Hemato-151-200_Teste I

1

S 151. Forma de gravitate medie în hemofilie se dezvoltă dacă nivelul factorilor antihemofilici (VIII sau IX) constituie:

1

S 152. La baza dezvoltării manifestărilor clinice ale bolii Rendu-Osler se află:

1

S 153. Maladia Rendu-Osler se manifestă prin:

1

S 154. În analiza sângelui periferic în maladia Rendu-Osler sunt posibile următoarele modificări:

1

S 155. Prioritate în tratamentul hemoragiilor nazale în maladia Rendu-Osler are:

1

S 156. Teleanjiectazia hemoragică ereditară (boala Rendu-Osler) este o maladie cu dereglarea:

1

S 157. Timpul de sângerare caracteristic pentru maladia Rendu-Osler este:

1

S 158. Cauza anemiei hemolitice ereditare microsferocitare este:

1

S 159. În cazurile de anemie hemolitică ereditară microsferocitară distrucţia sporită a eritrocitelor are loc în:

1

S 160. În tabloul clinic al anemiei hemolitice ereditare microsferocitare este caracteristic:

1

S 161. La baza diagnosticului diferenţial al anemiilor hemolitice de alte grupe de anemii se află:

1

S 162. La studierea morfologică a eritrocitelor în microsferocitoza ereditară se observă:

1

S 163. La studierea morfologică a eritrocitelor în ovalocitoza ereditară se observă:

1

S 164. Metoda eficace de tratament în microsferocitoza ereditară este:

1

S 165. Metoda de bază pentru confirmarea definitivă a diagnosticului de talasemie este:

1

S 166. Pentru tabloul clinic în talasemie este corectă afirmaţia:

1

S 167. Diagnosticul de anemie hemolitică autoimună se confirmă prin:

1

S 168. La studierea morfologică a eritrocitelor în stomatocitoza ereditară se observă:

1

S 169. Pentru talasemie sunt caracteristice:

1

S 170. Cauza anemiei renale este:

1

S 171. Metoda de bază pentru confirmarea definitivă a diagnosticului de hemoglobinurie paroxistică nocturnă este:

1

S 172. Metoda eficace de tratament în ovalocitoza ereditară este:

1

S 173. În cazurile de anemie hemolitică ereditară ovalocitară distrucţia sporită a eritrocitelor are loc în:

1

S 174. Metoda de bază pentru confirmarea definitivă a diagnosticului de drepanocitoză ereditară este:

1

S 175. La pacienţii cu hemoglobinuria paroxistică nocturnă în timpul crizelor hemolitice pot apărea:

1

S 176. În tabloul clinic al anemiei hemolitice autoimune este caracteristic:

1

S 177. La pacienţii cu hemoliză slab pronunţată unicul simptom, care confirmă distrucţia sporită a eritrocitelor este:

1

S 178. Hemoliza în anemia hemolitică ereditară prin deficitul fermentului glucozo-6-fosfat-dehidrogenazei în eritrocite este provocată de:

1

S 179. Hemoliza în anemia hemolitică heteroimună este provocată de:

1

S 180. Leucemia acută se dezvoltă din:

1

S 181. Afectarea pielei şi ţesuturilor subcutanate se întâlneşte mai frecvent în:

1

S 182. Manifestările clinice ale neuroleucemiei depind de:

1

S 183. Neuroleucemia mai frecvent se dezvoltă în:

1

S 184. Pentru diagnosticul neuroleucemiei are importanţă:

1

S 185. Care din următoarele afirmaţii nu este corectă:

1

S 186. În diagnosticul leucemiei acute cea mai mare importanţă are:

1

S 187. Cât timp trebuie de tratat leucemia acută:

1

S 188. În cazurile de osteodistrucţie la bolnavii de mielom multiplu metoda de elecţie în tratament este:

1

S 189. Substratul morfologic al mielomului multiplu este:

1

S 190. Pentru confirmarea definitivă a diagnosticului de mielom multiplu are importanţă:

1

S 191. Care afirmaţie este incorectă referitor la mielomul multiplu:

1

S 192. Pentru inhibarea factorului activator al celulelor osteoclastice în scopul micşorării osteolizei se foloseşte:

1

S 193. În scopul micşorării hipercalciemiei se foloseşte:

1

S 194. Care celulă hematopoietică se afectează primar în eritremie:

1

S 195. Substratul morfologic al tumorii în eritremiei este:

1

S 196. Sindromul clinic principal al eritremiei este:

1

S 197. Care din afirmaţii referitor la eritremie este corectă:

1

S 198. Pentru diagnosticul eritremiei la trepanobiopsie trebuie să se depisteze:

1

S 199. Cauza pruritului cutanat în eritremie este:

1

S 200. Confirmarea definitivă a diagnosticului de eritremie e posibilă prin:

1 Hematologie Quiz am Hemato-151-200_Teste I, erstellt von Grupa Noastra am 23/09/2023.

Hemato-151-200_Teste I

S 151. Forma de gravitate medie în hemofilie se dezvoltă dacă nivelul factorilor antihemofilici (VIII sau IX) constituie:

S 152. La baza dezvoltării manifestărilor clinice ale bolii Rendu-Osler se află:

S 153. Maladia Rendu-Osler se manifestă prin:

S 154. În analiza sângelui periferic în maladia Rendu-Osler sunt posibile următoarele modificări:

S 155. Prioritate în tratamentul hemoragiilor nazale în maladia Rendu-Osler are:

S 156. Teleanjiectazia hemoragică ereditară (boala Rendu-Osler) este o maladie cu dereglarea:

S 157. Timpul de sângerare caracteristic pentru maladia Rendu-Osler este:

S 158. Cauza anemiei hemolitice ereditare microsferocitare este:

S 159. În cazurile de anemie hemolitică ereditară microsferocitară distrucţia sporită a eritrocitelor are loc în:

S 160. În tabloul clinic al anemiei hemolitice ereditare microsferocitare este caracteristic:

S 161. La baza diagnosticului diferenţial al anemiilor hemolitice de alte grupe de anemii se află:

S 162. La studierea morfologică a eritrocitelor în microsferocitoza ereditară se observă:

S 163. La studierea morfologică a eritrocitelor în ovalocitoza ereditară se observă:

S 164. Metoda eficace de tratament în microsferocitoza ereditară este:

S 165. Metoda de bază pentru confirmarea definitivă a diagnosticului de talasemie este:

S 166. Pentru tabloul clinic în talasemie este corectă afirmaţia:

S 167. Diagnosticul de anemie hemolitică autoimună se confirmă prin:

S 168. La studierea morfologică a eritrocitelor în stomatocitoza ereditară se observă:

S 169. Pentru talasemie sunt caracteristice:

S 170. Cauza anemiei renale este: