C 451. Trombocitozele reactive se dezvoltă în cazurile:
Hemoragii
Anemie fierodeficitară
Sepsis
După splenectomie
Nici una din cele enumerate
C 452. Tratamentul eritremiei depinde de:
Vârstă
Valoarea hematocritului
Dimensiunile ficatului
Hemogramă
Stadiul bolii
C 453. Stadiul I al eritremiei se caracterizează cu excepţia:
Splenomegalie
Simptomatică clinică severă
Hematocritul > 60%
Hematocritul – 50%
Hepatomegalie
C 454. În tratamentul eritremiei se foloseşte:
Polichimioterapia
Monochimioterapia
Hidroxicarbamida
Mielosan
Interferon-α
C 455. Diagnosticul diferenţial al anemiilor hemolitice se efectuează cu:
Icter parenchimatos
Icter mecanic
Sindromul Dubin Johnson
Sindromul Gilbert
Nici unul din cele enumerate
C 456. Pentru anemia hemolitică autoimună este caracteristic:
Structura antigenică a membranei eritrocitare este normală
Primar este afectat sistemul imun
Reducerea limfocitelor T-supresoare
Se schimbă structura antigenică a membranei eritrocitelor
Limfocitele B produc anticorpi antieritrocitari
C 457. Pentru stomatocitoza ereditată sunt corecte afirmaţiile:
Hemoliza are loc intracelular
Stomatocitele se distrug preponderent în splină
Se depistează stomatocite pe frotiul sângelui periferic
Splenectomia nu asigură o vindecare completă
Splenectomia asigură o vindecare completă
C 458. Anemia hemolitică autoimună secundară se dezvoltă la pacienţii cu:
Leucemia limfocitară cronică
Mielofibroza idiopatică
Pneumonia acută
Limfoamele non-Hodgkin
Lupusul eritematos de sistem
C 459. Pentru maladia Marchiafava-Micheli sunt corecte afirmaţiile:
Este o patologie dobândită
Se dezvoltă la persoanele de toate vârstele
C. Prezintă o eritrocitopatie
Diagnosticul se confirmă prin proba de agregare-hemaglutinare
Defectul membranei se constată şi la leucocitele neutrofile şi trombocite
C 460. La pacienţii cu maladia Marchiafava-Micheli în analiza sângelui periferic se depistează:
Anemia asociată cu reticulocitoză
Anemia hipercromă
Anemie hipocromă
Leucopenia moderată
Trombocitopenia moderată
C 461. Pentru anemia hemolitică ovalocitară sunt corecte afirmaţiile:
Este anemie hemolitică ereditară şi se transmite prepeponderent autosomal dominant
Este caracteristică dereglarea de formare a tetramerului spectrinei
Hemoliza este intravasculară
Evoluţia clinică a anemiei deseori este asimptomatică
Splenectomia asigură vindecarea clinică a pacienţilor
C 462. Pentru anemia hemolitică ereditată ovalocitară sunt caracteristice:
Sindromul anemic
Sindromul hemoragic
Sindromul hemolitic
Splenomegalia
Diagnosticul pozitiv se confirmă morfologic prin depistarea eritrocitelor ovalocitare mai mult de 25%
C 463. Referitor la anemia hemolitică autoimună cu anticorpi împotriva eritrocariocitelor din măduva oaselor sunt corecte afirmaţiile:
Icterul lipseşte
Bilirubina este în normă
Reticulocitoza lipseşte
Absenţa totală sau aproape totală a eritrocariocitelor din măduva oaselor
Prezentă hiperplaziei eritroide a măduvei oaselor
C 464. Anemia hemolitică autoimună poate complica evoluţia următoarelor maladii:
Maladia Rendu-Osler
Hepatita cornică
Ciroza hepatică
Artrita reumatoidă
C 465. Referitor la anemia hemolitică ereditată ca rezultat al deficitului enzimei glucozo-6-fosfat-dehidrogenază în eritrocite sunt corecte afirmaţiile:
Hemoliza este provocată de medicamente cu capacitate oxidativă asupra glutationului
Manifestările clinice depind mult de gradul de deficit al glucozo-6-fosfat-dehidrogenazei
Distrucţia sporită a eritrocitelor are loc în splină
Deseori crizele hemolitice pot fi complicate cu sindromul CID
C 466. Pentru mielom multiplu sunt caracteristice:
Simptome clinice determinate de distrucţia oaselor
Se dezvoltă paraamieloidoza
Hipercalcemia
Hepatomegalia şi splenomegalia sunt obligatorii
Limfadenopatia se întâlneşte foarte rar
C 467. Pentru mielomul multiplu sunt corecte afirmaţiile:
Durerile în oase prezintă unul din semnele clinice iniţiale
Frecvent se dezvoltă la persoanele de vârstă tânără
Cel mai frecvent se îmbolnăvesc persoanele de vârstă 40-70 ani
Deseori apar complicaţii infecţioase
C 468. Examinările obligatorii pentru pacienţii cu diagnosticul de mielom multiplu confirmat morfologic sunt:
Radiografia oaselor scheletului
Determinarea proteinei totale şi a calciului în ser
Determinarea tipului de imunoglobulină monoclonală în ser
Reacţia citochimică la esteraza nespecifică
Analiza generală a sângelui şi analiza generală a urinei
C 469. La pacienţii cu mielom multiplu se folosesc următoarele metode de tratament:
Chimioterapia
Radioterapia
Bisfosfonatele
Plasmafereza
Fieroterapia
C 470. La pacienţii cu mielom multiplu importante sunt următoarele investigaţii de laborator:
Proteina generală
Concentraţia calciului în ser
Fierul seric
Ureea
Creatinina
În analiza sângelui periferic la pacienţii cu mielom multiplu se depistează:
Anemie
Trombocitopenie
Leucopenie
VSH accelerată
Hipercromia eritrocitelor
C 472. Pentru mielomul solitar nu sunt corecte afirmaţiile:
Focarul tumoral este situat extramedular
Primar se afectează măduva oaselor
Proces osteodistructiv pronunţat
Se dezvoltă anemia, leucopenia, trombocitopenia
Se dezvoltă polineuropatia senzorială
C 473. Preparatele folosite în tratamentul mielomului multiplu sunt:
Ciclofosfamida
Mileran
Melfalan
Bondronat
Prednisolon
C 474. Referitor la plasmocitom solitar sunt corecte afirmaţiile:
Se dezvoltă din celule plasmocitare situate extramedular
Semnele clinice sunt determinate de localizarea focarului tumoral
Examenul citologic sau histologic al formaţiunii tumorale prin depistarea celulelor plasmatice maligne confirmă diagnosticul de plasmocitom
În macroglobulinemia Waldenstrom hiperviscozitatea se manifestă prin:
Coma paraproteinemică
Retinopatie
Insuficienţa hepatică
Cefalee
Polineuropatie periferică ca rezultat al demielinizării fibrelor nervoase
În etiologia hemopatiilor maligne au importanţă:
Virusul hepatitei C
Iradierea ionizantă
Mutagenii chimici (preparatele citostatice)
Mutagenii virali
Predispunere ereditară
C 477. Care din simptomele şi sindroamele enumărate diferă leucemia acută de anemie aplastică:
Hepatomegalia
Mărirea ganglionilor limfatici periferici
Substituţia celulelor hematopoietice ale măduvei oaselor de adipocite în preparatele histologice ale măduvei oaselor
C 478. Ce determină apartenenţa celulelor blastice de vre-o linie celulară hematopoietcă în leucemiile acute:
Evoluţia clinică a maladiei
Gradul sindromului anemic
Programul de terapie
Eficacitatea tratamentului întreprins
Prognosticul maladiei
C 479. Numiţi etapele de tratament al leucemiilor acute:
Consolidarea remisiunii
Polichimioterapia continuă pe parcurs de 5 ani
Inducerea remisiunii
Profilaxia neuroleucemiei
Tratamentul de mentenanţă în decurs de 3 ani
C 480. Care afectări extramedulare se observă în leucemiile acute:
Afectarea ganglionilor limfatici mediastinali
Osalgiile
Afectarea testiculilor
Afectarea meningelor şi encefalului
Leucemidele cutanate şi ale ţesutului adipos subcutanat
În leucemia acută monoblastică şi mielomonoblastică frecvent se constată:
Infiltraţia gingiilor
Febra pînă la 38-39oC
Dezvoltarea sindromului CID
C 482. Pentu leucemia acută monoblastică sunt caracteristice:
Vârsta de copilărie
Vârstă de 40-45 ani
Hepatosplenomegalia
Neuroleucemia în debut şi recidivă
Hiperleucocitoza
C 483. Pentu leucemia acută limfoblastică sunt caracteristice:
Mărirea ganglionilor limfatici periferici şi mediastinali
Osalgiile şi artralgiile
Frecvent se include în proces sistemul nervos central
Apariţia leucemidelor
C 484. În tratamentul leucemiilor acute limfoblastice se utilizează:
Vinblastina
Citarabina
Rubomicina
Tioguanina
C 485. Care sindroame clinice se întâlnesc în leucemiile acute:
Sindromulhemoragic
Sindromul de intoxicare
Sindromul proliferativ
C 486. Ca manifestări clinice ale sindromului proliferativ în leucemia acută pot servi:
Mărirea ganglionilor limfatici mediastinali
Hematomele şi hemartrozele
C 487. Care leucemii se dezvoltă din celula precursorie a mielopoiezei:
Leucemia mieloidă cronică
Eritremia
Policitemia vera
Metaplazie mieloidă agnogenică
C 488. Care leucemii se referă la procese mieloproliferative:
Leucemia acută limfoblastică
Trombocitemia esenţială
C 489. Flebotomiile în eritremie pot fi înlocuite cu excepţia:
Infuzie de lichide
Eritrocitafereză
Hemodializă
Plasmafereză
Anticoagulante
C 490. Noţiunea de trombocitoză include următoarele cu excepţia:
Micşorarea numărului de trombocite
Micşorarea adgheziei trombocitelor
Majorarea numărului de trombocite
Majorarea nivelului de fibrinogen
Majorarea vitezei de sedimentare a hematiilor
C 491. În trombocitemia esenţială se constată:
Hipertrombocitoză
Complicaţii vasculare (tromboze)
Splenomegalie moderată
În tratament se utilizează α-interferon
C 492. Pentru eritremie este caracteristic:
Diateza urică
Sindromul pletoric
Hipertensiunea arterială
C 493. Pentru tratamentul policitemiei vera se utilizează:
Hidroxocarbamid
Flebotomii
Vinblastin
Chimioterapia în asociere cu flebotomii
C 494. Eritromialgia se poate dezvolta în următoarele maladii cu excepţia:
Leucemia acută
Anemie megaloblastică
Anemie hemolitică
Leucemie limfocitară cronică
Eritremie
C 495. Numiţi medicamentele care pot provoca crizele hemolitice la persoanele cu deficit de glucozo-6- fosfatdehidrogendza în eritrocite:
Furadoninul
Furosemidul
Biseptolul
Ftivazidul
Acrichina
C 496. Manifestările clinice ale macroglobulinemiei Waldenstrom sunt determinate de:
Limfadenopatie
Seme clinice de hiperviscozitate
Splenomegalie şi hepatomegalie
C 497. Diagnosticul macroglobulinemiei Waldenstrom se bazează pe datele următoare:
Hepatosplenomegalie şi limfadenopatie
Infiltraţie limfoplasmocitară a măduvei oaselor
Nivelul înalt al IgG
Nivelul înalt al IgM
C 498. Numiţi factorii extraeritrocitari care pot influenţa nagativ asupra supravieţuirii eritrocitelor:
Distrucţia mecanică
Acţiunea agenţilor chimici
Acţiunea anticorpilor antieritrocitari
Acţiunea agenţilor infecţioşi
Dereglarea sintezei de acizi aminici
C 499. Manifestările clinice ale maladiei Marchiafava-Micheli sunt determinate de:
Hemoliza intravasculară
Complicaţii infecţioase frecvente
Complicaţii vasculare trombotice
C 500. Determinarea tacticii de tratament a pacienţilor cu mielom multiplu depinde de:
Prezenţa fracturilor patologice şi focarilor de osteodistrucţie
Gradul de viscozitate
Viteza de sedimentare a hematiilor majorată
Prezenţa insuficienţei renale
Prezenţa hipercalcemiei