Fractura procesului alveolar are loc cel mai frecvent la extracţia:
Caninilor superiori
Molarului de minte superior (M3)
Incisivilor de pe arcada inferioară
Molarilor inferiori
Premolarilor superiori.
Accidentele ce pot apărea în timpul manevrelor efectuate cu elevatorul sunt:
Fractura mandibulei
Plăgi ale limbii
Luxaţia dinţilor vecini
Plăgi gingivo-alveolare întinse
Fractura dinţilor vecini
Luxaţia mandibulei apare de obicei în extracţia dinţilor inferiori şi este cauzată de:
Laxitatea ligamentară sau capsulară
Utilizarea unor presiuni excesive pe mandibulă
Deschiderea largă şi forţată a gurii
Folosirea unor instrumente neadecvate
Utilizarea unor substanţe vosoconstrictoare
În cazul luxaţiei mandibulare se procedează astfel:
Reducerea luxaţiei după Hipocrate
Imobilizarea cu o frontă mentonieră sau bandaj mento-cefalic
Se indică tratament fizioterapeutic
Se indică tratament medicamentos
Se spitalizează
Accidentele sinusale apar cel mai frecvent în extracţiile:
Molarului de minte superior
Primului molar superior
Al doilea molar superior
Al doilea premolar
Caninul superior
Accidentele sinusale în timpul extracţiei dentare sunt:
Deschiderea sinusului maxilar
Împingerea rădăcinilor în cavitatea sinuzală
Fracturarea tuberozităţii maxilei cu perforarea sinusului
Perforarea peretelui anterior
Fractura osului palatin cu perforarea sinusului
Accidentele sinusale sunt favorizate de:
Condiţii anatomice, raportul intim a rădăcinilor cu fundul sinusului
Procese resorbtive (chisturi, granuloame, osteomielită etc)
Folosirea instrumentarului neadecvat
Utilizarea unor presiuni mari în timpul extracţiei
Prezenţa osteoporozei accentuate
Diagnosticul de comunicare buco-sinusală se poate stabili prin:
Examinarea dintelui extras cu prezenţa unui fragment osos ataşat la apex
Prezența sângelui cu bule de aer
Proba Valsalva pozitivă
Explorarea alveolei cu un stilet butonat determină o senzaţie de cădere în gol
Radiografia
Luxaţia dinţilor vecini în extracţia dentară este cauzată de:
Înghesuiri dentare
Folosirea incorectă a instrumentului de extracţie
Utilizarea incorectă a elevatorului
Examinarea incompletă a pacientului
Manevre brutale în timpul intervenției
Complicaţiile extracţiei dentare sunt:
Hemoragia postextracţională
Vindecarea întârziată a plăgii postextracţionale
Alveolite
Abcese, flagmoane
Periostite, osteomielite
Complicaţiile postextracţionale pot fi:
Precoce (hemoragia, alveolita)
Tardive (dezechilibru ocluzoarticular, exostoze, bride cicatriciale periosoase etc )
Uşoare (abcese, periostite, alveolite etc)
Medii (osteomielită, sinuzită, flegmon etc
Grave (septicemie, tromboze, flegmon)
Hemoragiile postextracționale dentare pot fi cauzate de unii factori favorizanţi şi de particularităţile teritoriului oro-maxilo-facial:
Ţesuturile orale şi maxilarele sunt foarte bine vascularizate
În urma extracţiei rezultă o plagă deschisă, care permite o sângerare suplimentară
Este aproape imposibil să se asigure o compresiune supraalveolară eficientă în oprirea hemoragiei
Limba are tendinţa de a explora plaga postoperatorie, dislocând uneori cheagul şi determinând apariţia unei sângerări suplimentare
Enzimele salivare pot leza cheagul înainte de organizarea lui şi de dezvoltarea ţesutului de granulaţie.
Hemoragiile postextracţionale dentare, după factorul etiologic, pot fi:
Locale
Generale
Posttraumatice
Postoperatorii
Spontane
Factorii locali încriminaţi mai frecvent în apariţia hemoragiilor postextracţionale sunt:
Plăgi osoase întinse cu delabrări ale gingivomucoasei
Fracturi ale proceselor alveolare
Vasodilataţia secundară în urma administrării anestezicului cu vasoconstrictor
Prezenţa în alveolă a unor procese inflamatorii cronice
Prezenţa unor eschile osoase, fragmente dentare
Durerea în alveolite este caracterizată prin:
Apariţia la 24 ore postextracţional
Apariţia la 3-4 zile postextracţional
Persistenţa fenomenelor dureroase ce nu se remit la antalgice obişnuite
Iradierea în hemimaxilar sau hemicraniu
Intensitate deosebită ce îmbracă uneori caracterul de nevralgie de trigemin
Caracteristic pentru alveolita umedă este faptul că:
Predomină leziuni de tip inflamator
Este lipsită de fenomene inflamatorii
Mucoasa din jur este tumefiată, turgescentă, iar în alveolă se găsesc cheaguri alterate, purulente;
Gingia este palidă, atonă, iar din alveolă lipseşte cheagul;
Vasoconstricţia prelungită și tulburările trofice produc necroza pereţilor osoşi alveolari
Printre simptomele alveolitei uscate figurează:
Gingivomucoasa palidă, atonă
Din alveolă sunt eliminări purulente
Pereţii alveolei sunt albicioşi cu sechestre mici lameliforme
Durere violentă, iradiantă
În alveolă e prezent ţesut de granulaţie, care sângerează foarte uşor la atingere
În mecanismul de producere a alveolitei intervin o serie de factori care favorizează infectarea conţinutului şi pereţilor osoşi şi anume:
Tulburări vasomotorii loco-regionale provocate de traumatismul operator şi de acţiunea adrenalinei din soluţia anestezică
Extracţiile laborioase şi prelungite cu zdrobiri de ţesuturi osoase şi a mucoperiostului
Existenţa în alveolă a unor fragmente de os sau dinte
Extracţii incomplete cu rămînerea în alveolă a unor resturi radiculare
Procese infecţioase periradiculare acute sau cronice
Din punct de vedere anatomo-patologic se descriu următoarele forme de alveolită postextracțională:
Alveolita umedă
Alveolita uscată (dry socket)
Alveolita necrotică
Alveolita putrido-necrotică
Alveolita mixtă
Simptomele unei alveolite umede sunt:
La a 3-4 zi după extracţie apare durerea cu caracter violent cu iradiere
Halenă fetidă
Gingivomucoasa congestionată, tumefiată
Cheagul murdar acoperit cu depozite purulente, urât mirositoare
În alveolă ţesut de granulaţie care sângerează uşor
Recomandarile postextracționale sunt:
Spălatul dinților este permis de a începe în aceeași zi cu extracția dentară
Aplicarea pansamentului rece pe țesuturile moi în regiunea extracției
Obligatoriu, în toate cazurile, antibioticoterapie
Menținerea pansamentului supraalveolar timp de 2 ore
Băi bucale cu soluții antiseptice după îndepartarea pansamentului supraalveolar
Fractura tuberozitații maxilare:
Este un accident ce survine frecvent în timpul extracției oricărui molar superior
Dacă fragmentul osos rămâne atașat de periost se îndepărtează chirurgical
Defectul se închide prin sutura mucoasei acoperitoare
Se pot produce comunicari oro-sinusale largi
Dacă dintele și țesutul osos formează corp comun se îndepărtează împreună
Contraindicații locale ale extracției dentare sunt:
Leziuni locale ale mucoasei orale
Sinusita maxilară rinogenă
Boli cardiovasculare
Procese supurative cronice
Procese supurative acute
Extracția incisivilor superiori:
Decolarea gingivo-mucoasei are rol de a mări dimensiunile coroanei clinice a dintelui
Luxarea dintelui se realizează în sens vestibulo-oral
Osul alveolar prezintă o grosime mai redusă palatinal
Se aplică mai întâi falca vestibulară a cleștelui, după care falca palatinală
Mișcarile de rotație nu sunt indicate.
Chiuretajul alveolei postextracționale:
Nu este indicat după extracții tipice
Îndepărtează țesuturile patologice restante
Сhiuretajul fundului alveolei se face cu presiune bine dozată
Se face cu o chiuretă dreaptă la mandibulă sau una curbă la maxilă
Este indicat practic după orice extractie dentară
Sutura postextracțională:
Este obligatorie după orice extracție
Se recomandă și în cazul extracțiilor simple
Dacă marginile plăgii nu sunt mobile în totalitate nu se face sutura
Sutura protejează cheagul alveolar
Dirijează cicatrizarea.
Extracția premolarului 1 superior:
Premolarul 1 superior are frecvent o radacină și mai rar două rădăcini
Corticala vestibulară este mai subțire decât cea palatinală
Luxarea se face în sens vestibulo-oral
Dintele va fi extras prin tractiune în sens ocluzal și usor palatinal
Cleștele se aplică cât mai apical
Extracția caninului superior:
Radacina caninului determină prezența eminenței canine
Frecvent corticala palatinală este subțire
Decolarea gingivo-mucoasei se face cu ajutorul elevatorului sau sindesmotomului curb
Complicație a extracției este fracturarea unei porțiuni din corticala palatinală
După luxație, dintele este tracționat pe o directie vestibulo-incizală
Extracția molarului de minte superior erupt pe arcadă:
Are de obicei rădăcinile divergente
Este extras cu clești speciali pentru molari de minte superiori
Este extras cu clești speciali pentru molari de minte inferiori
Frecvent extracția se face doar cu elevatoarele
Se folosesc clești în formă de baionetă
Extracţia molarului de minte la mandibulă care a erupt:
Are de obicei rădăcini conice, fuzionate
Osul alveolar este mai subţire vestibular
Osul alveolar prezintă o mare duritate la nivel retromolar
Se descriu două tehnici distincte de extracție a molarului trei mandibular
Anestezia se realizează prin procedee diferite fată de cele folosite pentru ceilalți molari ai mandibulei.
Reguli în folosirea elevatorului drept:
Se aplică întotdeauna vestibular și lingual
Suprafața convexă a parții active trebuie să fie în contact cu dintele ce trebuie extras
În timpul luxației se folosesc ca sprijin dinții adiacenți
Elevatorul drept nu se folosește pentru extractia dinților pluriradiculari dacă rădăcinile nu au fost separate
Suprafața concavă a parții active trebuie să fie în contact cu dintele ce trebuie extras
Indicațiile către extracția dinților permanenți sunt legate de:
Starea dintelui respectiv
Starea dinților antagoniști
Patologia structurilor adiacente
Afecțiunile asociate
Tehnica aleasă
Indicațiile extracției dentare legate de patologia dento-paradontală:
Dinți cu parodontopatie marginală cronică și mobilitate de gradul II- III
Dinți malpoziționați
Dinți mult extruzați
Dinți care au determinat procese supurative sinusale
Dinți care întrețin sinuzita maxilară odontogenă
Indicațiile extracției dentare legate de patologia pseudotumorală sau tumorală de cauză dentară:
Dinți care au dus la apariția unor leziuni hiperplazice reactive (epulis-like)
Dinți care au suferit transformări chistice
Dinți vecini care sunt prinși în procesul tumoral
Dinți incluși ce nu mai pot erupe
Dinți cu distrucții coronoradiculare întinse
Indicațiile extracției dentare legate de patologia traumatică OMF:
Dinți cu fracturi radiculare, oblice sau longitudinale
Dinți din focare de fractură ce afeactează repoziționarea fragmentelor osoase în poziție anatomică corectă
Dinți erupți ce provoacă înghesuiri
Dinți în malpoziție care produc leziuni traumatice
Dinți luxați complet în urma traumatismelor OMF
Indicațiile extracției dentare legate de anomalii de număr, formă, poziție ale dinților:
Dinți incluși ce provoacă înghesuiri
Dinți extruzați
Dinți luxați complet
Dinți în malpoziție ce nu pot fi redresați ortodontic
Indicaţiile extracţiei dentare legate de patologia traumatică oro-maxilo-facială sunt:
Dinți care au suferit transformări chistice/tumorale benigne
Dinți fracturați sau luxați complet în urma traumatismelor oro-maxilo-faciale
Dinți cu fracturi radiculare oblice sau longitudinale
Dinți cu parodontopatie marginală cronică profundă și mobilitate de gradul 2-3
Dinți mult extruzați, egresați sau înclinați
Extracția cu elevatorul Lecluse în cazul molarului de minte a mandibulei are urmatoarele indicatii:
Când rădăcinile molarului de minte inferior sunt drepte
Când coroana dentară a molarului 3 este integră
Prezenta molarilor 1 și 2 integri, cu implantare favorabilă
Când rădăcinile molarului de minte inferior sunt usor divergente
În cazul dinților cu coroana parțial integră
Hemoragiile postextracționale apar datorită urmatorilor factori generali care determină tulburari în mecanismul hemostazei:
Patologiile hepatice cronice
Afecțiuni ale sistemului endocrin
Vasodilatația secundară (paralitică), apărută în urma administrării, împreună cu anestezicul, a vasoconstrictoarelor
Stări alergice
Afecțiuni trombocitare cantitative și calitative
Complicațiile extracției dentare sunt reprezentate de:
Durere
Vindecare întarziată a alveolei postextracționale
Complicații infecțioase
Trismus
Scăderea glicemiei
În funcție de momentul apariției hemoragia postextracțională poate fi clasificată în:
Spontană
Imediat-prelungită
Tardivă
Tardivă- întârziată
Precoce
Factorii locali implicați în apariția hemoragiilor postextracționale dentare:
Fractura procesului alveolar
Vasoconsticția secundară în cazul anesteziilor plexale cu vasoconstrictor
Plăgi întinse ale fibromucoasei
Insuficientă hepatică
Stari alergice
Complicațiile infecțioase postextracționale sunt favorizate de:
Chiuretajul alveolar incomplet
Fractura apexului
Tamponarea alveolei
Efectuarea extracției în plin proces inflamator
Suturarea plăgii
Alveolita postextracțională este favorizată de:
Pansament supraalveolar prelungit
Infecții preexistente acute sau cronice
Sutura plăgii
Chiuretarea alveolei
Extracțiile alveoplastice
Extracția dentară cu separație interradiculară este indicată la dinții pluriradiculari când:
Rădăcinile sunt foarte divergente
Rădăcinile sunt cu fenomene de hipercementoză
Rădăcinile sunt separate la nivelul podelei camerei pulpare
Dinți cu distrucție coronară care nu permite o aplicare eficientă a cleștelui
În cazul producerii unei fracturi coronare în timpul extracției
În cazul molarilor superiori se va practica o separație radiculară:
În „V”
În „T”
În „L”
În „Y”
În „Z”
Rădăcinile dentare pot fi extrase prin următoarele tehnici:
Extracția cu sindesmotoamele
Extracția cu ajutorul elevatoarelor
Extracția cu cleștele de rădăcini
Extacția cu pensa ciupitoare de os
Extracția prin alveolotomie
Extracția resturilor radiculare mici, situate profund în alveolă, se poate efectua prin:
Alveolotomie
Transeptal la pluriradiculari
Doar cu cleștele de elecție al dintelui
Doar cu cleștele de resturi radiculare
Doar cu pensa ciupitoare de os
Indicațiile extracției dentare sunt:
Dinți din focarele de fractură ale maxilarelor care împiedică tratamentul chirurgical sau care pot cauza complicații
Dinți incluşi care nu dau tulburări funcționale sau tulburări de erupție
Dinți extruzați sau cu devieri importante ale axului de implantare
Dinți fracturați longitudinal
Dinți ai pacienților cu boli cronice în faze compensate care pot suporta tratamente stomatologice de lungă durată
Vindecarea întârziată a plăgii postextracţionale este influenţată de:
Dehiscenţa plăgii
Malnutriţie
Radioterapie
Vârsta pacientului
