Perioadele ontogenetice de dezvoltare a personalității (teoria lui E. Erikson):
încredere/neîncredere; - 1-2/3ani
autonomie/îndoială; - 3-5 ani
iniţiativă/vinovăţie; - 4-6/7 ani
activitate, producţie/inferioritate; - 6-12 ani
utilitate/inutilitate; - 12-16 ani
Teoria dezvoltării cognitive (după J. Piaget) propune următoarele etape de dezvoltare:
a inteligenței senzorio-motorii
comportamentală
preoperațională
operațională
motivațională
Criterii de normalitate după A. Ellis şi W. Dryden:
tendința de supraapreciere
conştiinţa clară a eului (cine este El?)
capacitatea de orientare în viaţă
nivel înalt de toleranţă la frustrare
autoacceptare
angajarea în activităţi creative și productive
angajare moderată în activităţi riscante
apariția simptomelor somatice
conştiinţa clară a interesului social
gândire realistă
Anormalitatea reprezintă:
regularitate a cazurilor
cauzalitate a bolii
îndepărtare de la normă
particularitate înnăscută
adaptare la mediu
Criteriile în diagnosticarea anormalității sunt:
moralitatea
frecvența statistică,
deviația socială,
comportamentul inadaptat și reacții neadecvate,
disconfortul personal
Funcționarea anormală a unui individ, după Rosenhan and Seligman se referă la:
suferință
se adaptează la cerințele mediului
neadaptare
provoacă discomfort altora
sfidarea regulelor sociale
Tipuri de comportamente anormale (După Enăchescu C.):
comportamentul de tip criză biopsihologică
comportamentul de tip prosocial
comportamentul de tip carenţial
comportamentul de tip sociopatic
comportamentul de tip patologic
Traiectoria spre tulburare psihică:
sănătate-boală
sănătate-criză de vârstă-tulburare psihică
sănătate-inferioritate-tulburare psihică
sănătate-stres-nevroză-tulburare psihică
sănătate-capacitate de adaptare-boală
Manifestarea personalității medicului și a pacientului în relația terapeutică va depinde de:
nivelul lor de educație și cultură
abilitățile lor de comunicare
trăsăturile de personalitate ale fiecăruia
accesibilitatea serviciilor medicale
statulul lor social
Se poate considera că psihicul uman este sănătos (dimensiunea psihologică a normalităţii) atunci când:
are mecanisme de apărare
nu este afectat de stesul cotidian
simte, judecă şi hotărăşte potrivit cu experienţa și realitatea
are relații armonioase cu cei din jur
nu este frustrat de factori externi
Parametrii stării de normalitate (după O. P. Velea):
flexibilitatea (strategii de coping și adaptarea).
prezența inteligenței emoționale
capacitatea de a minimiza eșecurile
autoreglarea comportamentului (învățarea din propria experiență și a altora)
adecvarea (ajustarea) la norma socială
Condițiile de dezvoltare și menținere a echilibrului personalității:
inteligența emoțională
tendința de procrastinare (amânare a sarcinilor)
prezența clară a scopurilor în viață
prezența și respectarea valorilor personalității
capacitatea de a produce și a crea
Psihoigiena - ramurǎ a psihologiei care studiazǎ:
factorii genetici implicaţi în menţinerea sănătăţii, dar şi în prevenirea, etiologia şi tratarea bolilor
factorii psihologici implicaţi în menţinerea sănătăţii, dar şi în prevenirea, etiologia şi tratarea bolilor
factorii de mediu implicaţi în menţinerea sănătăţii, dar şi în prevenirea, etiologia şi tratarea bolilor
factorii psihologici care provoacă tulburări psihosomatice
factorii de stres cotidian și stres major
Obiectul igienei mintale este:
aspectul motivational al persoanei
sfera afectiv-emoțională a omului
trăsăturile de caracter ale persoanei
omul, persoana umană sub toate aspectele sale
sfera cognitivă a persoanei
Caracteristicile igienei mintale individuale:
menţinerea raportului constant dintre echilibrul mental și echilibrul fiziologic
evitarea realizării sarcinilor
respectarea odihnei, a somnului de noapte, evitarea sedentarismului
evitarea evenimentelor psihotraumatizante ale vieţii
transformarea frustrărilor în oportunități
Metode de psihoigienă individuală:
implicarea excesivă în activitatea profesională
comunicarea cu cei dragi și apropiați
contientizarea emoțiilor și sentimentelor și gestionarea lor
gestionarea stresului cotidian
meditații
Conform Organizației Mondiale a Sănătății a fi stresat înseamnă:
să poți rezolva rapid orice dificultate
să ai o problemă de sănătate mintală
să te confrunți cu probleme de comunicare
să nu poți gestiona furia
să te simți îngrijorat sau amenințat de viață
Din perspectiva neurofiziologică, stresul poate fi considerat ca fiind:
o particularitate a mediului extern
o imposibilitate de a acționa
o boală psihică
o constantă a existenței umane, din perioada prenatală și până la sfârșitul vieții noastre
o particularitate a oamenilor slabi, care nu pot rezolva problemele cotidiene
Din perspectiva psihologică, stresul este definit ca fiind:
o relație particulară între persoană și mediu, în care persoana evaluează mediul ca impunând solicitări care depășesc resursele proprii și amenință starea sa de bine
Unii dintre factorii de stres / potențiali factori stresori sunt:
boala fizică sau psihică,
abuz fizic, emoțional sau sexual,
sistemul de valori
situație financiară precară,
probleme la locul de muncă
Câteva exemple ale reacției de luptă cu stresul sunt:
exprimarea furiei
iritabilitatea
anxietatea
fobia
agresivitatea verbală sau fizică
Reacția de „fugă” la stres se poate manifesta prin:
izolare socială
anxietate
motivația înaltă
frică
dependența de substanțe sau de jocuri
Reacția de „fawn” la stres se poate manifesta prin:
lupta cu factorul stresor
amânarea responsabilităților
corpul și creierul poate răspunde prin a face pe plac celorlalți
capacitatea de rezolvare a problemelor
lipsa oricăror reacții emoționale
Reacția de „înghețare” la stres se poate manifesta prin:
blocarea corpului, nefiind capabil de luptă sau fugă
lipsa reacțiilor fizice sau psihice
manifestarea competenței în depășirea problemelor
sentimentul de neajutorare, de neputință
simptome depresive
Efectele fizice ale stresului pot fi:
transpirația
demotivare
senzația de gură uscată
spasme musculare
leșin
Efectele emoționale ale stresului sunt:
probleme de concentrare
oboseală
migrene
senzație de nesiguranță
iritabilitate crescută
Complicațiile de natură comportamentală la stres sunt:
tulburări de personalitate
sindrom posttraumatic
transpirație
tulburări de somn
Copingul înseamnă:
să copiezi comportamentul altor personae
să te confrunți cu stress cronic
să stăpânești, să minimalizezi sau să tolerezi stresul
să dezvolți capacitatea de a reflecta asupra problemelor
să ai un plan de desfășurare a activităților cotidiene
Mecanismele psihologice de coping sunt denumite în mod obișnuit ca:
strategii de planificare a zilei
strategii de explicare a realității înconjurătoare
modalități de relaționare cu alții
strategii de coping sau abilități de coping
modalități de a copia comportamentul altora