102. CS În diagnosticul leziunilor porţiunii retroperitoneale a duodenului, un semn relevant este:
Blumberg
B. Mandel-Razdolsky
C. Grassman-Kulenkampff
D. Levi-Dorn
E. Vighiatto
103. CS Revărsatul Morel-Lavallée al peretelui abdominal se defineşte ca:
A. Impact direct traumatic cu peretele abdominal
B. Hematomul subaponevrotic
C. Acumulare serohematică supraaponevrotică
D. Hematom infiltrativ la locul traumei
E. Ruptura musculară cu acumulare de revărsat hematic
104. CS Indicaţi situaţia clinică ce poate fi consecinţa leziunilor intraabdominale posttraumatice:
A. Hemoragie intraperitoneală în „2 timpi”
B. Pneumonie
C. Peritonită primară
D. Sindrom Mendelson
E. Septicemie
105. CS În diagnosticul leziunilor organelor cavitare cel mai accesibil şi informativ procedeu este:
A. Ultrasonografia
Laparoscopia
C. Radiografia abdominală de ansamblu
D. Laparocenteza
E. Irigoscopia
106. CS Semnul Kehr în leziunile splinei reprezintă:
A. Durere provocată şi apărare musculară în hipocondrul stâng
B. Durere spontană în hipocondrul stâng cu iradiere în umărul stâng
C. Matitate fixă în hipocondrul stâng
D. Matitate deplasabilă pe flancuri
E. Hipotensiune arterială cu tendinţă la scădere în ortostatism
107. CS Leziunile traumatice ale pancreasului cel mai frecvent se întâlnesc în cazul celor:
A. Deschise univiscerale
B. Deschise asociate
C. Închise univiscerale
D. Închise multiviscerale
E. Combinate
108. CS Selectaţi afirmaţia adevărată privind explorările imagistice în traumatismele abdominale:
A. Sigmoidoscopia nu are nici o valoare în cazul traumatismelor colonului
B. Tomografia computerizată şi ecografia constituie metodele cele mai utilizate în traumatismul ficatului
C. Radiografia abdominală pe gol este esenţială pentru diagnosticul hematomului subscapular splenic
D. Pasajul baritat este recomandat în suspiciunea de perforaţie gastrică
E. Existenţa unui hematom parietal duodenal la nivelul ampulei Vater va duce la o lărgire a diametrului luminal pe radiografia abdominală cu substanţă de contrast
109. CM Lezarea stomacului mai frecvent are loc în traumatismele deschise (6-12%), comparativ celor închise (2-3%). Alegeţi procedeele diagnostice cele mai informative:
A. Laparoscopia
B. Radiografia abdominală de ansamblu
C. USG abdominală
Laparocenteza
FEGDS
110. CM În trauma închisă a abdomenului predomină lezarea organelor parenchimatoase. Care sunt organele cel mai frecvent expuse:
A. Pancreasul
B. Splina
C. Ficatul
D. Rinichii
E. Diafragma
111. CM Diagnosticul tardiv al leziunilor traumatice extraperitoneale a duodenului este determinat de următorii factori:
A. Răspândirea conţinutului duodenal în spaţiul retroperitoneal
B. Agresivitatea redusă a conţinutului duodenal
C. Evoluţia iniţială a procesului într-o peritonită difuză
D. Lipsa peritonitei difuze în primele ore de la traumatism
E. Predominarea semnelor clinice determinate de leziunile asociate
112. CM Sindromul Reily semnifică un abdomen acut fals şi este întâlnit în:
A. Traumatismele vertebro-medulare
B. Fracturile coastelor cu revărsat intrapleural
C. Hematoame retroperitoneale
D. Rupturile spontane incomplete ale muşchilor abdominali cu hematom preperitoneal şi iritaţie peritoneală
E. Hematom traumatic al peretelui abdominal anterior şi iritaţie peritoneală
113. CM Indicaţiile absolute pentru laparotomia de urgenţă sunt:
A. Plăgile penetrante cu evisceraţia unui organ
B. Plăgile nepenetrante abdominale
C. Plăgile abdominale parietale
D. Plăgile penetrante abdominale asociate cu hemodinamică instabilă
E. Plăgile penetrante abdominale cu eliminări de conţinut bilios
114. CM Ruptura traumatică a splinei în „2 timpi” se poate dezvolta mai frecvent în perioadele:
A. Peste 48 ore de la traumatism
B. Peste 7 zile de la traumatism
C. Peste 14-21 zile de la traumatism
D. La impactul traumatic
E. În primele 24 ore de la traumatism
115. CS Cea mai utilă metodă de diagnostic a traumatismului pancreatic este:
A. USG abdominală
B. Laparocenteza
C. Radioscopia de ansamblu a abdomenului
D. Laparoscopia
E. Tomografia computerizată abdominală
116. CM Care investigaţii paraclinice au sensibilitatea şi specificitatea cea mai înaltă în diagnosticul leziunilor ficatului:
A. Examenul radiologic de ansamblu al abdomenului
C. Laparoscopia
D. Tomografia computerizată
E. USG
117. CM Selectaţi caracteristicile ce pot fi remarcate în hematomul retroperitoneal:
A. Şoc hipovolemic
B. Dureri abdominale sau lombare
C. Abdomen suplu
D. Lipsa hemoperitoneului
E. Prezenţa pneumoperitoneului
118. CM Care sunt indicaţiile cateterizării vezicii urinare la pacientul traumatizat:
A. Depistarea leziunii rinichiului
B. Depistarea leziunii vezicii urinare
C. Efectuarea probei Zeldovici
D. Monitorizarea diurezei
E. Lezarea uretrei
119. CS Rupturile întârziate ale hematoamelor subcapsulare ale splinei sunt definite ca:
A. Formare de pseudochist
B. Abcedare
C. Leziune în „2 timpi”
D. Tromboza venei lienale
E. Hemoragie prelungită
120. CM Hemoragia intraperitoneală în „2 timpi” se poate produce prin traumatizarea:
A. Ficatului
Pancreasului
C. Splinei
D. Venei porta
Rinichiului
121. CM Sindromul de hemoragie intra- sau retroperitoneală se dezvoltă în rezultatul lezării:
A. Unui organ parenchimatos
B. Intestinului subţire
C. Intestinului gros
Mezourilor
E. Vaselor mari
122. CM Hematomul perisplenic poate fi manifestat clinic prin:
A. Durere la palparea hipocondrului stâng
B. Iradierea durerii în umărul stâng
C. Defans muscular abdominal difuz
D. Tahicardie şi paliditate
E. Bombarea fundului de sac Douglas
123. CM Care din semnele clinice enunţate definesc sindromul de hemoragie intraperitoneală?
A. Lipotimie
B. Tegumente şi mucoase palide
C. Contractură musculară abdominală
D. Douglas dureros cu fluctuenţă
E. Abdomen cu matitate declivă deplasabilă pe flancuri
124. CM Hematomul subaponevrotic al peretelui abdominal este cauzat de:
A. Acţiunea perpendiculară a agentului traumatic asupra peretelui abdominal
B. Rupturi musculare cu sângerare difuză
C. Este mai frecvent în traumatismele musculare lombare
D. Leziunile arterelor lombare produc hematomul
E. Lezarea ramurilor arterei epigastrice
125. CM Splenectomia este obligatorie în următoarele cazuri de traumatism splenic:
A. Imposibilitatea realizării hemostazei intraoperatorii
B. Prezenţa hematomului subcapsular
C. Afectarea hilului splenic
D. Leziune lienală cu hemodinamică stabilă
E. Leziune lienală în „2 timpi”
126. CM Referitor la tabloul clinic al traumatismelor abdominale sunt adevărate afirmaţiile:
A. Poate fi necaracteristic şi dificil de evaluat
B. Şocul poate fi unica manifestare
C. Sindromul de hemoragie intraperitoneală nu apare în cazul lezării structurilor parenchimatoase
D. Sindromul de iritaţie peritoneală este consecutiv lezării organelor cavitare
E. Hemoragia este unicul semn al traumatismului abdominal
127. CM Selectaţi afirmaţiile false referitor la incidenţa leziunilor în traumatismele abdominale:
A. Splina este cel mai des afectată
B. Traumatismele intestinului subţire sunt mai frecvente decât cele ale duodenului şi colonului
C. Contuziile stomacului sunt mai frecvente decât plăgile penetrante gastrice
D. Ficatul şi splina sunt cel mai rar lezate
E. Traumatismele colonului se manifesta prin hemoperitoneu
128. CM Hemoperitoneul în ruptura traumatică de splină se manifestă prin:
A. Semnul „Hopa-Mitică”
B. Dureri în hipocondrul stâng cu iradiere în umăr
C. Apărare musculară în hipocondrul stâng
D. Hemobilie
E. Semne peritoneale pozitive
129. CM În leziunile multiple ale jejunului în perioada de până la 6 ore după traumă rezolvarea chirurgicală presupune:
A. Suturarea defectelor
B. Rezecţia segmentului lezat cu anastomoză
C. Burso-omentostomie
D. Ileostomie terminală
E. Jejunostomia tip Maydl
130. CM Semnele intraoperatorii precoce în leziunile retroperitoneale ale duodenului sunt:
A. Pete de stearină pe peritoneu şi mezou
B. Colorarea foiţei peritoneale posterioare cu bilă
C. Semne de peritonită fibrinos-purulentă difuză
D. Emfizem al ţesutului adipos retroperitoneal
E. Hematom retroperitoneal