Selectati manevrele care in mod paliativ fac sa scada durerile de cap in tumorile cerebrale:
Greturile
Vomismentele
Deshidratarea medicamentoasa.
Drenarea unei cantitati de lichid ventricular.
Extirparea completa a procesului expansiv.
Selectati expresiile corecte referitoare la greturi si vomismente din cadrul sindromului de hipertensiune intracraniana provocat de procese expansive intracraniene:
Se pot produce fara efort, indiferent de alimentatie.
Sunt mai frecvent intilnite in tumorile situate in fosa craniana anterioara.
Dupa punctia ventriculara cedeaza definitiv.
Dupa deshidratare cedeaza temporar.
La copii pot fi insotite de difuze dureri abdominale.
Indicati categoriile de bolnavi cu procese expansive intracraniene la care staza papilara lipseste sau este exprimata intr-un grad mic:
Sugari.
Copii mici.
Adolescenti.
Batrini
La bolnavii cu procese expansive intracraniene cu evolutie lenta.
Indicati afirmatiile corecte referitoare la sindromul Foster-Kennedy:
Se intilneste in tumorile de 1/3 interna a aripii de sfenoid.
E prezenta o staza papilara la un ochi si atrofia optica primara cu scotom central la alt ochi.
E prezenta o staza papilara bilaterala.
E prezenta o atrofie optica secundara bilaterala.
In evolutie se adauga si anosmia.
Tulburarile psihice din hipertensiunea intracraniana in tumorile cerebrale se caracterizeaza initial prin:
Diminuarea globala a activitatii psihice.
Scaderea memoriei.
Dezorientare
Confuzie
Agresivitate.
Simptomele neurologice de focar:
Nu au o specificare, fiind semne de suferinta a intregului creier.
Indica sediul tumorii.
. Sunt cauzate de iritatia neuronala.
Sunt cauzate de deficitul neuronal.
Sunt insotite de tulburari vasculare locale corespunzatoare compresiunii.
Indicati semnele clinice ale tumorilor cerebrale care au o importanta de diagnostic la copil:
Laterocolis
Retrocolis
Deviere in mers.
Necoordonarea miinilor.
Necoordonarea picioarelor.
Tulburarile de schema corporala in tumorile de lob parietal iau forma de:
Astereognozie.
Parestezii in hemicorpul opus tumorii.
Autotopoagnozie.
Anozognozie
Pseudomielie
Alexia din tumoarea parietala poate fi:
Literala
Verbala
Propozitionala
Expresiva
Receptiva
Alegeti caracterisiticile corecte ale halucinatiilor ce apar in tumorile occipitale:
Sunt de tip elementar: scinteieri, inele de foc, trasee colorate.
Mai rar apar halucinatii complexe animate.
Bolnavul simte brusc un miros si gust neplacut de carne arsa etc.
Bolnavul se vede invadat parca de secventele unui film care vine de undeva si care se impune a fi vizionat pina la sfirsit.
Bolnavul are crize senzitive, care se manifesta prin furnicaturi, amorteli, senzatie de rece, arsura, intepaturi care cuprind in intrgemie sau partial un hemicorp.
Indicati particularitatile tumorii de fosa craniana posterioara, conditionata de caracterele spatiului respectiv si de valoarea functionala a formatiunilor anatomice, pe care le adaposteste:
Spatiul existent este redus dimensional.
Sistemul lichidian este blocat la nivelul apeductului Sylvius, ventriculului IV, cisternei magna sau al cisternelor pontocerebeloase si determina hidrocefalia.
Este implicat trunchiul cerebral, manifestindu-se clinic prin afectarea nucleilor de origine sau radacinilor nervilor cranieni in asociere cu semne motorii, senzitive si cerebeloase.
Se descriu mult mai putine tumori congenitale, comparativ cu alte fose craniene.
Se produc hernii cerebrale interne, deseori cu prognostic fatal.
Indicati semnele clinice din tumorile de fosa craniana posterioara, care grabesc explorarea si interventia chirurgicala:
Sughitul persistent.
Tulburarile vegetative.
Alterarea cunostintei.
Mersul ataxic cu baza largita.
Scrisul inegal
Indicati metodele radiologice cu folosire a mijloacelor de contrast utilizate in diagnosticul tumorilor cerebrale:
Scintigrafia cerebrala.
Pneumoencefalografia.
Ventriculografia.
Electroencefalografia.
Angiografia cerebrala.
Care din afirmatiile de mai jos sunt corecte in ceia ce priveste principiile de tratament al tumorilor intracraniene:
Interventia chirurgicala este unica metoda de tratare a tumorilor intracraniene.
Uneori atitudinea chirurgicala trebuie sa se limiteze la interventii paliative, care sa rezolve doar hipertensiunea intracraniana.
Radioterapia are un efect considerabil in tumorile radiosensibile: medulo-blastoame, epindimoame etc.
Chimioterapia citostatica a inceput sa fie deja utilizata, dar efectele ei in materie de tumori cerebrale pina in prezent nu sunt inca bine studiate.
Plasmafereza se foloseste in tratamentul tumorilor intracraniene, eficienta ei bazindu-se pe faptul ca, odata cu indepartarea plasmei se indeparteaza si anticorpii antitumorali existenti.
Indicati fazele clinice de evolutie a unei tumori medulare:
Faza manifestarilor generale.
Faza manifestarilor locale.
Faza radiculara.
. Faza de compresiune spinala partiala
Faza de compresiune spinala totala.
Specificul clinic al tumorii medulare la copil este:
Debutul brusc (o lunga perioada asimptomatica).
Evolutia ondulata cu perioade de ameliorare si agravare.
Prezenta rigiditatii spinale dorso-lombare si cervicale.
Cifoscolioze asociate cu contractura muschilor paravertebrali.
Absenta modificarilor osoase radiologice.
Rezultatul operator al tumorilor medulare depinde de mai multi factori:
Precocitatea diagnosticului.
Sediul tumorii.
Intinderea leziunilor anatomice.
Starea generala a bolnavului.
Sexul pacientului.
Metodele complementare de tratament al tumorilor medulare maligne sunt:
Infuzia intravenoasa de celule stem.
Plasmafereza.
Radioterapia.
Radiochirurgia.
Chimioterapia.
Traumatismul craniocerebral a devenit din ce in ce mai actual si cu pondere mai mare in patologia neurochirurgicala odata cu:
Dezvoltarea tehnologiilor de neurodiagnostic.
Cresterea exagerata a traficului rutier.
Dezvoltarea industriala.
Ridicarea nivelului intelectual al societatii.
Aparitia unor focare de razboi.
In cadrul mecanismelor de traumatizare prin impact direct asupra scalpului si oaselor craniene actioneaza urmatoarele fenomene:
De acceleratie.
De rotatie.
De deceleratie sau de frinare.
De precipitatie.
De compresiune bilaterala.
Clasificarea traumatismelor craniocerebrale utilizeaza urmatoarele criterii:
Etiologic.
Patogenetic
Anatomic
Evolutiv
Clinic
Hemoragiile in tesuturile moi ale capului se manifesta prin:
Echimoza si edem palpebral.
Hematom subtemporal.
Echimoza in regiunea mastoidiana.
Otoragii si epistaxis.
Scurgere de lichid cefalorahidian (otoree, rinoree).
Alegeti afirmatiile corecte referitoare la comotia cerebrala:
Se manifesta clinic printr-o scurta abolire a starii de constienta de la citeva secunde pina la 30 de minute.
Nu are substrat lezional.
Se datoreaza unor tulburari functionale, care constau dintr-o abrupta depolarizare a membranei neuronilor din formatiunea reticulata a trunchiului cerebral.
Pacientul isi revine complet.
Dupa revenirea constientei pacientul are un deficit neurologic constant si pronuntat.
In timpul intervalului liber al hematomului epidural pot fi observate urmatoarele evenimente clinice:
Pacientul acuza cefalee spontana, care se intensifica sub presiune la locul traumatismului (de obicei, in regiunea temporala).
Pacientul doarme strins si din ce in ce mai greu poate fi trezit.
Alteori la sfirsitul intervalului liber are loc pierderea rapida a cunostintei.
Se produce o hemiplegie, afazie sau apar crize convulsive.
Mioza unilaterala marcata apare, de asemenea, de aceeasi parte cu leziunea.
Indicati metodele paraclinice de electie in diagnosticul hematomului epidural:
Tomografia computerizata.
Rezonanta magnetica.
Echoencefaloscopia.
Angiografia.
Ultrasonografia transcraniana Doppler.
Alegeti afirmatiile corecte referitoare la hematoamele subdurale.
Sunt revarsate sanguine care iau nastere si se dezvolta in spatiul dintre endocraniu si dura mater.
Au o evolutie progresiva si un efect compresiv asupra creierului.
Sunt clasificate in acute, subacute si cronice.
Sursa de singerare este o vena ce dreneaza intr-un sinus dural.
Volumul variaza in medie intre 50-100 ml.
Marcati manifestarile clinice ale hematomului subdural tip acut:
Perturbarea functiilor vegetative este deosebit de grava si se reduce la: tahicardie, respiratie Cheyne-Stockes, hipertermie, alterare treptata a a reflexelor oculopalpebral, fotomotor, cornean, de clipire si de deglutitie.
Se remarca un deficit motor de tip hemiplegie insotit de midriaza, fenomene de compresiune cerebrala.
. Mutism akinetic.
Suferinta marcata a trunchiului cerebral cu alterare profunda a starii de constienta.
Crize de rigiditate prin decerebrare si midriaza fixa bilaterala.
Dupa incapsulare volumul hematomului cronic subdural de obicei creste, fapt explicat prin urmatoarele mecanisme:
Prezenta unui gradient de presiune osmotica intre continutul hematomului si al lichidului cefalorahidian din spatiile subdurale.
Continutul de chiaguri al hematomului se lichefiaza treptat, devenind fluid in final.
Singerari ulterioare din vasele de neoformatie ale capsulei parietale a hematomului.
Singerari ulterioare din vena emisara a sinusului longitudinal superior in regiunea frontotemporala.
Formarea unei fistule dintre spatiile de circulatii fiziologica a lichidului cefalorahidian si spatiul delimitat al hematomului.
Schema clinica a hematomului subdural incapsulat este urmatoarea:
Traumatismul craniocerebral minim (comotie cerebrala) sau mediu (contuzie cerebrala minora).
Interval remisiv, care poate fi complet asimptomatic sau oligosimptomatic, manifestindu-se prin cefalee, astenie, bradipsihie.
Perioada manifesta in care sunt prezente semne de hipertensiune intracraniana (cefalee predominanta de partea hematomului, varsaturi, tulburari de echilibru, uneori edem palpebral), semne de iritatie meningiana, semne neurologice de localizare.
Un timp anumit bolnavul acuza doar cefalee (tip hemicranie) cu varsaturi. Apoi apar si celelalte fenomene neurologice.
In pofida cresterii volumului hematomului, alterari de constienta nu au loc.
Sindromul de angajare temporala in hematomul cronic subdural incapsulat se manifesta prin:
Acces epileptic tonico-clonic generalizat cu tendinta spre instalarea starii de rau epileptic.
Alterare profunda a starii de constienta.
Tulburari vegetative (tahicardie, tulburari respiratorii, hipertermie, modificari ale reflexelor oculopalpebrale si de deglutitie).
Tulburari neurologice (hemipareza ipsilaterala, accentuarea midriazei ipsilaterale).
In ultima faza apar crizele de rigiditate prin decerebrare cu pupile midriatice bilaterale fixe, tulburari respiratorii si de deglutitie.
Clinic, hematomul cronic subdural incapsulat de fosa craniana posterioara are urmatoarea evolutie:
Impact occipital.
. Interval liber de citeva saptamini.
Agravare, ce consta din cefalee intensa, varsaturi, edem papilar, tulburari de echilibru, redoare a cefei si fenomene de suferinta acuta prin compresiunea trunchiului cerebral (tulburari de respiratie, fonatie, deglutitie).
Se alatura efecte secundare traumatice: revarsate sanguine intracerebrale sau meningite seroase.
Dupa recapatarea cunostintei pacientul isi revine complet, fara repercusiuni ori subsecvente imediate sau tardive..
Examenul radiologic simplu in traumatismele craniocerebrale stabileste:
Existenta hematoamelor intracraniene.
Existenta fracturilor osoase.
Localizarea precisa a fracturilor osoase.
Caracterul fracturii osoase
Configuratia sistemului ventricular cerebral.
Arteriografia are o deosebita valoare pentru:
Hematomul intracranian (se constata in incidenta anteroposterioara o indepartare considerabila a vaselor cerebrale fata de oasele craniene).
Anevrismul posttraumatic.
Atrofia corticala posttraumatica.
Encefalopatia posttraumatica.
Starile preblastomatoase de origine traumatica.
Indicati metodele de investigatie paraclinica utilizate in examinarea pacientului cu traumatism carniocerebral:
Radiografia simpla.
Potentiale evocate motorii.
Ecoencefalografia.
Tomografia axiala computerizata.
Rezonanta magnetica nucleara.
In cursul examenului bolnavului traumatizat medicul trebuie sa examineze:
Geneza leziunilor locale ale plagilor.
Starea de constiinta.
Functiile vitale.
Simptomele neurologice.
Starea fundului de ochi.
Sindroamele neurologice vertebromedulare posttraumatice sunt urmatoarele:
Traumatizarea vertebrala fara implicarea maduvei spinarii.
Comotia medulara.
Contuzia medulara.
Compresiunea medulara.
Dilacerarea medulara.
Alegeti metodele complementare de diagnostic al traumatismelor vertebromedulare, care ofera informatie completa despre starea morfologica si functionala a maduvei spinarii, precum si a coloanei vertebrale.
Radiografia simpla in incidenta anterioara si de profil.
Endoscopia spatiului medular subarahnoidian.
Electromiografia.
Masurile terapeutice in traumatismele vertebromedulare includ:
Modul de transportare a bolnavului si tratamentul antisoc.
Examenul radiologic si de laborator.
Tratament operator (spondilodeza, corporodeza).
Imobilizare.
Tratamentul si prevenirea escarelor.
Termenul epilepsie, precum si boala ca atare in aspect istoric comporta urmatoarele talmaciri si ipoteze:
Provine de la cuvintul roman epilambana – a se distra.
In traducere din limba greaca inseamna surpriza – de la modul neasteptat de instalare „ca o surpiza”.
In perioada magica a medicinii se numea morbus sacer – „boala sfinta”, datorita fortei de mare amploare din crizele convulsive.
Epilepsia este o suferinta cu desfasurare dramatica si cu impresie deosebita asupra unui public neavizat, care merge pina la spaima si „fiori reci”.
Bolnavii erau considerati mesageri ai fortei diavolului, motiv pentru care a capatat denumirea de „boala neagra”.
Caracteristicile epilepsiei sunt urmatoarele:
Este un simptom al disfunctiei creierului.
Implica o depolarizare haotica si paroxistica a neuronilor si propagarea descarcarilor neuronale respective in tesutul nervos.
Are implicatii bruste si severe in plan motor, senzitivo-senzorial, comportamental, emotional si bioelectric.
Descarcarea anormala poate fi limitata la un teritoriu particular sau localizat din creier ori se poate propaga in arii largi ale acestuia.
Include un complex de semne patologice, determinate de afectarea functionala a sistemului nervos vegetativ segmentar si suprasegmentar.
In frecventa epilepsiei pot fi marcate urmatoarele „virfuri”:
De la nastere pina la virsta de 10 ani.
De la 10 ani pina la 16 ani.
De la 16 ani pina la 20 ani.
De la 20 ani pina la 40 ani.
La virstnici.
La adulti un rol important in aparitia crizelor epileptice il au:
Afectiunile vasculare cerebrale.
Etilismul cronic.
Polineuropatia diabetica
Meningitele si encefalitele.
Traumatismul cranio-cerebral.
La copii o importanta primordiala in aparitia crizelor epileptice il joaca:
Infectiile cerebrale.
Sechelele patologiei perinatale.
Neoplasmele cerebrale.
Sindromul de hipertensiune intracraniana.
Scleroza multipla si alte afectiuni demielinizante.
Clasificarea crizelor epileptice si a epilepsiei (dupa Liga Internationala de Combatere a Epilepsiei, 1981) se bazeaza pe:
Acuzele pacientului.
Anamneza bolii.
Tabloul clinic.
Traseul electroencefalografic.
Alte particularitati speciale.
Clasificarea internationala a epilepsiei (dupa Liga Internationala de Combatere a Epilepsiei, 1989) include:
Forme localizate (focale, locale, partiale).
Epilepsia generalizata.
Epilepsia nedeterminata (focala sau generalizata).
Sindroame speciale (convulsii febrile, starea de rau epileptic, reflex-epilepsia).
Epilepsia nou-nascutului.
Formele localizate si generalizate se impart in functie de factorul etiologic in urmatoarele grupe:
Posttraumatica.
Idiopatica
Simptomatica.
In urma neuroinfectiilor suportate.
Criptogena.
. Selectati enunturile corecte referitoare la epilepsia lobului temporal:
Prezinta mari dificultati in privinta diagnosticului si tratamentului.
La pacienti initial se inregistreaza crize partial simple, care mai tirziu devin partial complexe.
Debuteaza la sfirsitul primului deceniu de viata, apoi urmeaza o perioada de silentium si se manifesta printr-o noua amploare la adolescenti.
Este caracteristica aura (de regula epigastrala, asociata de frica), care trece intr-o criza psihomotorie.
Initial se trateaza dificil, apoi pacientul devine liber de accese pentru toata viata.
Pentru epilepsia lobului occipital sunt caracteristice:
Automatisme oro-alimentare, vocalizari.
Halucinatii vizuale elementare.
Raspindirea anterioara rapida a crizelor spre lobii frontal, temporal.
. Crizele se manifesta prin amavroza ictala, iluzii vizuale, clipiri rapide, nistagmus epileptic
Iluziile de memorie ca starile „deja vu”, „jamais vu”.
Indicati manifestarile proprii crizei absentei epileptice:
Apare cu predilectie intre 3 si 15 ani.
Are loc suspendarea brusca a constiintei si implicit a functiilor psihice pentru citeva secunde.
Bolnavul isi intrerupe orice activitate, inclusiv vorbirea, raminind imobil si cu privirea fixa.
Nu se repeta decit o singura data pe zi.
. La sfirsitul crizei pacientul isi reia activitatea anterioara, dar prezinta o amnezie totala asupra crizei.
Rezonanta magnetica cerebrala are fata de tomografia computerizata cerebrala urmatoarele privilegii:
Are o sensibilitate mai mare in depistarea disgeneziilor corticale.
Este mai sensibila in vizualizarea sclerozei hipocampale.
Poseda o susceptibilitate superioara in diagnosticul malformatiilor cerebrale.
Este mai eficienta in depistarea glioamelor cerebrale.
Este mai ieftina si mai rapida, deci mai accesibila.
Care din metodele contemporane imagistice, enumerate mai jos, pot depista modificarile cerebrale functionale, responsabile de declansarea crizelor epileptice?
Tomografia computerizata cu reconstructie tridimensionala.
Angiografia cerebrala cu sustractie digitala.
Single Photon Emission Computed Tomography (SPECT) functionala.
Scanerul cerebral radioizotopic.
Rezonanta magnetica nucleara (RMN) functionala.
Modificarile specifice inregistrate in timpul examenului prin electroencefalografie (EEG) contribuie la:
Sustinerea diagnosticului de epilepsie.
Precizarea caracterului convulsiei.
Localizarea focarului epileptogen.
Aprecierea eficacitatii tratamentului.
Vizualizarea modificarilor structurale ale formatiunilor supratentoriale ale creierului.
