A. Personalitatea cuprinde ansamblu de trăsături constante, unice și este specific umană.

B. Personalitatea presupune plasticitate și se caracterizează prin integritate.

C. Poziția sau rangul unui individ în cadrul unui grup.

D. Proces de plasare a indivizilor în straturi sociale diferite, așezate pe o axa imaginară de la inferior la superior.

E. Trecerea unui individ de la un grup la altul situat la același nivel în cadrul structurii sociale.

A. Temperamentul.

B. Caracterul.

C. Aptitudinile.

D. Viziunile.

E. Raționamenele.

A. Necesitățile omului, motivația și convingerile morale și concepţia despre lume.

B. Idealul, sentimentele și aspirațiile.

C. Profesia și statutul social.

D. Statutul și rolulsocial.

E. Atitudinea față de muncă.

A. Atitudinea față de sine.

B. Atitudinea față de alții.

C. Atitudinea față de muncă.

D. Atitudinea față statut.

E. Atitudinea față pătura socială.

A. Demnitate (recunoașterea propriei valori) și încredere în propriile puteri.

B. Modestie și simț autocritic constructiv.

C. Egocentrism și îngâmfare.

D. Aroganță și supraapreciere.

E. Tact și sinceritate.

A. Egocentrism și îngâmfare.

B. Aroganță și supraapreciere.

C. Ipocrizie și invidie.

D. Calomnie și bârfă.

E. Tact și sinceritate.

A. Tact și sinceritate.

B. Empatie și ajutorare dezinteresată.

C. Demnitate (recunoașterea propriei valori) și încredere în propriile puteri.

D. Simț autocritic constructiv.

E. Calomnie și bârfă.

A. Ipocrizie și invidie.

B. Calomnie și bârfă.

C. Demnitate și încredere în propriile puteri.

D. Simț autocritic constructiv.

E. Lene și dezinteres.

A. Inițiativă și devotament.

B. Responsabilitate și creativitate.

C. Tact și sinceritate.

D. Empatie și ajutorare dezinteresată.

E. Simț autocritic constructiv.

A. Lene și dezinteres.

B. Nepăsare și pasivitate creativă.

C. Ipocrizie și invidie.

D. Calomnie și bârfă.

E. Aroganță și supraapreciere.

A. Acceptarea bolii.

B. Ignorarea bolii.

C. Neglijare a bolii.

D. Folosirea bolii.

E. Formarea bolii.

A. Pacientul acceptă boala ca pe o situație de impas, ceea ce induce inhibare, dezangajare,
demobilizare – atitudini care îngreunează terapiile şi reduc şansele de succes.

B. Acceptarea poate fi realistă, ceea ce generează atitudini combative, mobilizatoare, bolnavul
folosind, în acest caz, toate resursele posibile pentru tratament şi vindecare.

C. Acceptarea poate fi incorectă sau neglijent aplicată de către un medic unui pacient, care îi produce acestuia un prejudiciu de orice natură.

D. Pacientul poate convinge medicul că un anumit tip de tratament este mai eficient pentru problema sa decât altul.

E. Respectarea drepturilor pacientului de a înțelege acceptarea patologieie.

A. Aptitudinea se construiește pe o bază ereditară.

B. Aptitudinea se construiește prin exercițiu.

C. Aptitudinea se construiește prin învățare și antrenament.

D. Aptitudinea se construiește prin statut social.

E. Aptitudinea se construiește prin rol social.

A. Aptitudini speciale: cele ce mijlocesc eficienţa activităţii într-un anumit domeniu (de exemplu, cele
sportive, muzicale, tehnice etc.).

B. Aptitudini generale: cele utile pentru mai multe sau pentru toate domeniile (de exemplu, spiritul de
observaţie, inteligenţa).

C. Aptitudini senzorial-perceptive (de exemplu: vederea spaţială).

D. Aptitudini psihomotorii (de exemplu: coordonarea manuală).

E. Aptitudini intelectuale (de exemplu: inteligenţa).

A. Aptitudini senzorial-perceptive (de exemplu: vederea spaţială).

B. Aptitudini psihomotorii (de exemplu: coordonarea manuală).

C. Aptitudini intelectuale (de exemplu: inteligenţa).

D. Aptitudini speciale: cele ce mijlocesc eficienţa activităţii într-un anumit domeniu (de exemplu, cele sportive, muzicale, tehnice etc.).

E. Aptitudini generale: cele utile pentru mai multe sau pentru toate domeniile (de exemplu, spiritul de observaţie, inteligenţa).

A. Acţiuni sociale (munca, educaţia, propaganda politică etc.).

B. Instituţii sociale (şcoala, familia, biserica, partide politice etc.).

C. Grupurile sociale (de la microgrupuri şi până la cele cu dimensiunile cel mai mari: clasele sociale,
populaţia unei ţări privită în ansamblul ei etc.).

D. Fenomene sociale (diverse (mobilitatea socială, delincvenţa, sinuciderea etc.).

E. Acțiuni dialectice în societate

A. Funcția aplicativ-constructivă.

B. Funcția explicativ.

C. Funcția de diagnoză socială.

D. Funcția predictivă și critică.

E. Funcția mediatică.

A. Ramuri care studiază grupuri și colectivități umane.

B. Ramuri care cercetează fenomene și procese sociale.

C. Ramuri care studiază instituții sociale.

D. Ramuri care studiază comportamentul social și stilul de viață.

E. Ramuri care studiază complexitatea relației medic–pacient.

A. Comportamentul social și stilul de viață.

B. Complexitatea relației medic–pacient.

C. Determinanții sociali ai sănătății și bolii.

D. Instituțiile sociale în domeniul sănătății.

E. Comportamente degrevate de pături sociale.

A. Degrevarea de sarcini şi responsabilităţi.

B. Bolnavul nu se poate însănătoşi printr-un act de voinţă proprie.

C. Boala trebuie considerată indezirabilă şi bolnavul trebuie să-și dorească însănătoşirea.

D. Bolnavul are obligaţia să coopereze cu cei care răspund de sănătatea sa.

E. Degrevare comportamentală totală de pături sociale.

A. Să contribuie substanţial la elaborarea concepţiei strategice de supravieţuire a întregului ecosistem,
a biosferei în special.

B. Să îndrume opinia publică în cunoaşterea modalităţilor ce servesc la îmbunătăţirea calităţii vieţii şi
la împiedicarea inhibiţiilor fizice, psihice, morale, spirituale ale persoanei umane.

C. Să reglementeze la nivel legislativ atât cercetările biomedicale, practica ocrotirii sănătăţii (mai ales
domeniile transplantologiei, determinării momentului morţii, limitele susţinerii vieţii bolnavilor
incurabili, noilor tehnologii medicale etc.), cât şi orişice activitate socială ce ţine de existenţa omenirii.

D. Să studieze structura sistemului psiho-medical și moral al societății, relaţiile dintre medici, sistemul de valori ale asistenților sociali în medicină.

E. Să studieze structura organizatorică, relaţiile dintre institutele administrative centrale, sistemul de normativ ale profesiei medicale.

A. Pregătirea profesională corespunzătoare concepţiei de instruire universitară şi postuniversitară pe
specialitate a cadrelor de medici şi farmacişti în Republica Moldova ajustată la standardele
educaţionale profesionale internaţionale.

B. Competenţa, responsabilitatea profesională a medicului şi înzestrarea lui cu înalte calităţi etico-
morale, respectarea principiului „nu dăuna”.

C. Respectarea drepturilor şi intereselor pacientului, precum şi ale rudelor lui, precum și respectarea
primatului vieţii şi a dreptului inerent la viaţă al fiinţei umane.

D. Respectarea şi protejarea drepturilor şi intereselor legitime ale medicului, indiferent de caracterul
public sau privat al sistemului în care activează şi de forma de exercitare a profesiunii, precum și,
asigurarea condiţiilor optime de exercitare a activităţii profesionale.

E. Evitarea şi diminuarea drepturilor şi intereselor legitime ale medicului, indiferent de caracterul moral al sistemului în care activează şi de forma de exercitare a profesiunii, precum și, asigurarea
condiţiilor optime de exercitare a activităţii profesionale.