Din grupul de tulburări psihosomatice în sens restrâns (psihosomatoze) fac parte:
hipertensiunea esențială
artrita reumatoidă
sindroamele funcționale
astmul bronșic
colita ulceroasă
A doua direcție de evoluție a teoriilor despre tulburările psihosomatice examinează trei întrebări principiale:
Declanșarea mecanismelor patologice în debutul evoluției
Declanșarea mecanismelor de apărare
De ce unul şi același excitant la un subiect aduce la o reacție emoțională şi tulburări specifice, la alții ele sunt absente
De ce la unii traumatismul psihic aduce la patologii cardiovasculare, la alții gastrointestinale, la alții respiratorii, etc.
Activarea diversă a stresorilor motivației psihosociale
Acuzele bolnavului psihosomatic sunt:
Simptome emoționale (resentimente, instabilitate a dispoziției etc.)
Oboseala cronică este un disconfort comun
Bolnavii nu sunt de acord cu planul de tratament
Mulți pacienți prezintă amorțeală sau furnicături la nivelul extremităților
Pacienții influențează opinia medicilor
Particularitățile relației medic-pacient psihosomatic:
rezistența, opoziția pacienților să verbalizeze distressul lor psihologic medicilor sau să-i comunice prin acuze fizice
noncomplianța pacientului față de tratament
pacientul ignoră responsabilitatea pentru boala sa, evidențiază simptomele organului bolnav, prezentîndu-se medicului pentru diagnostic şi vindecare
aderență și complianță terapeutică
preocuparea principală a pacientului este tulburarea fizică şi nu boala cu semnificația şi cauzele ei
Diagnosticul unei tulburări psihosomatice (evaluare profesională) include:
efectuarea unui examen medical complet al simptomelor
psihoeducatia
anamneza pacientului (conflicte, aspecte sociale, personalitate etc.)
examenul fizic și analiza rezultatelor de laborator
prezentarea tuturor procedurilor medicale din această secțiune
Care sunt condițiile de dezvoltare și menținere a echilibrului personalității:
Înțelegere slabă și neacceptare a sinelui
Inteligența emoțională
Prezența clară a scopurilor în viață
Limitarea și izolarea relațională
Capacitatea de a construi și a menține relații pozitive cu ceilalți
Selectați parametrii stării de normalitate:
Flexibilitatea
Compromisul
Autoreglarea comportamentului
Adecvarea (ajustarea) la norma socială
Obediența
Din variantele propuse, selectați metodele de lucru a igienei mintale:
Metode diagnostice
Metodele de apreciere a stării de sănătate mintală
Metodele de influențare a sănătății mintale
Metode de influență terapeutică
Metodele psihoprofilactice
Educația pentru sănătate implică anumite etape:
Conştientizare
Cunoștințe
Persuasiune
Complezență
Comportament sanogen
Selectați etapele psihoprofilaxiei:
Psihoprofilaxie intermediară
Psihoprofilaxia primară
Psihoprofilaxia secundară
Psihoprofilaxia finală
Psihoprofilaxia terțiară
Ansamblul de măsuri, destinate prevenirii apariției tulburărilor psihice sau împiedicării evoluției nefavorabile a celor depistate este studiat de:
Psihoigienă
Psihoprofilaxie
Psihologia sănătății
Psihopatologie
Psihosomatică
Ansamblul de măsuri şi mijloace destinate menținerii şi promovării stării de sănătate definește:
Psihoterapia
Psihoprofilaxia
Psihoigiena
Psihologia clinică
Psihodiagnoza
Calitatea vieții poate fi evaluată în diverse domenii:
Ecologic
Istoric
Economic
Social
Psihic
Condiția omului sănătos presupune:
stabilitate emoțională
Dezechilibru mental
Conștiința valorii sale
Creativitatea
Cultura generală
Starea de sănătate mintală implică conexiune armonioasă dintre:
Tendințe, funcții şi trăsături, care stau la baza psihicului
Psihic şi somatic
Filosofic și cultural
Personalitate şi societate
Progresiv și cultural
Dimensiunile care vizează în mod direct sănătatea şi boala sunt:
Psihică
Somatică
Antropologică
Socială
Cultural-spirituală
În geneza durerii se disting următoarele 2 etape:
Obiectivă
Perceptivă
Subiectivă
Numiți agenţii etiologici după funcţia lor pe care o au în tabloul clinic al bolii:
factori dесlаnşatоri
factori de asociere
factori favorizanţi
factori predispozanţi/de risc
factori de menţinere
Numiți condițiile de trăire a bolii:
O serie de tulburări somatice, fizice specifice (ex. palpitaţiile la bolnavii cardiaci, etc) și nespecifice (insomnii, astenie, etc)
Consecinţe socio-profesionale
Limitarea sau pierderea rolurilor sociale
Limitarea drepturilor şi facilităților sociale
Modificări în relațiile cu cei din jur.
Identificați particularităţile distincte ale bolii
Simptomele clinice
Existenţa anumitor agenţi sau factori etiologici (саuzali)
Fonul psihoemoțional al pacientului
Reacţii de răspuns аl organismului lа асţiunea agenţilor etiologici
Atitudinea pacientului față de boala sa
Starea de anormalitate este:
Condiţia apariţiei bolii
Un fenomen mult mai larg decât normalitatea
Opusul stării de normalitate
Stare de dezechilibru în plan individual, social, comportamental etc.
Orice formă de abatere de la normă
Enumerați stadiile în evoluţia unei boli, după E. A. Suchman
Stadiul apariţiei simptomelor, care reprezintă trecerea de la sănătate la boală
Asumarea de către persoana suferindă a rolului de bolnav
Stadiul de contact cu asistenţa medicală
Stadiul de descurajare și schimbări în dispoziția și interesele persoanei bolnave
Stadiul de dependenţă a bolnavului de medic şi de mijloacele terapeutic
Etapele procesului morbid presupune prezenţa următoarelor componente:
Stările premorbide
Etapa bolii propriu-zise
Modificări la nivel de personalitate
Eventualele stări post-procesuale
Infirmităţi manifestate la nivel diferit
Teoriile pe care se bazează abordarea dinamic-psihanalitică a naturii umane sunt:
Psihicul are о structură nivelară formata din id, ego şi superego
Conţinutul refulat аl idului (de ex., pulsiunile sexuale şi agresive), tinde să se exprime plenar la nivelul supraeului)
Conştientizarea la nivelul eului а acestui conţinut refulat generează trăiri emoţionale intense
Eul, sub presiunea principiului rеаlităţii şi а supraeului, apelează la mecanisme de apărare/defensive pentru а blоса соnştientizarеа trăirilor emoţionale negative
Orice simptom apare din cauza unui conflict actual, care se reduce, de fapt, la un conflict bazal din рrimа сорilăriе
Teoriile pe care se bazează abordarea umanist-existenţial-experienţială a naturii umane sunt:
patologia psihică blochează “forţele pozitive” care stau la baza personalităţii
asigurarea unui context psihoterapeutic bazat pe empatie, acceptarea necondiţionată a pacientului şi congruenţă
anumite proceduri terapeutice, în dependență de specificul problemei pacientului,
transferul și contratransferul actorilor relației terapeutice
ascultarea activă
Paradigma cognitiv-comportamentală este fundamentată de câteva principii ca:
Problemele psihice sunt răspunsuri dezadaptive învăţate
Problemele psihice susţinute de cogniţii disfuncţionale
Factorii generatori ai gândirii disfuncţionale sunt influenţele generice şi cele de mediu
Modalitatea optimă de a reduce distresul şi comportamentul dezadaptiv este modificarea cogniţiilor disfuncţionale
Cogniţiile disfuncţionale care generează psihopatologia pot fi ușor identificate şi schimbate de către psihoterapeut
Durerea este:
O senzaţie negativă pe care omul trebuie să o evite
O reacţie vegetativă şi comportamentală specifică
O percepţie cu o reacţie psihică sistematizată
Simptomul care îl aduce cel mai frecvent pe bolnav la medic
Conotație afectivă indispensabilă organismului viu
Pentru combaterea durerii fiziologice se poate interveni prin:
Împiedicarea formării influxului nervos, în terminaţiile senzitive,
Împiedicarea transmiterii influxului nervos prin fibrele senzitive,
Împiedicarea analizei influxului nervos la nivelul centrilor de integrare,
Împiedicarea perceperii durerii la nivelul centrilor de integrare,
Împiedicarea dispersiei influxului nervos prin fibrele senzitive.
Liniștirea durerii, în diferită măsură, poate fi obținută prin:
Preparate antinevralgice
Administrarea substanțelor placebo
Acupunctură
Permutarea focarului de durere
Modalitatea de a manifesta empatie într-o consultaţie presupune:
Să obţinem o conversaţie în care să existe reciprocitate (dialog)
Să înţelegem exact ceea ce spune pacientul şi să îi facem cunoscut faptul că am înţeles
Să păstrăm confidențialitatea
Să folosim limbajul non-verbal
Să validam trairile pacientului
