41-60

A. Totalitatea sindroamelor și simptoamelor pacientului.

B. Aderența bolnavului la mijloacele terapeutice necesare ameliorării stării sale de sănătate.

C. O eroare medicală subiectivă.

D. Respectarea autonomiei pacientului.

E. Știința ce studiază sănătatea și boala ca experiențe umane.

A. Părinte.

B. Nu-dăuna.

C. Parter.

D. Prima datorie.

E. Subiect de consultat

A. O relație de tip monolog, pacientul primește și acceptă orice decizie a medicului.

B. O relație de tip dialog, pacientul participă la luarea deciziei.

C. Pacientul este liber să ia decizii de importanță vitală.

D. Medicul ia în considerație valorile pacientului.

E. Arta interpretării.

A. O relație de tip dialog, pacientul participă la luarea deciziilor.

B. Medicul nu ia în considerație valorile pacientului.

C. Un model de ghidare a pacientului.

D. O relație de supunere a pacientului.

E. Arta monologului.

A. Antipaternalismul.

B. Paternalismul.

C. Valoarea cuvântului.

D. Complianță

E. Noncomplianță.

A. Teoria existenței.

B. Teoria cunoașterii.

C. Teoria valorilor.

D. Teoria interpretării textelor.

E. Valoarea scrierilor literare.

A. Faptul că informațiile medicale deținute despre un pacient sunt accesibile numai celor cărora pacientul a dat acces prin acordul autonom și complet informat.

B. Faptul că informațiile medicale deținute despre un pacient sunt accesibile în totalitate.

C. Faptul că informațiile medicale sunt totalmente secretizate pentru toți, inclusiv pacient.

D. Faptul ca informațiile medicale sunt liber accesate de orice lucrător medical.

E. Faptul că secretul medical nu poate fi încălcat în nici un caz.

A. A obține încredere între profesioniștii din domeniul medical și pacienții lor.

B. A păstra secretul medical.

C. Pentru a proteja pacienții.

E. A dezinforma medicul.

D. Confidențialitatea nu trebuie păstrată, pacientul trebuie să fie la curent cu datele medicale.

A. Informația expusă de către pacient se referă la un potențial pericol pentru siguranța publică sau dacă acest fapt este dispus de către o instanță.

B. Informația expusă de către pacient se referă la examinările altui specialist medical.

C. Informația expusă de către pacient este greșită.

D. Confidențialitatea nu poate fi încălcată în nici un caz.

E. Medicul consideră că trebuie să divulge informația

A. Producerea unui prejudiciu din cauza naturii lucrurilor.

B. Parte componentă a bioeticii.

C. Abordare bioetică a interacțiunii medic-pacient.

D. Categorie filosofică.

E. Categorie a eticii medicale ce reflectă atitudinea pacientului față de medic.

A. Cazul de neaplicare sau nerespectare a unor norme de comportament profesional pe care un alt profesionist, în aceleași condiții le-ar fi aplicat.

B. Orientare interdisciplinară, ce se ocupă cu problemele teoretice și metodologice ale medicinei.

C. Cerință înaintată de bioetică în anumite situații concrete.

D. Concepție filosofică.

E. Abordarea greșită a pacientului.

A. Legiferat și permis tot ce este dorit, acceptat dacă nu lezează libertatea altora.

B. Nu este libertate fără responsabilitate.

C. Renunțarea la fundamentarea „rațională” a moralei.

D. Cunoașterea este putere.

E. Realizarea dreptului la autonomie al pacientului.

A. Totul se reduce la profit, nu există valori fără de folos.

B. Absența „daunei relevante” pentru cineva.

C. Legitimizarea legii celui mai puternic.

D. Ceea ce produce plăcere e util.

E. Divulgarea informației confidențiale.

A. Valorile morale trebuie să se schimbe odată cu evoluția societății.

B. Omul trebuie să fie punctul de reper a tot ce este permis sau nepermis.

C. Nu există libertate fără responsabilitate.

D. Ceea ce este util este și moral.

E. asigurarea imaginii și a popularității medicului în societate.

A. Omul trebuie să fie punctul de reper a tot ce este permis sau nepermis.

B. Nici o normă morală nu este valabilă pentru omul tuturor timpurilor.

C. Normele și valorile morale sunt simple presupuneri și generează judecăți ce nu pot fi demonstrate.

D. Protejarea statutului social al pacientului.

E. Echilibrul între conștiința profesională și încrederea pacientului

Japonia

Olanda

Germania

SUA

Moldova

A. Cunoștințe medicale insuficiente în exercitarea profesiei de medic.

B. Aderența pacientului la toate recomandările medicului.

C. Tratament incorect sau neglijent aplicat de către un medic unui pacient, care îi produce acestuia un prejudiciu de orice natură.

D. Pacientul poate convinge medicul că un anumit tip de tratament este mai eficient pentru problema sa decât altul.

E. Aplicarea corectă a cunoștințelor medicale.

A. Un medic presupune că anumite acțiuni sau limbajul corpului pacientului implică faptul că pacientul a consimțit la acțiunea planificată a medicului.

B. Un medic presupune anumite acțiuni din partea pacientului.

C. Un medic nu poate presupune anumite acțiuni din partea pacientului.

D. Consimțământul implicit este juridic neargumentat.

E. Rudele pacientului nu sunt de acord cu tratamentul.

A. Un pacient a dat verbal doctorului permisiunea de a continua cu acțiunea dorită în prezența unei terțe persoane.

B. Un medic presupune anumite acțiuni din partea pacientului.

C. Un pacient a dat în scris doctorului permisiunea de a continua cu acțiunea dorită.

D. Consimțământul exprimat oral este juridic neargumentat.

E. Rudele pacientului nu sunt de acord cu tratamentul.

A. O dovadă documentată a faptului că pacientul, de obicei, cu o semnătură, a dat consimțământul pentru o procedură.

B. Consimțământul scris trebuie obținut numai după acordul oral.

C. Consimțământul oral trebuie obținut numai după efectuarea procedurii.

D. Consimțământul scris trebuie semnat de directorul spitalului.

E. Consimțământul oferit în scris nu va implica relații legale și morale din partea medicului și pacientului.