Semnele dereglării microcirculaţiei în eritremie sunt:
Mieloză funiculară
Paraamiloidoză
Eritromelalgii
Neuropatie senzorială
Accese de convulsii epileptiforme
Complicaţii hemoragice în eritremie sunt interpretate ca rezultat:
Sindromul paraproteinemic
Dereglarea funcţiei trombocitelor
Hiperviscozitatea sângelui
Splenomegalie
Eritromelalgie
Care dintre următorii parametri în analiza generală a sângelui sunt compatibili cu diagnosticul de anemie prin deficit de acid folic:
Trombocitoza
Reticulocitoza
Macrocitoza, hipercromia eritrocitelor
Inele Kebot, corpusculi Jolly
Hipocromia eritrocitelor
Transfuzia de concentrat de eritrocite în anemia B12- deficitară se justifică în caz de:
Coma anemică
Psihoza megaloblastică
Cifre considerabil scăzute ale hemoglobinei
Bolnavi după gastrectomie totală
Bolnavi, cărora li se planifică intervenţia chirurgicală după indicaţii vitale
Modificări morfologice, care pot fi întâlnite în anemia fierodeficitară:
Hipersegmentarea nucleelor neutrofilelor
Hipocromia
Microcitoza
Eritrocite inelare
Eritrocite “de tras în ţintă”
Manifestări caracteristice sindromului de sideropenie sunt:
Gusturi perverse
Stomatita angulară
Sindromul neurologic
Sindromul hemoragic
Sindromul gastrointestinal
Preparatele folosite în tratamentul anemiei aplastice sunt:
Totema
Vitaminoterapia
Nerobol
Prednisolon
Leukeran
În anemia megaloblastică pot fi prezente următoarele:
Valori scăzute ale fierului seric
Hipoferitinemia
Paloarea cu nuanţă icterică
Atrofia difuză a mucoasei stomacale
Deficit de fier poate surveni ca consecinţă a:
Enteritei cronice
Maladiei Krohn
Insuficienţei factorului Castle intrinsec
Hemoragiile cronice
Anemia B12- deficitară se evidenţiază prin:
Hemopoieza normoblastică
Parestezii în picioare şi mâini
Sindromul anemic
Hemopoieza megaloblastică
Enumeraţi factorii; care provoacă anemii aplastice secundare:
Levomicetina
Iradierea ionizantă
Hepatita virală C
Hemoragii cronice
Lipsa proteinei - R în sucul gastric
Anemia B12- deficitară poate fi evidenţiată prin:
Febră, care este cauzată de distrucţia accelerată a eritrocitelor în măduva osoasă
Glosita Hunter
Senzaţie de “picioare de vată”
“Pica chlorotica”
Sindromul Rosolimo-Behterev
La bolnavii de anemie B12- deficitară în sângele periferic se observă:
Numărul de eritrocite este micşorat mai mult comparativ cu conţinutul hemoglobinei
Creşterea numărului de leucocite
Numărul de leucocite este micşorat
Numărul de trombocite este micşorat
Diagnosticul anemiei B12- deficitare se stabileşte în baza:
Trepanobiopsia medulară
Hemopoieza megaloblastică în mielogramă
Prezenţa crizei reticulocitare la a 4-a – 5-a zi de la începutul administrării vitaminei B12
Prezenţei crizei reticulocitare peste 10 – 14 zile de la începutul administrării vitaminei B12
Prezenţei asincronismului în dezvoltarea citoplasmei şi a nucleului eritrocariocitelor
Prezenţa asincronismului în dezvoltarea citoplasmei şi a nucleului eritrocariocitelor în măduva osoasă se evidenţiază în diagnosticul de:
Anemia fierodeficitară
Anemia hemolitică autoimună în criza hemolitică
Anemia B12- deficitară
Anemia metaplastică
Anemia prin deficit de acid folic
În tratamentul limfomului Hodgkin sunt corecte afirmaţiile:
3 cicluri de polichimioterapie + radioterapie la focarele afectate + 3 cure de polichimioterapie se aplică doar în stadiile locale (I-II)
Radioterapia după programul radical se aplică numai în stadiile generalizate (III-IV)
În stadiul IV metoda de elecţie este polichimioterapia
În stadiile locale preponderent este indicată monochimioterapia
În stadiul III al bolii se efectuează 6 cicluri de polichimioterapie + radioterapie la focarele reziduale
Pentru limfomul Hodgkin sunt corecte următoarele afirmaţii:
Pentru biopsie trebue de înlăturat un ganglion limfatic cu termen mic de afectare
Pentru biopsie trebue de înlăturat ganglionii limfatici de durata cea mai mare
În cazurile de afectare izolată a ganglionilor limfatici mediastinali – toracotomie explorativă
În cazurile de afectare izolată a ganglionilor limfatici abdominali – laparatomie explorativă
În cazurile de afectare izolată a ganglionilor limfatici mediastinali pentru stabilirea diagnosticului este suficientă doar radiografia organelor cutiei toracice
Varianta cu depleţie limfocitară a limfomului Hodgkin se caracterizează prin:
Evoluţie clinică agresivă
Prognostic favorabil
Micşorarea considerabilă a numărului de celule limfocitare în preparatul histologic
Prezenţa de celule Sternberg-Reed în număr mare
Proliferare difuză a limfocitelor, celule Sternberg-Reed unice
Varianta morfologică se schimbă în funcţie de stadiul clinic
Prognosticul depinde de varianta morfologică
Variantele morfologice sunt stabile
Evoluţia clinică nu depinde de varianta morfologică
Mai frecvent se întâlnesc variantele scleroză nodulară şi mixt celulară
Pentru limfoamele non-Hodgkin sunt corecte afirmaţiile:
Simptomele de intoxicare generală mai frecvent se întâlnesc la pacienţii cu variantele indolente
Simptomele de intoxicare generală sunt mai frecvente în formele agresive
Afectarea solitară a unui organ se consideră ca un stadiu local
Lipseşte o corelaţie dintre ritmul de generalizare a maladiei şi varianta morfologică
Afectarea primară a splinei are loc mai frecvent la bolnavii cu variantele indolente
Procesul patologic în majoritatea cazurilor se extinde în primul rând spre zonele vecine de ganglioni limfatici
Ganglionii limfatici mediastinali sunt incluşi în procesul patologic rar
Afectarea măduvei osoase şi leucemizarea mai frecvent au loc în variantele agresive
Afectarea secundară a sistemului nervos central predomină în variantele indolente
Afectarea primară a splinei mai frecvent are loc în variantele indolente
Afectarea măduvei oaselor la pacienţii cu limfom non-Hodgkin frecvent are loc în:
Varianta limfoblastică
Limfom non-Hodgkin limfocitar din limfocite mici
Afectarea primară a splinei
Limfom non-Hodgkin din celulele zonei marginale
Varianta imunoblastică
Pentru limfoamele non-Hodgkin sunt corecte:
Alegerea schemei de polichimioterapie este în funcţie de varianta morfologică
Alegerea schemei de polichimioterapie nu depinde de varianta morfologică
Afectarea măduvei oaselor are loc mai frecvent decât în limfomul Hodgkin
Debutul extranodal are loc în cazuri excepţionale
Evoluţia limfoamelor non-Hodgkin este mai agresivă decât a limfomului Hodgkin
Faza cronică tardivă a leucemiei granulocitare cronice se caracterizează prin:
Devierea în stânga corelează cu numărul de leucocite
Complicaţii cauzate de hiperleucocitoză (infarct splenic, edem al retinei, tromboze la nivelul vaselor mici)
Limfadenopatie
Simptomele caracteristice pentru faza de accelerare a leucemiei granulocitare sunt:
Eritrocitoza
Reducerea eficacităţii tratamentului citostatic efectuat
Febra nemotivată de infecţie
Osalgii
Micşorarea splinei în dimensiuni
Splenectomia la pacienţii de leucemie granulocitară cronică rareori poate fi efectuată în:
Faza cronică precoce a maladiei
Faza acută
Infarcte frecvente în splină
Trombocitopenie
Discomfort pronunţat abdominal
În preparatele histologice ale măduvei oaselor în mielofibroza idiopatică poate fi observată:
Hipercelularitate polimorfă
Hipercelularitate cu predominarea fibrozei
Megacariocitoză pronunţată
Substituirea ţesutului hemopoietic cu ţesut adipos
Infiltraţie difuză cu celule limfoide
În care din situaţiile enumerate mai jos e necesară profilaxia anemiei fierodeficitare prin fieroterapie orală:
Intoxicaţie cu plumb
Bolnavi cu hemocromatoză
Gravide
Adolescente
Donatorii de sânge
La nou-născuţi anemia fierodeficitară poate fi cauzată de:
Naştere prematură
Naştere prin cezariană
Naşterea gemenilor
Pierderi cronice de sânge
Factor nutritiv
Transfuzia de masă eritrocitară la anemia fierodeficitară se justifică în caz de:
Bolnavi, cărora li se planifică intervenţie chirurgicală din indicaţii vitale
Intoleranţa tuturor preparatelor de fier
Cifre considerabil scăzute ale hemoglobinei şi numărului de eritrocite
Bolnavi după gastrectomie
Comă anemică
Modificări morfologice, care pot fi întâlnite în anemia Biermer:
Anizocitoză şi poikilocitoză pronunţată
Metamielocite gigante
Microcitoză şi hipocromie
Pentru anemia B12- deficitară sunt corecte caracteristicele cu excepţia:
Parestezii în degete
Stomatită angulară
Nuanţă ceroasă a pielii
Fisuri calcanee
Gusturi şi mirosuri perverse
Pentru anemia prin deficit al acidului folic sunt caracteristice:
Sindromul sideropenic
Lipsa sindromului neurologic
În diagnosticul diferenţial dintre anemia aplastică şi insuficienţa medulară din leucemia acută sunt importante următoarele:
Prezenţa splenomegaliei
Prezenţa celulelor blastice în măduva oaselor
Prezenţa sindromului hemoragic
Măduva oaselor este înlocuită cu ţesut adipos
Infecţiile sunt frecvent întâlnite
C 336. Care din următoarele pot fi factori etiologici ai anemiei aplastice:
A. Radiaţia ionizantă
B. Eritropoietina crescută
C. Factorul de creştere a celulelor stem pluripotente şi a factorilor hematopoietici de creştere
D. Citomegalovirusurile
E. Cloramfenicolul
C 337. Anemiile hemolitice se caracterizează prin:
A. Incidenţa crescută a litiazei biliare
B. Reducerea de viaţă eritrocitară
C. Valori crescute ale haptoglobinei serice în hemoliza intravasculară
D. Lipsa constantă a splenomegaliei
E. Hiperplazia eritroblastică medulară
C 338. Care din următoarele afirmaţii sunt corecte cu referire la sindroamele talasemice:
A. Există un deficit calitativ al lanţurilor de globină
B. Anemia are caracter hipocrom, microcitar
C. Anemia are caracter hemolitic
D. Fieroterapia este contraindicată
E. Prezenţa poikilocitozei pledează împotriva diagnosticului de talasemie
C 339. În distrucţia eritrocitară prematură din anemia hemolitică pot fi implicate mecanismele:
A. Creşterea raportului “suprafaţă/volum”
B. Alterarea permiabilităţii membranare
C. Modificarea structurii membranare
D. Diametrul eritrocitelor de 7,3μ
E. Precipitarea de hemoglobină intraeritrocitară
C 340. Cu refeire la anemia hemolitică autoimună sunt corecte afirmaţiile:
A. Anticorpii la rece sunt întotdeauna Ig G
B. Apare în Lupus eritematos de sistem
C. Apar mai frecvent în limfoproliferările maligne
D. Corticoterapia poate fi unul din principalele mijloace terapeutice
E. Hemoglobinuria paroxistică nocturnă reprezintă una din principalele forme ale anemiei hemolitice autoimune
C 341. Care din următoarele afirmaţii cu referire la hemofilie este corectă:
A. Este o maladie cu dereglarea hemostazei secundare
B. Frecvent se întâlnesc hemartroze şi hematoame
C. Sindromul hemoragic sub formă de peteşii şi echimoze
D. Eficacitatea tratamentului cu crioplasmă şi crioprecipitat
E. Este o maladie cu dereglarea hemostazei primare
C 342. Pentru diagnosticul de hemofilia B au valori următoarele:
A. Este cauzată de deficitul factorului VIII
B. După tabloul clinic, evoluţie şi complicaţii este identică cu hemofilia A
C. Se dereglează hemostaza secundară
D. Pe larg în tratament se practică masa trombocitară
E. Este cauzată de deficitul factorului IX
C 343. Care din următoarele manifestări sunt întâlnite în hemofilia A:
A. Hemartroze şi hematoame
B. Peteşii pe piele
C. Echimoze
D. Hemoragii după extracţii dentare
E. Hematurie
C 344. Tratamentul patogenetic al purpurei trombocitopenice autoimune include:
A. Corticosteroizi
B. Splenectomie
C. Imunodepresanţi
D. Transfuzii de crioplasmă
E. Transfuzii de crioprecipitat
C 345. La un bolnav de trombocitopenie autoimună sunt prezente următoarele modificări hemoragice:
A. Gingivoragii
B. Hemoragii nazale
C. Hemartroze
D. Hemoragii uterine
E. Hematoame
C 346. În purpura trombocitopenică autoimună se constată:
A. Timpul de coagulare după Lee-White prelungit
B. Retracţia chiagului lipseşte
C. E posibilă dezvoltarea unei anemii posthemoragice
D. În analiza generală a sângelui pancitopenie cu limfocitoză
E. Scăderea numărului de trombocite
C 347. Referitor la hemofilia A sunt corecte următoarele afirmaţii:
A. În analiza generală a sângelui este scăzut numărul de trombocite
B. Timpul de sângerare este prelungit
C. Retracţia chiagului este în normă
D. Timpul de coagulare după Lee-White prelungit
E. Prioritate în tratament are crioplasma şi crioprecipitatul
C 348. La afectarea specifică a măduvei oaselor în limfomul Hodgkin poate fi:
A. Anemie
B. Eritrocitoză
C. Hipertrombocitoză
D. Trombocitopenie
E. Leucopenie
C 349. Afectarea specifică a ficatului la pacienţii cu limfomul Hodgkin poate fi însoţită de:
A. Micşorarea activităţii fosfatazei alcaline
B. Mărirea activităţii fosfatazei alcaline
C. Micşorarea albuminei în ser
D. Complicaţii infecţioase
E. Mărirea ficatului
C 350. Simptoamele de intoxicare generală în limfomul Hodgkin sunt:
A. Slăbiciune generală
B. Temperatura mai mare de 380C
C. Pierderea în pondere mai mult de 10% în decurs de 6 luni
D. Transpiraţii nocturne
E. VSH mai mare de 30 mm/oră
