Semnele biologice de activitate a limfomului Hodgkin sunt:
A. VSH > 30 mm/oră
B. Numărul leucocitelor > 20,0·109 /l
C. Numărul trombocitelor < 150,0·109 /l
D. Hiperfibrinogemia (> 5 g/l)
E. Conţinutul hemoglobinei < 90 g/l
Care sunt factorii care se reflectă negativ asupra prognosticului în limfomul Hodgkin:
A. Afectarea unei singure zone de ganglioni limfatici
B. Vârsta > 50 de ani
C. Vârsta < 50 de ani
D. VSH < 30 mm/oră
E. Lărgirea umbrei mediastinului din contul măririi ganglionilor limfatici mai mult decât ⅓ din diametrul cutiei toracice (indexul mediastinal-toracal > 0,35)
În limfomul Hodgkin cel mai frecvent primul focar tumoral apare în ganglionii limfatici:
A. Cervicali
B. Supraclaviculari
C. Axilari
D. Inghinali
E. Abdominali
În care grupuri de ganglionii limfatici limfomul Hodgkin se dezvoltă rar:
A. Abdominali
B. Cervicali
C. Supraclaviculari
E. Cervico-supraclavicular
Care variante morfologice se întâlnesc mai frecvent în limfomul Hodgkin:
A. Nodulară cu predominare limfoidă
B. Predominare limfoidă
C. Scleroză nodulară
D. Mixt celulară
E. Depleţie limfoidă
Factori de prognostic nefavorabil în limfoamele non-Hodgkin sunt:
A. Prezenţa unui singur focar
B. VSH < 20 mm/oră
C. Stadiul III şi IV ale limfomului non-Hodgkin
D. Afectarea măduvei oaselor
E. Lipsa afectării măduvei oaselor
Variantele morfologice ale limfoamelor non-Hodgkin indolente sunt:
A. Limfomul Burkitt
B. Limfomul difuz cu celulă mare B
C. Limfomul folicular, gradul I şi II
D. Limfomul anaplazic
E. Limfomul din celulele zonei marginale
Variantele morfologice ale limfoamelor non-Hodgkin agresive sunt:
A. Limfomul difuz cu celulă mare B
B. Limfomul Burkitt
C. Limfomul limfocitar din limfocite mici
D. Limfomul din celulele zonei marginale
E. Limfomul folicular, gradul I
În leucemia mieloidă cronică gena himerică BCR-ABL produce următoarele schimbări în activitatea celulelor:
A. Micşorarea activităţii mitogene a celulelor
B. Creşterea activităţii mitogene a celulelor
C. Inhibarea apoptozei
D. Creşterea apoptozei
E. Micşorarea activităţii tirozinkinazei
În leucemia mieloidă cronică infarcte în splină pot fi cauzate de:
A. Anemie
B. Trombocitopenie
C. Leucocitoză înaltă
D. Leucopenie
E. Hipertrombocitoză
Care din următoarele se întâlnesc în faza de accelerare a leucemiei mieloide cronice:
A. Limfocitoza
B. Monocitoza
C. Febra nemotivată de infecţie
D. Osalgii
E. Majorarea proteinei generale
In faza cronică tardivă se pot dezvolta următoarele complicaţii cauzate hiperleucocitoză:
C. Sindromul hemoragic
D. Infarct splenic
E. Tromboze la nivelul vaselor mici (retiniene, corp cavernos)
Trombocitopenii ca rezultat al consumării excesive a trombocitelor se constată în:
A. Anemie aplastică
B. Hemopatii maligne
C. Sindromul de coagulare intravasculară diseminată (sindromul CID)
D. Anemie B12-deficitară
E. Tromboze masive
In medulograma pacienţilor cu trombocitopenie autoimună idiopatică se constată:
A. Majorarea numărului de megacariocite
B. Celulele blastice mai mult de 30%
C. Lipsa trombocitelor în jurul megacariocitelor
D. Măduva oaselor este săracă în celule
E. Reducerea seriei eritrocitare
Tratamentul de bază al trombocitopeniei autoimune include administrarea:
A. Preparatelor antiinflamatorii nesteroidiene
B. Corticosteroizilor
C. Crioplasmei
D. Splenectomie
E. Concentrate ale factorilor de coagulare
Tabloul clinic la pacienţii cu boala von Willebrand se manifestă:
A. Prin hemoragii de tip microcircular
B. Mărirea ficatului
C. Splenomegalie
D. Hematoame şi hemartroze
E. Teleanjiectazii pe piele
Referitor la trombocitopenia autoimună sunt corecte afirmaţiile:
A. Se întâlnesc mai frecvent la femei
B. Este dereglată hemostaza secundară
C. Deosebim forme idiopatice şi simptomatice
D. Timpul de coagulare Lee-White este prelungit
E. Trombocitele sunt în limitele normei
Tratamentul maladiei Rendu-Osler include:
A. Administrarea corticosteroizilor
B. Substituţia factorului deficitar de coagulare
C. Efectuarea splenectomiei
D. Efectuarea măsurilor locale de hemostază
E. Tratamentul anemiei fierodeficitare posthemoragice
Modificările de laborator în favoarea diagnosticului de boala Rendu-Osler sunt:
A. În analiza generală a sângelui se observă pancitopenie
B. În formula leucocitară se depistează neutropenie, limfocitoză
C. Analiza sângelui periferic este în limitele normei
D. În hemogramă se depistează celule blastice
E. Se poate dezvolta anemia fierodeficitară posthemoragică
In analiza sângelui periferic în trombocitopenie autoimună se depistrează:
A. Scăderea numărului de trombocite
B. Anemie ca rezultat al hemoragiilor repetate
C. Limfocitoză
D. Limfopenie
E. Celule blastice
Tabloul clinic al trombocitopeniei autoimune se caracterizează prin:
A. Prezenţa teleanjiectaziilor pe piele
B. Hepatomegalie
C. Mărirea ganglionilor limfatici periferici
D. În 30% cazuri splenomegalie moderată
E. Echimoze şi peteşii pe piele şi mucoase
A. Este una din cele mai frecvente vazopatii
B. Splenectomia asigură vindecare în 86-96% din cazuri
C. Frecvent se dezvoltă hematoame şi hemartroze
D. Tratamentul de bază include administrarea corticosteroizilor
E. Tratamentul transfuzional cu crioplasmă este optimal
Modificările de laborator în favoarea diagnosticului de hemofilie sunt:
A. Majorarea testului de autocoagulare
B. Majorarea timpului de sângerare
C. Prelungirea timpului de coagulare după Lee-White
D. Micşorarea numărului de trombocite
E. Dereglarea procesului de agregare şi adezivitate a trombocitelor
Pentru leucemia limfocitară cronică sunt corecte afirmaţiile:
A. Leucocitele pot atinge cifra de câteva sute de mii
B. Limfocitoza crete până la 80-90%
C. Prezintă un proces mieloproliferativ
D. Mai frecvent se îmbolnăvesc persoanele în vârstă tânără
E. Substratul morfologic îl constituie celulele blastice
Stadiul terminal al leucemiei limfocitare cronice se caracterizează prin:
A. Frecvent are loc criza blastică
B. Ficatul şi splina sunt de dimensiuni normle
C. Frecvent se dezvoltă sarcomatizarea procesului tumoral
D. Ganglionii limfatici nu sunt măriţi
E. Pierdere ponderală până la caşecsie