Care este contribuția științelor comportamentului pentru medicină?
Investigarea sistemică a factorilor de risc pentru sănătatea omului
Modificarea factorilor comportamentali implicați în sănătate și în apariția unor boli
Înțelegerea și utilizarea proceselor comportamentale și sociale pentru a prevedea sau influența starea de sănătate și factorii de risc pentru boală.
Satisfacție profesională
Pentru fundamentarea cunoștințelor empirice în medicină
Care este obiectul de studiu a disciplinei Comunicare și Comportament în medicină?
Elucidarea fenomenului comportamental și comunicațional în complexitate
Integrarea cunoștințelor medicale cu scop de tratament și prevenire a bolilor
Identificarea factorilor care contribuie la modelarea comportamentului uman
Explicarea varietății comportamentului și definirea lui în limitele dihotomiei normalitate-anormalitate
Studiul stilului de viață și a factorilor ecologici, politici, geografici, administrativi etc.
Behaviorismul este
Studiu asupra comportamentului uman în aspect medical
Viziune științifică care consideră drept obiect exclusiv comportamentul exterior, fără a se recurge la mecanismele cerebrale ale conștiinței sau la procesele mentale interne.
Curent psihologic ce a schimbat obiectul cunoașterii, înlocuind conștiința cu singurul care poate fi perceput și supus măsurării - comportamentul
Domeniu care studiază comportamentul uman în contextul cultural
Teorie ce cercetează comportamente complexe normale sau patologice și procesele mentale implicate în generarea sau susținerea lor.
Din ce perspectivă științele comportamentului contribuie la formarea profesională a medicului
Perceperii bolnavului ca subiect de investigare care suferă
Formării alianței cu omul bolnav în lupta cu durerea, boala și moartea
Examinarea bolnavului doar ca obiect al diagnosticului și tratamentului
Al responsabilizării penale a medicului
A avea o empatie cu pacienții
Conceptul de comportament al lui J.B. Watson reprezintă
Totalitate de reacții sesizabile ale organismului ca rezultat al expunerii acestuia la excitanții din mediu.
Influențele externe, de mediu (seturi de stimuli) determină conținutul comportamentului copilului și natura dezvoltării acestuia.
Conținutul psihologic al comportamentului.
Dependența comportamentului de influența factorilor-stimuli externi, sociali: schema de bază„stimul - reacție”.
Accentul analizei a fost mutat din cauze interne ipotetice influența mediului extern
Cercetarea clinică în Științele Comportamentului se referă la:
Identificarea și înțelegerea factorilor de risc și protectori implicați în apariția și evoluția bolii.
Studiul efectelor stării fizice precare sau bolii asupra comportamentului
Evaluarea intervențiilor comportamentale și sociale menite să trateze bolile sau să amelioreze starea bolnavului
Intervenții comportamentale și sociale pentru promovarea sănătății
Studiul influenței economice asupra instituțiilor și organizațiilor din sănătate
B.F. Skinner prezintă comportamentul ca
Acțiune internă a organismului: modul de gândire, emoțiile, la reprezentări etc
Ca o totalitate a acțiunilor organismului în rezultatul expunerii lui la factorii din mediu
Reacții observabile a organismului la acțiunea stimulilor
Fenomen care poate fi „cultivat-controlat” sau învățat
Condiționare operantă, modelat prin consecințele sale
K. Lewin explică comportamentul uman
Ca rezultat al apariției reflexelor condiționate de experiențe (stimulări) precedente
Ca funcție a persoanei în mediul său.
Rezultanta forțelor care acționează asupra organismului în funcție de situație sau mediu social,în rezultat al acțiunii factorului psihologic
Ca fiind influențat de valori, motive, scopuri, dispoziție, temeri etc. ale persoanei
. Fenomen care poate fi „cultivat-controlat” sau învățat
Comportamentul uman este rezultanta interacțiunii organismului cu:
Mediul social și cultural
Mediul natural
Procesele psihice
Particularități individuale
Acțiunea instinctului de apărare
Modelele existente în vederea înțelegerii bolii și sănătății sunt:
Modelul ce aplică metoda analitică a științelor umane
Biomedical
Psihologic
Biopsihosocial
Modelul ce aplică metoda analitică a științelor clasice ale omului
Ce fel de metodă este aplicată în modelul biomedical
Metoda sinergetică
Metoda analitică a științelor exacte
Metoda analitică a științelor clasice ale naturii
Metoda dialectică
Metoda hermeneutică
Modelul biomedical se axează pe:
Tratarea bolii
Neacceptarea pacientului și a atributelor sale ca persoană
Factorii psihosociali
Reducerea corpului uman la un obiect sau la un agregat de organe și funcții
Dimensiunea socială
Factorii biologici care contribuie la modelarea comportamentului
Factorul ereditar (genetic)
Sistemul imunitar
Factorii neurologi
Sistemul endocrin (hormonii)
Sistemul umoral
Modelul psihologic are următoarele obiective importante
Tratarea organismului morbid
Promovarea comportamentelor și stilurilor sănătoase de viață
Diagnosticul și tratamentul bolilor
Prevenția și tratamentul bolilor
Asistență psihologică
Factorii psiho-individuali care influențează comportamentul uman sunt:
Neoromedicatorii
Procesele motivațional-voliționale
Sistemul nervos
Procesele afective
Procesele cognitive
Factorii care au contribuit la dezvoltarea psihologiei sănătății sunt:
Cauza mortalității
Unii factori economici
Dezvoltarea psihologiei
Organizația Mondială a Sănătății
Congresul American
Modelul biopsihosocial integrează aspectele:
Aspectul biologic
Aspectul estetic
Aspectul psihologic
Aspectul religios
Aspectul social
Cei mai importanți factori socio-culturali în modelarea comportamentului uman sunt:
Natura sau comunitatea, societatea
Religia
Culturologia
Membrii familiei
Semenii
Tipurile de comportamente pot fi clasificate în
Comportament sanogen sau cu risc pentru sănătate
Genetic
Adaptiv sau deviant
Manifestări subiective ale oamenilor fără exteriorizare a vieții lor psihice
Ansamblul manifestărilor necorespunzătoare realității
Norma medicală este
Echilibru complex și dinamic al organismului în ansamblu de interferențe active cu mediul
Colaborarea armonioasă a diferitor sisteme din organism și realizarea acestora pe bazare surselor adaptive și a mecanismelor compensatorii din organism
Criteriu de apreciere
Condiții minimale pentru obținerea unui titlu
Condiții minimale pentru obținerea unei aprecieri
Latinescul Societas înseamnă
Întovărășire
Unire
Societate
Socializare
Sistemic
Ce reprezintă obiectul sociologiei?
Modelele de relații
Sensurile și căile de organizare cognitivă a lumii.
Acțiunea socială cu sens
Sănătatea și boala ca experiențe umane
Boala ca problemă socială
Primii cercetători ai sociologiei medicale au fost
Talcott Parsons
Maria Bulgaru
Robert K. Merton
Diana Kendall
Immanuel Kant
Care sunt cauzele sociale ale dezvoltării sociologiei medicale ca știință:
Apariția spitalului modern
Medicalizarea societății
Schimbarea modului de finanțare în medicină
Apariția unor probleme cu conotații juridice și etice
Analiza statistică a morbidității
Tipurile de statusuri sunt:
Privat
Dobândit
Atribuit
Social
Medical
Statusuri dobândite sunt:
Cizmar
Medic
Prințesă
Naționalitatea
Bucătar
Statusuri prescrise sunt:
Căsătorit.
Genul
Rolul
Formele conflictului de rol se manifestă
Între două sau mai multe roluri exercitate de o persoană
Între cerințele care configurează același rol
Între numărul de statusuri și cel de rol
Într-un grup social
În echipa medicală
Modalitățile de depășire a conflictului de rol la nivel individual sunt:
Comunicarea
Raționalizarea
Compartimentarea
Adjudecarea
Valorificarea
Modelele de relație medic-pacient descrise de T. Szasz și M. N. Hollender sunt
Obediență
Activitate-pasivitate
Conducere-cooperare
Participare reciprocă
Antipaternalist
Aspectele de interpretare ale bioeticii sunt
Sens complex
Sens larg
Sens îngust
Aspect larg și aspect îngust
Aspect multiplu
Principiile bioeticii în sens larg sunt
Principiul biosferocentrist și coevoluționist
Principiul moralității și cel al integrității
Principiul libertății și responsabilității
Principiul vulnerabilității
Principiul dezvoltării
Două sensuri ale vulnerabilității sunt:
Depășirea postulatului antropocentrist
Existența armonioasă dintre om și natură.
Caracteristică a oricărei ființe vii
Vulnerabilitatea grupurilor de oameni aparte
Responsabilitatea față de animale și plante
Documentele care reglementează activitatea lucrătorul medical sunt
Legea cu privire la drepturile și responsabilitățile pacientului
Codul Deontologic al Asociației Medicilor din RM
. Codul etic al asistentului medical mediu
Codul Cadru de etică al lucrătorului medical și farmaceutic
Constituția Republicii Moldova
Noncomplianța compromite rezultatul terapeutic și duce la
Agravarea bolii
Suferință inutilă
Scăderea calității vieții
Costuri economice ridicate
Dezvoltare
Elemente al procesului de comunicare sunt:
Cod (codificare) – mesaj – cod (decodificare).
Mesaj – canal – cod
Emițător – mesaj – receptor
Receptor – feedback – emițător
Emițător – comportament – interpret
Unele funcții ale comunicării sunt:
Gnoseologică
Interactivă
Informațională
Reprezentativă
Axiologică
Scopurile comunicării sunt:
Să determinăm
Să fim acceptaţi
Să provocăm reacţii
să fim înţeleşi
Să fim receptaţi
După codul folosit în procesul comunicării, aceasta poate fi:
Comunicarea verticală
Comunicarea nonverbală
Comunicarea paraverbală
. Comunicarea verbală
Comunicarea referenţială
Identificați tipurile de comunicare medic-pacient conform stadiile actului medical
Comunicare preclinică
Comunicare clinică
Comunicare post-clinică
Comunicare medicală uniplanică
Comunicarea clinică indirectă
Obiectivul comunicării post-clinice este ca
Medicul să oblige pacientul să realizeze tratamentul.
Pacientul să realizeze și să urmeze tratamentul
Să diminueze factorii existențiali ce au adus la apariția bolii
Pacientul să formalizeze acceptul tratamentul
Medicul să accepte refuzul pacientului și să recomande un alt specialist.
Pacientul să nu fie compliant la dialog
Comunicarea diagnosticului implică respectarea anumitor reguli, acestea sunt
Limbajul utilizat trebuie să fie clar, concis, la subiect, redat în termeni comuni, sincer și correct
Argumentarea diagnosticului – se face în baza rezultatelor investigațiilor, respectiv, fișa medicală a pacientului cu analizele trebuie să fie la îndemâna doctorului
Limbajul utilizat trebuie să fie neclar, ascuns, sincer și correct, precumși, prezentarea diagnosticului trebuie să fie strâns legat de statutul pacientului și/sau schema de tratament.
Prezentarea diagnosticului trebuie să fie strâns legată de for-mula și/sau schema de tratament
Lucrătorul medical trebuie să sprijine pacientul sau rudele aces-tuia fără anumite prejudecăți
Componentele lucrului (comunicării) în echipa medicală includ
Crearea unui mediu de activitate facil (agreabil) atât din punct de vedere social, cât şi material(asigurarea accesului liber la resursele necesare)
Emiterea unor indicaţii clare din partea managerului și distribuirea corectă şi clară a rolurilor şi sarcinilor în cadrul echipei, precum și instituirea unui mecanism de evaluare a rezultatelor şi ajustare corespunzătoare a tacticilor de lucru
Menţinerea unei atmosfere de respect reciproc și împărţirea responsabilităţilor între membrii echipei, comunicarea regulată şi asigurarea circulaţiei informaţiei în cadrul echipei;
Contribuţia echitabilă a membrilor echipei la realizarea sarcinilor trasate și conştientizarea conflictelor şi depunerea eforturilor pentru evitarea sau depăşirea acestora
Crearea unui mediu de activitate neagreabil atât din punct de vedere social, cât şi material, adică neasigurarea accesului liber la resurselor medicale
Eficacitatea tratamentului depinde de accentuarea de către medic a următoarelor lucruri
Informarea pacienților cu privire la consecințele neefectuării tratamentului
Prezentarea mai multor opțiuni, dacă este posibil, pentru ca pacientul să poată alege
Stabilirea termenului în care pacientul trebuie să revină la medic
Comunicarea anticipată a unor efecte nedorite, ce pot surveni pe parcursul tratamentului( deaceea, revenirea este o soluție) și codificarea informației în funcție de prioritățile pacientului
Prezentarea și determinarea conform unei opțiuni, pentru ca pacientul să urmeze tratementul și informarea pacienților cu privire la consecințele efectuării tratamentului.
Comunicarea clinică este axată pe următoarele faze decisive ale actului medical
Anamneza și investigarea simptomelor de medic
Metodele de diagnosticare
Stabilirea diagnosticului
Stabilirea tratamentului
Scrierea fișei medicale
Ce recomandări sunt valabile la aplicare limbajului paraverbal în comunicarea medic-pacient?
Tonul vocii trebuie să fie normal. Un ton ridicat denotă iritare. Un ton scăzut denotă nehotărâre
Tonul vocii trebuie să fie foarte ridicat. Un ton ridicat denotă încredere și autoritate. Un tonscăzut denotă hotărâre
Cadenţa trebuie să fie în ritm potrivit spre lent. Astfel, pacienţii de toate vârstele vor putea percepe corect mesajul
A vorbi mai lent nu înseamnă a vorbi tărăgănat, întrucât ar putea induce la interlocutor o notă de ironie sau de plictiseală
Cadenţa trebuie să fie în ritm brusc spre lent. Astfel, pacienţii de toate vârstele se vor supune mai binemedicului și chiar percepe corect mesajul.
În procesul comunicării se poate distinge următoarele funcţii ale mesajului nonverbal
Exprimarea emoţiilor
Exprimă impunere sau obligație
Exprimarea atitudinilor personale
Acompanierea mesajului verbal în interacţiunea interlocutorilor
Exprimarea personalităţii indivizilor
În relația dintre medic și pacient atingerile urmăresc următoarele funcții
Examinarea (ex: asistentul medical măsoară tensiunea arterială)
Diagnosticarea (ex: pacientul este ajutat să se poziționeze pentru a face radiografie sau pentru a i se preleva sânge).
Tratarea (ex: când se dezinfectează rana și se aplică pansament)
Îngrijirea pacientului (ex: este ajutat să mănânce sau să se îmbrace)
Interactivă, informațională și reprezentativă
Ce norme general-acceptate va respecta medical la atingerea pacientului pentru a nu provoca reacții adverse sau blocaje în comunicare?
Va ridica tonul vocii pentru a crea frică pacientului și obține aderența lui
Va anunța pacientul despre intenția de a-l atinge, înainte să înceapă examinarea sau efectuarea unei proceduri clinice
Va utilize o formă de atingere potrivită situației medicale.
Atingerea trebuie să fie completată de un mesaj verbal care să o justifice
Va evalua atent reacția pacientului la atingere și va acționa în consecință
Elementele paralingvistice al limbajului paraverbal include
Separatorii vocali.
Calitățile feței
Parametrii vocali
Calitățile vocii
Caracteristicile vocale
