1. CS Indicaţi afirmaţia ce caracterizează leziunile traumatice ale viscerelor:
A. Leziunile colonului necesită rezecţie şi anastomoză indiferent de extensie datorită contaminării cu materii fecale
B. Leziunile intestinale care interesează mai puţin de ½ din circumferinţa intestinală se pot sutura de cele mai multe ori
C. Antibioticoprofilaxia pentru 24 de ore este suficientă
D. Plăgile gastrice nu se suturează ci se drenează prin gastrostomie temporară
E. Leziunile viscerelor abdominale sunt cel mai des rezultatul unor traumatisme închise
2. CS Alegeţi semnul clinic cel mai frecvent în hematoamele retroperitoneale:
Polachiuria
B. Spasmul muşchilor lombari
Disuria
D. Colica reno-ureterală
Hematuria
3. CM Selectaţi afirmaţiile ce caracterizează leziunile lienale traumatice:
A. Autotransplantul de fragmente de splină s-a dovedit inutil
B. În situaţia splenectomiei impuse de traumatism este indicat autotransplantul unor fragmente mici de splina în marele epiploon
C. Hemostaza se poate obţine prin electrocoagulare, hemostatice locale, împachetarea splinei cu plasa resorbabilă
D. Tratamentul nonoperator este de preferinţă, în special la copii
E. Splenectomia de obicei este tratamentul de primă intenţie
4. CM Specificaţi caracteristicile corecte despre leziunile traumatice ale pancreasului:
A. Explorarea chirurgicală este obligatorie
B. Diagnosticul se realizează de obicei prin CT cu contrastare
C. Semnele clinice sunt de obicei subtile sau necaracteristice
D. Se complică rareori cu pancreatită
E. Colangiopancreatografia endoscopică retrogradă este contraindicată deoarece agravează leziunile
5. CM Selectaţi afirmaţiile ce caracterizează traumatismele abdominale închise:
A. În caz de impact pe zone laterale ale abdomenului se afectează preponderent organele cavitare
B. Leziunile intestinale sunt mai rare şi pot fi omise la examenul clinic iniţial
C. Leziunile prin decelerare sunt întâlnite predilect în accidentele rutiere
D. Leziunile etajului supramezocolic sunt însoţite constant de fracturi ale oaselor bazinului
E. Contuziile abdominale centrale interesează în special organele parenchimatoase
6. CM Plăgile abdominale pot avea caracteristicile:
A. Cele produse prin agenţi contondenţi asociază cu efectul distructiv al contuziei
B. Cele produse prin arme de foc de obicei sunt grave
C. Profilaxia tetanosului este obligatorie
D. Cele produse prin arme albe sunt de obicei multiple şi asociază leziuni vasculare
E. Se clasifică în penetrante şi nepenetrante
7. CM Specificaţi elementele corecte ale laparotomiei exploratorii în traumatismele abdominale:
A. Leziunile intestinale previn contaminarea abdominală
B. Incizia este mediană, xifopubiană
C. Manevra Pringle se realizează în caz de sângerare hepatică
D. În contaminările importante, pielea se suturează
E. Este indicată numai după identificarea organului traumatizat
CM Managementul nonoperator al leziunilor hepatice şi lienale în contuziile abdominale se caracterizează prin:
A. Prezenţa leziunilor asociate extraabdominale sunt contraindicaţie pentru tratamentul nonoperator
B. În cazul eşecului tratamentului nonoperator, se intervine chirurgical
C. Examinarea CT este obligatorie în identificarea leziunilor şi iniţierea tratamentului
D. Majoritatea traumatismelor splenice sângerează activ şi nu pot fi abordate nonoperator
E. Este contraindicat la pacienţii cu hemoperitoneu
9. CM Selectaţi afirmaţiile ce caracterizează tactica chirurgicală în leziunile lienale:
A. Prevenirea infecţiilor grave se face prin vaccinare în primele 41 de zile
B. Tratamentul nonoperator este privit ca prima intenţie
C. Hemostaza se obţine exclusiv prin electrocoagulare şi sutură
D. Se încearcă tratamentul chirurgical cât mai des
E. Dacă se intervine chirurgical se încearcă conservarea totală sau parţială a splinei
10. CM Enumeraţi afirmaţiile ce caracterizează leziunile pancreatice traumatice:
A. Au manifestări clinice precoce
B. Valorile crescute ale amilazelor constituie un semnal de alarmă
C. Sunt uşor de identificat
D. Sunt rare
E. Semnele clinice sunt necaracteristice
11. CM Alegeţi hemostaticele locale care sunt folosite în leziunile hepatice:
A. Fibrina
B. Colagenul
C. Blocanţi al factorului X
D. Trombina
E. Antiagregante plachetare
12. CM Selectaţi metodele chirurgicale de rezolvare a leziunilor lienale sângerânde:
A. Coagulare cu argon, urmată de autotransplantul unor fragmente mici de splină în marele epiploon
B. Rezecţii parțiale splenice
C. Aplicare de hemostatice locale
D. Împachetarea splinei cu plasă de celuloză
E. Manevra Pringle
13. CS Indicaţi complicaţia postoperatorie postsplenectomică specifică:
A. Leziune de pancreas
B. Hemoperitoneu
C. Infecţii sistemice cu germeni încapsulaţi
D. Eventraţie postoperatorie
E. Supuraţia plăgii postoperatorii
14. CM Reintervenţia chirurgicală la traumatizaţii la care laparotomia exploratorie s-a încheiat doar cu controlul sângerărilor şi contaminării abdominale se va efectua după:
A. stabilizarea hemodinamicii
B. 24 ore
C. câteva săptămâni
D. corectarea acidozei şi anemiei
E. corectarea hipotermiei
15. CM Intervenţia chirurgicală se finisează doar cu controlul sângerărilor şi contaminării abdominale în laparotomia exploratorie dacă persistă riscul dezvoltării sindroamelor:
Asteniei
B. Hipertermiei
C. Hipotermiei
D. Coagulopatiei
E. Acidozei
16. CM Selectaţi caracteristicile manevrei Pringle în laparotomiile exploratorii:
A. Se aplică pentru leziunile pancreatice cefalice
B. Se poate efectua cu pensa vasculară
C. Nu se face în leziunile hepatice superficiale
D. Se poate face manual
E. Se aplică pentru leziunile hepatice centrale
17. CS Manevra Pringle pentru controlul temporar al hemoragiei în laparotomia exploratorie reprezintă:
A. Aplicare de hemostatice locale
B. Pensare digitală a surselor de hemoragie
C. Incizie mediană xifopubiană
D. Pensarea pediculului hepatic în sângerări din rupturile hepatice
E. Pensarea hilului lienal în leziunile în „doi timpi”
18. CS Indicaţi situaţia în traumatismul hepatic unde manevra Pringle nu va stopa hemoragia:
A. Leziune de venă porta
B. Leziune de arteră hepatică
C. Laceraţii parenchimatoase bilobare
D. Laceraţii hepatice profunde
E. Leziuni de vene hepatice
19. CS Selectaţi metoda de tratament corectă în plăgile penetrante perforante:
A. Administrarea de analgezice şi supravegherea plăgii
B. Pansamentul plăgii asociat cu antibioterapia
C. Vaccinarea împotriva infecţiilor cu pneumococ
D. Laparotomie, explorarea întregului tub digestiv şi tratamentul leziunilor
E. Stimularea tranzitului intestinal
20. CM Specificaţi principiile conduitei chirurgicale în cazul leziunilor lienale cu hemodinamică instabilă:
A. Laparotomie de urgenţă
B. Splenectomie
Antibioterapie
D. Monitorizarea leucocitelor postoperatorii
E. Monitorizarea trombocitelor postoperatorii
21. CS Indicaţi complicaţia specifică ce se poate dezvolta consecutiv unui traumatism hepatic:
A. Ocluzia intestinală
B. Peritonita biliară
C. Pancreatita acută posttraumatică
D. Abcesul Douglasului
E. Supuraţia parietală
22. CS Indicaţi complicaţia mai frecventă ce poate apărea în rezultatul traumatismului pancreatic:
A. Peritonita septică generalizată
B. Hemoperitoneul masiv
C. Abcesul subfrenic pe dreapta
D. Pancreatita acută
E. Pancreatita cronică
23. CS Selectaţi opţiunea chirurgicală în cazul leziunilor lienale cu hemodinamică stabilă:
A. Splenectomie
B. Antibioterapie
D. Imobilizarea fracturilor costale
E. Tratament nonoperator
24. CS Indicaţi conduita chirurgicală corectă în cazul traumatismului abdominal închis la un pacient hemodinamic instabil:
A. Administrarea de analgezice
B. Laparotomie de urgenţă
C. Încălzirea pacientului
D. Profilaxia tetanosului
E. Monitorizarea pacientului în unitatea de terapie intensivă
25. CS Selectaţi măsura obligatorie în toate cazurile de plăgi abdominale:
A. Laparotomie exploratorie
B. Profilaxia tetanosului şi antibioticoprofilaxie
C. Plagă nepenetrantă – explorarea întregului tub digestiv
D. Laparoscopie diagnostică
E. Tomografie computerizată
26. CM Enumeraţi posibilele complicaţii în traumatismul hepatic:
A. Trombembolia
Coleperitoneul
C. Angiocolita
Hemobilia
E. Fistula pancreatică
