Schimbările calitative în urină sunt:
oliguria
poliuria
cilindruria
mioglobinuria
hiperstenuria
polachiuria
izostenuria
leucocituria
disuria
proteinuria
bacteriuria
piuria
hipostenuria
nicturia
stranguria
Schimbările cantitative în urină sunt:
Hematuria
anuria
hiluria
Dereglări de micţiune sunt:
oligachiuria
retenţia de urină acută
retenţia de urină cronică
Hidronefroza secundară se dezvoltă în urma unor maladii ca:
urolitiaza
tumoare renala
glomerulonefrita
hidrocel
trauma cailor urinare
Dilatarea sistemului calicebazinetal, atrofia parenchimului renal şi diminuarea progresivă a funcţiilor de bază ale rinichilor corespunde patologiei:
ptoza renala
insuficienţa renală cronică
insuficienţa renală acută
hidronefroza
Dilatarea nu numai a bazinetului, dar şi a calicilor ( hidrocalicoză ); micşorarea grosimii parenchimului renal şi dereglarea considerabilă a funcţiei lui - corespunde hidronefrozei stadiului:
I
II
III
IV
V
Evoluţia clinică a hidronefrozei se caracterizează prin:
subţierea parenchimului renal
mărirea rinichiului în dimensiuni
poliurie
hipertensiune arterială
retenţie de urină cronică
Complicaţiile hidronefrozei sunt:
pielonefrita acuta
pielonefrita cronica
urolitiaza secundara
cistita
În diagnosticul hidronefrozei se utilizează următoarele metode radiologice:
radiografia panoramica
urografia excretorie
uretrografia
pielografia retrograda
arteriografia renala
Metodele de exploarare în diagnosticul hidronefrozei:
ecografia
renografia radioizotopici
urofloumetria
cistoscopia
Starea de mobilitate patologică, în care rinichiul se deplasează din loja sa, situându-se mai jos ca în normă este caracteristic pentru patologia:
criptorhidie
ectopia renala
agenezie renala
La palparea rinichiului în poziţia verticală a corpului, tot rinichiul iese de sub rebordul costal, însă în poziţia orizontală se reîntoarce este caracteristic pentru ptoza renală de gradul:
Complicatiile ptozei renale:
hipertensiune arteriala
pielonefrita
insuficienta renala acuta
hemoragie fornicala
Ptoza renală se diferenţiază cu:
aplazia renala
distopie renala
Metodele de exploarare în diagnosticul ptozei renale:
aortografia
renografia radioizotopica
nefroscopia
Care este cel mai frecvent mecanism în traumatismul renal:
Direct
Indirect
Perpendicular
Paralel
Deschis
La leziunile parenchimului dacă capsula este intactă apare:
Hematomul perirenal
Hematomul subcapsular
Fisura renala
Fractura renala
Hematom subcapsular si perirenal
La leziunile parenchimului cu ruperea capsulei renale apare:
Hematom subcapsular
Hematom perirenal
Pielonefrita
Colica renala
Consecinţa contuziei renale este:
Anuria
Microhematuria
c)Retenţia de urină acută
Poliuria
Piuria
Ce tip de hemoragie nu este caracteristic pentru traumatismul renal:
Uretroragie
Hematurie microscopica
Hematurie macroscopica
Care sunt cele 3 semne dominante în contuzia renală:
Durerea lombara
cStarea de soc
Palparea rinichiului
Febra
Metoda identificării hematuriei în stare de şoc la traumatismul renal este:
Urografia i/v
Cateterizarea vezicii urinare
Cistografia
Cistoscopia
Ultrasonografia
Ce identifică clişeul nativ al aparatului urinar în contuzia renală:
Gradul traumatismului
Semne de hematom
Calicele si bazinetul
Bazinetul si ureterul
Ureterul