C 451. Care din următoarele afirmaţii nu sunt corecte pentru limfomul non-Hodgkin (LNH):
LNH este o tumoare a ţesutului limfatic, care se începe în măduva osoasă
LNH este o tumoare a ţesutului limfatic, care se începe extramedular
Substratul morfologic al LNH sunt celulele plasmatice
Substratul morfologic al LNH sunt granulocitele mature
Substratul morfologic al LNH sunt monocitele
С 452. Pentru leucemia acută monoblastică este caracteristic:
Existenţa sindromului CID
Infiltraţia specifică leucemică a amigdalelor
Leucemide subcutanate
Reacţia pozitivă la alfa-naftilesterază, inhibată cu Natriu ftorid
Nivelul crescut al lizozomului seric şi urinar
С 453. Ce este corect cu privire la leucemiile acute secundare:
Se referă la grupul de tumori induse de terapia radiantă şi citostatică
Se dezvoltă la bolnavi de limfomul Hodgkin, tumori epiteliale cu diferite localizări, ca regulă peste 10-15 ani după tratamentul primar
Evoluţie clinică agresivă
Sunt caracteristice anomaliile cromozomiale
Există posibilitatea de a căpăta remisiuni îndelungate
С 454. Într-o leucemie acută limfoblastică au valoare prognostică nefavorabilă următorii factori:
Afecţiunile mediastinale
Subgrupul L1
Subgrupele L2 şi L3
Hiperleucocitoza
Tipul imunologic cu celule T
С 455. Ce este caracteristic pentru leucemia acută cu procent mic de celule blastice:
Mai frecvent se întâlneşte la copii
Este caracteristică anemia normocromă persistentă fără reticulocitoză sau pancitopenie
Conţinutul de celule blastice în măduva osoasă nu depăşeşte 20%
Celulele blastice unice în sângele periferic
Lipsa îndelungată (2-3 ani) a progresării procesului (leucemiei)
C 456. Faza acută a leucemiei granulocitare cronice se manifestă prin:
Criza blastică
Transformarea în leucemie acută mieloblastică
Sarcomatizare
Transformarea în leucemie acută limfoblastică
Vindecare
C 457. Faza de accelerare a leucemiei granulocitare cronice se caracterizează prin:
Rezistenţă la terapie cu mielosan, administrată anterior
Splenomegalie
Osalgii
Efect pozitiv accelerat la mărirea dozei de mielosan
Sporirea numărului de blaşti în sângele periferic
C 458. În evoluţia mielofibrozei idiopatice pot apărea complicaţiile:
Urichemia, nefroscleroză
Hipertensiune portală
Transformarea într-o leucemie acută
Megaloblastoză medulară prin deficit de acid folic
Infarcte splenice
C 459. Contraindicaţiile pentru splenectomie la mielofibroza idiopatică sunt:
Mărirea concomitentă şi pronunţată a ficatului
Stadiul terminal al maladiei în plan clinic şi hematologic cu mărirea accelerată a splinei, citopeniei, febrei şi osalgiei
Leucocitoză şi trombocitoză pronunţată
Anemie hemolitică autoimună
C 460. Indicaţiile pentru splenectomie în leucemie limfocitară cronică cu celule păroase (triholeucocite) sunt:
Citopenie pronunţată
Complicaţii infecţioase frecvente
Complicaţii autoimune
Splenomegalie masivă
Limfadenopatie generalizată
C 461. Eritrocitoza absolută simptomatică poate apărea în următoarele afecţiuni:
Hipernefrom
Sindromul Pikwik
Vicii cardiace dobândite
Hemangioblastom al cerebelului
Vicii cardiace congenitale
C 462. Indicaţii pentru tratamentul citostatic în eritremie sunt:
Leucocitoză
Trombocitoză
Vârsta reproductivă a bolnavilor
Tratamentul cu exfuzii de sânge nu este efectiv
C 463. În favoarea stadiului I al mielomului multiplu sunt următoarele semne:
Proces osteodestructiv pronunţat
Hemoglobina mai mare de 100 g/l
Concentraţia calciului în ser normală
Absenţa osteolizei sau focar solitar în oase
Concentraţia M-componentului: Ig G < 50 g/l, Ig A < 30 g/l, proteina Bence-Jones în urină < 4 gr/24 ore
C 464. Care din următoarele afirmaţii corespund stadiului III al mielomului multiplu:
Hemoglobina < 85 g/l
Concentraţia calciului normală
Concentraţia M-componentului: Ig G > 70 g/l, Ig A > 50 g/l, proteina Bence-Jones în urină > 12 gr/24 ore
Concentraţia calciului în ser > 12 mg/100 ml
C 465. Insuficienţa renală la mielomul multiplu e cauzată de:
Reabsorbţia proteinei Bence-Jones
Precipitarea în canalicule a proteinei micromoleculare
Dezvoltarea rinichiului ratatinat
Litiaza renală
Hidronefroză intrarenală
C 466. În tratamentul formelor generalizate ale mielomului multiplu se folosesc:
Tratament prolongat cu citostatice
Terapia intensivă cu doze mari de citostatice
Terapia radiantă
Glucocorticosteroizi
Fizioterapie
C 467. Care din următoarele date clinice sunt în favoarea diagnosticului de purpură trombocitopenică:
Ganglionii limfatici nu sunt măriţi
Sistemul respirator şi cardiovascular sunt fără schimbări
Frecvent se afectează ţesutul pulmonar
Ficatul nu se măreşte
Splenomegalie moderată poate fi observată în 30% de cazuri
C 468. Trombocitopenia autoimună clinic se caracterizează prin:
Hematoame şi hemartroze
Hemoragii cutanate spontane de tip peteşial
Hemoragii cutanate spontane de tip echimotic
Hemoragii nazale
Hemoragii gingivale
C 469. Investigaţiile de laborator în favoarea diagnosticului de purpură trombocitopenică sunt:
Micşorarea numărului de trombocite
Timpul de sângerare este prelungit
Retracţia chiagului este redusă
Leucopenie şi limfocitoză
În medulogramă numărul de megacariocite este majorat şi în jurul megacariocitelor nu se observă trombocite
C 470. În hemofilie se constată:
Timpul de coagulare după Lee-White prelungit
În medulogramă majorarea numărul de megacariocite
E posibilă dezvoltarea unei anemii posthemoragice
Este modificat timpul parţial de tromboplastină activată
Hemartroze şi hematoame
C 471. Investigaţiile de laborator în favoarea diagnosticului de hemofilie sunt:
Timpul parţial de tromboplastină activată şi testul de autocoagulare este modificat
Analiza sângelui periferic este în normă
Retracţia chiagului este fără modificări
C 472. În maladia Rendu-Osler se constată:
Retracţia chiagului este în normă
Timpul de sângerare este în normă
Timpul de coagulare după Lee-White este în normă
Anemie fierodeficitară posthemoragică
Micşorarea numărului de trombocite pănă la solitare
C 473. Referitor la maladia Rendu-Osler sunt corecte afirmaţiile:
Prioritate în tratament are masa trombocitară
Este una din cele mai frecvente vazopatii ereditare
Schimbări patologice ale procesului de coagulare nu se depistează
Diagnosticul pozitiv se bazează pe depistarea teleangiectaziilor
C 474. Examinarea hemostazei primare se efectuează prin determinarea:
Numărului de trombocite
Timpului de coagulare după Lee-White
Retracţia chiagului
Timpului de sângerare
Adezivităţii şi agregabilităţii trombocitelor
C 475. Tratamentul leucemiei limfocitare cronice include:
Mielosan
Radioterapie
Chimioterapie (preparatul de elecţie este Leukeranul)
Corticosteroizi
Splenectomie în situaţiile de hipersplenism şi complicaţii autoimune recidivante
C 476. Formele clinice ale leucemiei limfocitare cronice sunt:
Benignă
Clasică cu progresare permanentă
Tumorală
Osteomedulară
Reticulară
С 477. Date de laborator care depistează semne de distrucţie sporită a eritrocitelor sunt:
Bilirubinemie din contul fracţiei directe
Bilirubinemie din contul fracţiei indirecte
Urobilinurie
Majorarea concentraţiei stercobilinogenului
Scăderea conţinutului haptoglobinei serice
C 478. Pentru anemii din bolile cronice sunt caracteristice următoarele semne:
În majoritatea cazurilor anemia este normocromă şi normocitară
Conţinutul hemoglobinei de obicei scade până la 80-100 g/l
Numărul reticulocitelor este normal sau uşor crescut
Conţinutul hemoglobinei se majorează până la 170-180 g/l
Numărul de leucocite şi trombocite depinde de boala de bază
C 479. Negativ asupra supravieţuirii eritrocitelor pot influenţa:
Dereglarea structurii membranei
Deficitul enzimelor intraeritrocitare
Dereglarea structurii globinei
Formarea anticorpilor antieritrocitari
Nici unul din cele enumerate
C 480. Eritrocitele pot fi distruse mecanic la pacienţii cu:
Hemangiomatoză
C. Anticorpi antieritrocitari
Cu plastia valvelor cardiace
După un marş de lungă durată
C 481. Pentru microsferocitoză ereditară sunt corecte următoarele afirmaţii:
Parcurge cu limfadenopatie
Este prezentă splenomegalia
Copiii pot rămâne în creştere
Pot avea loc dereglări de formare a oaselor
La o parte de pacienţi pe gambe apar ulcere trofice
C 482. Microsferocitoza ereditară se caracterizează prin:
Anemie asociată de reticulocitoză
Leucopenie
Bilirubinemie indirectă
Hiperplazia ţesutului eritroid al măduvei oaselor
C 483. Hemoliza în anemia hemolitică ereditară ca rezultat al deficitului fermentului glucozo-6-fosfatdehidrogenaza în eritrocite este provocată de următoarele medicamente:
Sulfanilamide
Remediile antimalarice
Derivatele nitrofulanului
Antihistaminele
Preparatele acidului izonicotinic
C 484. În analiza sângelui periferic la pacienţii cu talasemie se depistează:
A. Hipocromie
B. Anemie
C. Eritrocite «de tras în ţintă»
D. Microsferocite
E. Reticulocitoză
C 485. Pentru talasemie sunt corecte afirmaţiile:
A. Are loc hiperplazia ţesutului eritroid al măduvei oaselor
B. Fierul seric este majorat
C. Feritina este micşorată
D. Feritina este majorată
E. Procentul sideroblaştilor este crescut
C 486. Pentru anemia hemolitică autoimună sunt corecte afirmaţiile:
Este modificată structura proteinelor membranei eritrocitare
Structura antigenică a membranei eritrocitare este normală
Primar este afectat sistemul imun
S-a depistat reducerea limfocitelor, T-supresoare
Limfocitele B produc anticorpi antieritrocitari
C 487. Pentru anemia hemolitică autoimună cu anticorpi la cald sunt caracteristice următoarele date de laborator:
Hiperplazie eritroidă în măduva oaselor
Bilirubinemie
Proteinurie
C 488. Pentru maladia Marchiafava-Micheli sunt corecte afirmaţiile:
Deseori în analiza sângelui periferic se depistează pancitopenie
În medulogramă se observă hiperplazia rândului eritrocitar fără particularităţi morfologice
Conţinutul bilirubinei este sporit din contul fracţiei indirecte
Este caracteristică hemoglobinemia
Testul Coombs direct este pozitiv
C 489. Afirmaţiile corecte referitor la stadiul iniţial al eritremiei sunt:
Creşterea lentă a slăbiciunii şi vertijului
Hiperemia nepronunţată a tegumentelor
Lipsa splenomegaliei
Lipsa complicaţiilor vasculare
Limfadenopatie
C 490. În rezultatul dereglării microcirculaţiei la bolnavii de eritremie e posibilă dezvoltarea:
Prurit cutanat după contactul cu apa caldă
Eritromelalgie
Gangrena degetelor
Stenocardia
Dureri abdominale
C 491. Criteriile diagnosticului diferenţial al eritremiei dintre stadiul IIB şi IIA sunt:
Lipsa micşorării splinei după exfuzia sângelui
Leucocitoză în sângele periferic cu deviere în formula leucocitară spre stânga până la mielocite
Prezenţa în sângele periferic a eritrocariocitelor
Sindromul pletoric
Prezenţa fibrozei în trepanul osului iliac
C 492. Complicaţiile vasculare ale eritremiei sunt:
Tromboza vaselor cerebrale
Infarct miocardic
Hipertonia
Flebotromboza
C 493. Sindromul osteomedular în mielom multiplu se manifestă prin:
Osteoliză
Mărirea concentraţiei de calciu în serul sangvin
Mărirea concentraţiei de proteine în serul sangvin
Anemia
Fracturi patologice
C 494. Sindromul patologiei proteice în mielom multiplu se manifestă prin:
Hipercalciemie
Hiperparaproteinemie
Uremie
Dereglarea microcirculaţiei periferice
C 495. Cu care patologii e necesar de diferenţiat mielomul multiplu, luînd în consideraţie posibilitatea plazmocitozei reactive:
Eritremie
Hepatită cronică
Cancer
Maladiile complexelor imune
Agranulocitoza
C 496. Care dereglări imune apar în mielomul multiplu:
Gamapatie monoclonală
Insuficienţa sintezei anticorpilor
Inhibarea formării celulelor plazmatice normale
Reacţia hipersensibilitate întârziată
C 497. Diagnosticul de leucemie acută se stabileşte pe baza:
Sindromul anemic
Sindromul hemoragic
Sindromul proliferativ
Sindromul de compresie
Prezenţa celulelor blastice în sângele periferic şi în măduva oaselor
C 498. Referitor la varianta mielomonoblastică a leucemiei acute e corect:
Prezenţa sindromului CID
Leucemidele subcutanate
Leziuni necrotice în amigdale şi gingii
Reacţii citochimice pozitive la peroxidază şi lipide în celule blastice
Reacţia la esteraza nespecifică e pozitivă în celulele blastice
C 499. Manifestările clinice ale sindromului hiperplastic în leucemie acută sunt:
Mărirea ganglionilor limfatici
Angina necrotică
Splenomegalia
Hiperplazia gingivală
Leucemide cutanate şi subcutanate
C 500. Pentru confirmarea diagnosticului de leucemie acută e necesară:
Analiza datelor clinice ale bolnavului
Analiza generală a sângelui periferic
Examinarea măduvei oaselor
Analiza citochimică a celulelor blastice în punctatul sternal
Analiza biochimică a celulelor blastice în punctatul sternal