităţii orale pe perioada de integrare
Implanturile demontabile pot fi considerate ca:
Într-o etapă chirurgicală;
În două etape chirurgicale;
De stadiul I;
De stadiul II;
Pot fi expuse mediului cavităţii orale pe perioada de integrare.
Încărcarea funcţională imediată a implanturilor dentare poate fi efectuată când
Forța de inserție este mai mică de 25N/cm
Indicii periotestometriei sunt cu valori negative
Forța de inserție este mai mare de 45N/cm
Indicele ISQ este mai mare de 75
Indicele periotestometriei este de peste +8
Pentru implanturile demontabile prin tehnica de amprentare cu “lingura deschisă” pot fi utizate:
Dispositive de amprentare şi transfer directe
Dispositive de amprentare şi transfer indirecte
Tehnica de amprentare dublă în doi timpi
Tehnica de amprentare într-un timp cu material monofază
Tehnica de amprentare dublă într-un timp
Pentru implanturile demontabile prin tehnica de amprentarea cu “lingura închisă” pot fi utizate:
Tehnica de amprentare într-un timp
Pentru amprentarea implanturilor demontabile pot fi utilizate:
Pentru amprentarea implanturilor monolite pot fi utilizate:
Dispositive de amprentare şi transfer în forme de cape
Suprastructurile cu sprijin implantar pot fi fixate:
Prin înfiletare
Prin sudare
Prin cimentare
Prin lipire
Prin fricţiune mecanică (sudare la rece)
Forţa recomandată pentru fixarea bontului protetice sunt în limite de de:
10-15 N/cm
16-25 N/cm
25-30 N/cm
35-40 N/cm
Mai mult de 45 N/cm
Dezavantajele majore ale restaurărilor cimentate cu sprijin implantar sunt:
Posibilitatea de debordare a materialului de fixare în spaţiul periimplantar
Proiecţia emergenţei proteticea restaurării pe suprafeţe estetic vizibile
Posibilitatea de dereglare a reliefului ocluzal
Deservirea profesională periodică mai complicată
Complicații de caracter biologice mai frecvente
Avantajele majore ale restaurărilor cimentate cu sprijin implantar sunt:
Emergenţa bontului protetic nu influienţează esteticul
Relief ocluzal funcţional echibrat
Dezavantajele majore ale restaurărilor înşurubate cu sprijin implantar sunt:
Complicații de caracter biologice statistic mai rare
Avantajele majore ale restaurărilor înşurubate cu sprijin implantar sunt:
Imposibilitatea de debordare a materialului de fixare în spaţiul periimplantar
Deservirea profesională periodică la distantă mai accesibilă
Valoarea minimă a spaţiului necesar între implant și dinţii adiacenţi breşei edentate trebuie să se încadreze între:
2-3 mm
1-0,5 mm
0,5-1 mm
1,5-2 mm
Nu are importanţă esenţială
Pentru inserarea unui implant şurub cu diametru de 4 mm lungimea mezio-distală minimă a breşei edentate trebuie să fie:
3-4 mm
8-9 mm
7 mm
5-6 mm
11 mm
Stabilitatea secundară a implantului se defineşte ca:
Mecanică obținută la inserția implantului
Mecanică obținută după perioada de osteointegrare
Biologică obținută după perioada de osteointegrare
Biologică obținută la inserția implantului
Biologică obținută în perioada de integrarea a implantului
