Anatomia ca știință studiază:
Toate enumerate
Forma și structura organismului uman
Filo- și ontogeneza orgamismului uman
Modificările condiționate de interacțiunea corpului cu mediul extern
Schimbările condiționate de vârstă și gen
Numiți metodele de studiere a anatomiei omului pe viu:
Metode senzoriale directe (axate pe simțiri naturale)
Metode senzoriale mediate (bazate pe dispozitive si aparate)
Metode experimentale pe animale de laborator
Metoda de disecție anatomica
Metoda microscopica a tesutului bioptic
Definiți noțiunea de organ:
Reprezinta o structura bine diferentiata a corpului uman, care ocupa in el un loc determinat
Reprezinta o structura bine diferentiata a corpului uman si are o functie anumita
Reprezinta o structura bine diferentiata a corpului uman cu o forma anumita
Reprezinta o structura bine diferentiata a corpului uman, constituita din cateva tipuri de tesuturi
Reprezinta o structura bine diferentiata a corpului uman, care ocupa in el un loc determinat, are forma si functie anumita, constituita din cateva forme de tesuturi
Enumerati tipurile constitutionale la om:
Normostenic, astenic, hiperstenic
Dolihomorf, mezomorf, brahimorf
Hipotrofic, mezotropic, hipertrofic
Hipodinamic, mezodinamic, hiperdinamic
Feminin si masculin
Definiti notiunea de "pozitie anatomica":
Corpul uman in pozitie verticala, cu capul situat sub unghi drept
Membrele superioare si cele inferioare aliniate într-o linie
Extremitatile membrelor superioare si inferioare sunt amplasate pe o circumferinta
Fata trebuie sa fie orientata in sus
Corpul uman are o pozitie verticala, palmele in supinatie, membrele inferioare paralele lipite.
Planul mediosagital:
Trece prin axa longitudinala si sagitala a corpului
Divide corpul in jumatati simetrice
Departajeaza componentele mediale si laterale ale formatiunilor corpului
Este perpendicular la planurile parasagitale
Corespunde grosimii corpului
Enumerati tipurile de tinuta:
Cifotica
Redresata
Garbovita
Lordotica
Tonica
Norma reprezinta:
Un diapazon de devieri, in anumite limite de la indicii statistici, nainsotite de dereglari functionale- forma cea mai frecventa din punct de vedere statistic
Structura cea mai rationala si avantajoasa a orgamismului/organelor, adecvata conditiilor concrete ale mediului
Abaterea de la structura si/sau functiile specifice pentru specia biologica respectiva, rezultata din perturbarea embriogenezei/morfogenezei, care provoaca dereglari functionale ale acestora.
Acele formatiuni anatomice, care au fost caracteristice stramosilor indepartati ai omului
Modul particular de prezentare a unei formatiuni anatomice, aparute ca rezultat al abaterilor in dezvoltare, care nu depaseste limitele normei
Variantă a normei (varitas) reprezinta:
Un diapazon de devieri, in anumite limite, de la indicii statistici, însotite de dereglari functionale- forma cea mai frecventa din punct de vedere statistic
Structura cea mai rationala si avantajoasa a organismului/organelor, adecvata conditiilor concrete ale mediului
Formatiunea anatomica, care a fost caracteristica stramosilor indepartati ai omului
Modul particular de prezentare a unei formatiuni anatomice, aparuta ca rezultat al abaterilor in dezvoltare, care nu depasesc limitele normei.
Abaterea de la structura si/sau functiile specifice pentru specia biologica respectiva, rezultata din perturbarea embriogenezei/morfogenezei.
Variabilitatea anatomica individuala determina:
Diapazonul de devieri, in anumite limite, de la indicii specifici, neinsotite de dereglari functionale- media aritmetica a unei game de varietati
Structura cea mai rationala si avantajoasa a organismului/organelor, adecvata conditiilor concrete ale mediului.
Acele formatiuni anatomice, care au fost caracteristice stramosilor indepartati ai omului.
Modul particular de prezentare a unei formatiuni anatomice, aparuta ca rezultat al abaterilor in dezvoltare, care nu depaseste limitele normei.
Notiunea de atavism se refera la:
Abaterea de la structura si/sau functiile specifice pentru specia biologica respectiva, rezultata din perturbarea embriogenezei/morfogenezei acelei/altei formatiuni anatomice
Diapazonul de devieri, in anumite limite, de la indicii statistici, neinsotite de dereglari functionale- forma cea mai frecventa din punct de vedere statistic
Anomalia (anomalos) reprezinta:
Diapazonul de devieri, in anumite limite, de la indicii statistici, neinsotite de dereglari functionale- forma cea mai frecventa din punct de vedere statistic.
Modul particular de prezentare a unei formatiuni anatomice, aparuta ca rezultat al abaterilor in dezvoltare, care nu depaseste limitele normei
Abaterea de la structura si/sau functiile specifice pentru specia biologica respectiva, rezultata din perturbarea embriogenezei/morfogenezei acelei/altei formatiuni anatomice, care provoaca dereglari functionale ale acestora.
Constitutia se defineste ca:
Totalitatea caracterelor de ordin psihic si somatic ale unui individ, care se exteriorizeaza prin particularitati morfologice, functionale, de randament, rezistenta precum si reactia individului la diferite influente nocive si patologice
Totalitatea caracterelor de ordin psihic si somatic ale unui individ, care se exteriorizeaza prin partocularitati functionale
Totalitatea caracterelor de ordin psihic si somatic ale indivizilor, care se exteriorizeaza prin particularitati de rezistenta
Totalitatea caracterelor de ordin psihic si somatic ale indivizilor, care se exteriorizeaza prin stabilitati certe morfologice, functionale, de randament si rezistenta
Totalitatea caracterelor de ordin psihic si somatic ale unui individ, care se exteriorizeaza prin stabilitati certe morfologice, functionale si prin reactia individului la diferite influente nocive si patologice
Nomenclatura anatomica internationala:
Include termenii care determina pozitia, dimensiunile organelor si locatia lor
Nu a fost modificata niciodata
De obicei au origine a limbajului autohton
Este o lista stricta, fara schimbari ulterioare
Isi ia nastere din Grecia Antica
Planurile de orientare ale corpului uman:
Sagital
Ventral
Frontal
Transversal
Dorsal
Axe de orientare ale corpului uman:
Longitudinal
Tinuta garbovita se caracterizeaza prin:
Lordoza cervicala bine pronuntata, lordoza lombara- redusa
Lordoza cervicala redusa, lordoza lombara- bine pronuntata
Tipica pentru perioada de senilitate
Tipica pentru perioada de mica copilarie
Limitarea miscarilor coastelor duce la micsorarea volumului cutiei toracice
Osteonul reprezinta:
Lamelele osoase din jurul diafizei
Lamelele osoase din jurul canalului nutritiv
Lamelele osoase din jurul canalului medular
Lamelele osoase din jurul canului Havers si continutul lui
Lamelele osoase din jurul metafizei
Cresterea osului in grosime are loc pe contul:
Cartilajului hialin
Cartilajului fibros
Periostului
Metafizei
Fasciei
Cresterea osului in lungime are loc pe contul:
Endostului
Cartilajului articular
Cartilajului diafizoepifizar( metaepifizar)
Pericondrului
Punctele de osificare primare apar:
In prima jumatate a perioadei intrauterine
Imediat dupa nastere
In a doua jumatate a perioadei intrauterine
Pana la varsta de 8 ani
Dupa varsta de 10 ani
Punctele de osificare secundare apar:
Au rol de protectie a viscerelor:
Oasele tubulare
Oasele spongioase lungi
Unele oase plate
Unele oase mixte
Oasele aerofore
Oasele carpiene si tarsiene sunt:
Tubulare
Spongioase
Plate
Mixte
Aerofore
Participa la formarea cavitatilor trunchiului
Oasele spongioase
Oasele plate
Oasele mixte
Au apofizele spinoase bifurcate:
Vertebrele cervicale
Vertebrele toracice
Vertebrele lombare
Vertebrele sacrale
Vertebrele coccigiene
Promontoriul este format de catre:
Ultima vertebra cervicala si T1
Ultima vertebra toracica si L1
Ultima vertebra lombara si S1
Ultima vertebra sacrala si Co1
Vertebrele T6 si T7
Nu poate fi palpata pe viu coasta
XI
IX
II
I
XII
Osul realizează:
Funcția hematolimfopoietică
Funcția de sprijin.
Funcția de protecție.
Funcția de locomoție.
Funcția de limfopoieză
Care termeni anatomici țin de unitatea morfofuncțională a osului ca organ:
Oseina
Osteonul
Măduva osoasă roșie
Osteocitul
Sistemul haversian
. Ţesutul osos spongios este prezent în:
Oasele craniului
Oasele tarsiene
Stern
Diafizele oaselor tubulare
Epifizele oaselor tubulare.
Funcţiile biologice ale osului ca organ:
De creştere
Hematopoietică
De locomoţie
Regenerare
De protecţie
În componenţa scheletului axial intră:
Craniul
Oasele centurii scapulare
Coastele
Pelvisul
Coloana vertebrală
Oasele tubulare lungi:
Sunt constituite din corp şi 2 epifize
Participă la formarea cavităţilor corpului
Conţin cavităţi tapetate cu mucoasă
Au feţe articulare tapetate cu cartilaj
Funcţional reprezintă pârghii
Servesc pentru inserţii tendinoase sau ligamentare, trecerea tendoanelor, vaselor şi nervilor:
Feţele articulare
Proeminenţele osoase
Fosele şi şanţurile
Orificiile şi canalele
Extremitățile
Elemente principale ale unei vertebre sunt:
Arcul
Apofiza stiloidă
Corpul
Orificiul intervertebral
Pedunculii
Evidențiați caracterele distinctive ale vertebrelor cervicale:
Foramen transversarium
Massae lateralеs
Processus spinosus bifurca
Processus mamillaris
Sulcus nervi spinalis.
Ţin de structura primei vertebre cervicale:
Processus accessorius
Fovea dentis
Arcus posterior
Sulcus caroticus.
Caracterele distinctive ale axisului:
Arcus anterior
Apex dentis
Dens
Facies articularis anterior
Facies articulares superiores
Apofizele spinoase sunt bifurcate la vertebrele:
C 1
C 2
C 3
C 5
C 7
Caracterele distinctive ale vertebrelor toracice tipice:
Foveae costales superiores et inferiores
Processus costotransversarius
Foveae costales processus transversus
Foramen nutritium.
În condiții de normă, sunt concrescute, formând un singur os:
Vertebrele coccigiene.
Evidențiați formațiunile specifice doar pentru vertebrele lombare:
Processus transversus
Processus articulares superiores
Processus articulares inferiores
Evidențiați structurile anatomice situate pe fața dorsală a sacrului:
Crista sacralis mediana
Lineae transversae
Canalis sacralis
Hiatus sacralis
Processus articulares inferiores.
Prin ce se manifestă anomalia „spina bifida aperta”?
Scizura corpului vertebrei
Scizura arcului vertebrei
Scizura arcului vertebrei, însoțită de afectarea integrității țesuturilor moi
Neconcreșterea arcului cu corpul vertebrei
Hernie spinală (meningomielocel).
Fosetele costale lipsesc pe apofizele transversale ale vertebrelor:
T1
T5
T11
T10
T12
La formarea canalului vertebral iau parte:
Apofizele articulare
Apofizele transversale
Arcul vertebral
Corpul vertebral
Pedunculii vertebrali.
Anomaliile regiunilor de frontieră a segmentelor coloanei vertebrale:
Sacralizarea
Blocarea vertebrelor
Asomia
Platispondilia
Lombalizarea.
Curburile coloanei vertebrale situate în plan sagital sunt:
Lordoza cervicală
Scolioza toracală
Cifoza toracală
Lordoza lombară
Scolioza cervicală.
Evidențiați părţile coastei:
Caput costae
Collum costae
Corpus costae
Cartilago costalis
Localizarea sulcus arteriae subclaviae pe prima coastă:
Posterior de tuberculum costae
Posterior de tuberculum musculi scaleni anterioris
Anterior de tuberculum musculi scaleni anterioris
Pe tuberculum costae
Pe faţa superioară a coastei.
Are o singură faţetă articulară pe cap:
Coasta I
Coasta V
Coasta X
Coasta II
Coasta XII
Nu are tubercul costal:
Coasta XI
Este atipică
E cea mai scurtă, mai lată şi mai curbată
E aplatizată în sens superoinferior
Pe faţa inferioară are un tubercul şi 2 şanţuri
Extremitatea ei anterioară e mai lată şi mai groasă decât cea posterioară.
T2
Formaţiunile anatomice localizate pe manubriul sternal:
Facies intertubercularis
Incisura jugularis
Incisura clavicularis
Incisura costalis
Facies articularis clavicularis
Evidenţiaţi părţile sternului:
Corpus sterni
Processus styloideus
Manubrium sterni
Incisura jugularis.
Localizarea angulus sterni:
La unirea manubriului cu corpul sternului
La unirea corpul sternului cu apofiza xifoidă
La mijlocul corpului sternului
La nivelul incizurii jugulare
La nivelul incizurilor coastelor II.
Oasele ce delimitează apertura toracică superioară sunt:
Clavicula
Corpul sternului
Manubriul sternului
I vertebră toracică.
Formaţiunile ce delimitează apertura toracică inferioară sunt:
Coasta VI
Apendicele xifoid al sternului
Arcul costal
Coastele VIII şi X
Corpul vertebrei TX
Forma si dimensiunile osteotoracelui depind de:
Forma sternului
Vârstă
Articulaţiile costovertebrale
Gen
Tipul constituţional.
Şanţul intertubercular se află pe:
Scapulă
Claviculă
Humerus
Radius
Ulnă
Apofiza coracoidă se află pe:
Tuberculul conoid se află pe:
Linia trapezoidă se află pe:
Incizura trohleară e situată pe:
Acromionul e parte componentă a:
Scapulei
Claviculei
Humerusului
Radiusului
Ulnei
Şanţul nervului ulnar se află pe:
Incizura ulnară ține de:
Oasele centurii scapulare:
Humerusul
Sternul
Omoplatul
I coastă
Cu privire la claviculă:
Este unicul os lung din organism situat orizontal
Pe toată lungimea sa este situat subcutanat
Este primul os în care începe osificarea
Extremitatea acromială se osifică endesmal
Este unicul os lung care parțial se osifică endesmal.
Unghiul lateral al omoplatului posedă:
Spina scapulei
Tuberculul subarticular (tuberculum infraglenoidale)
Apofiza coracoidă
Fosa supraspinoasă
Colul scapulei
Evidenţiaţi componentele principale ale skeleton membri superioris:
Cingulum membri superioris
Brachium
Manus
Skeleton membri superioris liberi
Antebrachium.
Care sunt oasele cinguli membri superioris?
Sternum
Scapula
Costa I
Formaţiunile oaselor centurii scapulare palpabile pe viu:
Extremitatea sternală a claviculei
Tuberculul supraglenoidal
Extremitatea acromială a claviculei
Acromionul
Corpul claviculei
Formaţiunile anatomice situate pe faţa dorsală a scapulei
Processus acromialis
Fossa supraspinata
Processus coracoideus
Spina scapulae
Cavitas glenoidalis.
Formaţiunile anatomice situate la nivelul extremităţii acromiale a claviculei:
Facies articularis acromialis
Tuberculum conoideum
Linea trapezoidea
Facies articularis sternalis
Humerusul:
Colul anatomic separă capul humerusului de tuberculii mare şi mic
Colul chirurgical se află în porţiunea medie a corpului humerusului
Proximal de trohlea humerusului se află 2 fose: coronoidă şi olecraniană
Epicondilul medial se extinde de la capitul, iar cel lateral de la trohlee
În fracturile de humerus există pericolul traumatizării nervilor radial şi ulnar
Formaţiunile anatomice situate la nivelul extremităţii proximale a humerusului:
Collum anatomicum
Epicondylus lateralis
Sulcus intertubercularis
. Caput humeri
Sulcus nervi ulnaris.
Localizarea sulcus nervi radialis:
Facies medialis
Facies lateralis
Facies anterior
Facies posterior
Epicondylus lateralis.
Formaţiunile anatomice situate la nivelul epifizei distale a humerusului:
Trochlea humeri.
Tuberculum majus
Sulcus nervi ulnaris
Fossa olecrani
Sulcus nervi radialis
Elementele humerusului ce pot fi palpate pe viu:
Colul anatomic
Epicondilul medial
Fosa coronoidă
Epicondilul lateral
Colul chirurgical.
Care oase formează scheletul antebraţului?
Radiusul
Fibula
Ulna
Olecranonul
Formaţiunile anatomice situate la nivelul extremităţii proximale a ulnei:
Caput ulnae
Incisura ulnaris
Incisura trochlearis
Crista supinatoria.
Formaţiunile anatomice situate la nivelul extremităţii distale a radiusului:
Collum radii
Caput radii
Tuberositas radii.
Cu privire la oasele antebraţului:
Faţa laterală a radiusului este continuată distal de apofiza stiloidă
Marginea posterioară a radiusului se evidenţiază mai bine în partea distală a acestuia
Extremitatea proximală a ulnei are 2 apofize şi 2 incizuri
Marginea posterioară a ulnei e situată subcutan
Orificiul nutritiv al ulnei se află pe partea proximală a feţei ei anterioare
Elementele oaselor antebraţului ce pot fi palpate pe viu:
Apofiza coronoidă a ulnei
Apofiza stiloidă a ulnei
Apofiza stiloidă a radiusului
Marginea interosoasă a radiusului.
Oasele mâinii:
Osul scafoid este cel mai mare os din rândul proximal al carpului
Osul piziform se află în masa tendonului muşchiului flexor radial al carpului
Primul os metacarpian este cel mai scurt din toate oasele metacarpiene
Fiecărei falange i se disting 3 porţiuni: baza, corpul şi capul
Falangele policelui sunt mai groase şi mai lungi decât cele ale altor degete.
Care sunt segmentele scheletului mâinii?
Metacarpus
Tarsus
Carpus
Phalanges digitorum manus
Anomalii de dezvoltare ale scheletului mâinii:
Acheiria
Apodia
Polidactilia
Sindactilia
Sirenomelia.
Oasele carpiene:
Cele din rândul proximal (în sens latero-medial) se situează în ordinea: scafoidul, lunatul , piramidalul, piziformul
Toate oasele carpiene au câte 6 feţe articulare
Rândul proximal formează o structură convexă proximal şi concavă distal
Rândul distal are o faţă convexă proximal şi una rectilinie distal
Pe oasele carpiene există 4 puncte proeminente de inserţie a mușchilor şi ligamentelor și de origine: scafoid, osul piziform, trapez şi osul cu cârlig.
La oasele metacarpiene distingem:
Epicondilii
Baza
Colul
Capul
Care oase formează rândul distal al carpului?
Os trapezoideum
Os lunatum
Os capitatum
Os hamatum
Os naviculare
Cap și col posedă:
Evidenţiaţi anomaliile membrului superior:
Focomelia
Rachischizis
Syndactilia
Spondylolysis
Care dintre oasele membrului inferior sunt sesamoide?
Astragalul
Rotula
Cuboidul
Cuneiformul medial
Navicularul.
Care formaţiune anatomică separă incizurile ischionului?
Tuber ischiadicum
Tuberculum pubicum
Spina iliaca posterior inferior
Spina ischiadica
Tuberositas glutea.
Elemente descriptive ale femurului:
Tuberositas glutea
Labium mediale
Linea pectinea
Labium laterale
Linea musculi solei.
Care sunt componentele scheletului membrului inferior?
Femurul
Cingulum
Skeleton membri inferioris liberi
Humerus.
Osul coxal:
Ilionul se află superior, pubisul anteroinferior, ischionul - posteroinferior
Tuberculul pubian şi spina iliacă anterioară superioară se află în plan frontal
Orificiul obturator este delimitat anterosuperior de osul pubian, posteroinferior - de ischion
Pe cele 3 linii gluteale se inseră mușchii fesieri
Punctul cel mai superior de pe creasta ilionului se află la nivelul discului intervertebral dintre vertebrele lombare 4 şi 5.
Coxalul este alcătuit din:
Pubis
Orificiul obturat
Ilion
Creasta ilionului
Ischion.
Formaţiuni anatomice ale os ilium:
Sulcus obturatorius
Facies auricularis
Facies symphysialis
Ala major
Linia glutea anterior.
Formaţiuni anatomice, situate pe creasta iliacă:
Tuberositas iliaca
Spina iliaca anterior superior
Linea arcuata
Linеa intermedia.
Formaţiuni anatomice ale acetabulului:
Facies lunata
Fossa acetabuli
Incisura acetabuli
Fovea capitis femoris
Tuberculum pubicum.
Formaţiuni anatomice ale os pubis:
Eminentia iliopubica
Crista pubica
Facies auricularis.
Formaţiunile coxalului, palpabile pe viu sunt:
Creasta iliacă
Acetabulul
Spina iliacă superioară anterioară
Tuberul ischionului
Spina ischionului
Formaţiunile anatomice situate la nivelul extremităţii proximale a femurului
Trochanter major
Condylus medialis
Linea aspera
Linea intertrochanterica
Acetabulum
Formaţiunile anatomice situate la nivelul extremităţii distale a femurului:
Facies poplitea
Facies patellaris
Facies lunata.
Formaţiunile femurului ce pot fi palpate pe viu:
Capul femurului
Trohanterul mic
Trohanterul mare
Care dintre oasele membrului inferior comportă maleole?
Tibia
Talus
Calcaneus
Patella.
Formaţiuni anatomice situate la nivelul extremităţii proximale a tibiei?
Area intercondylaris anterior
Facies articularis fibularis
Incisura fibularis
Eminentia intercondylaris
Epicondylus medialis.
Componentele complexului solidar al mâinii:
Articulaţiile carpo-metacarpiene II-V cu ligamentele lor
Articulaţiile intercarpiene cu aparatul lor ligamentar
Articulaţia radiocarpiană cu aparatul ei de consolidare
Articulaţiile intermetacarpiene cu ligamentele lor
Articulaţiile metacarpofalangiene cu aparatul lor ligamentar.
Articulaţia sternoclaviculară:
Feţele articulare sunt congruente
Articulaţia este complexă, combinată
Sunt posibile mişcări în jurul a 2 axe
Cavitatea articulară este divizată în două camere
Este consolidată de ligamentele sternoclaviculare, interclavicular şi costoclavicular.
La care tip de articulații se referă articulatio sternoclavicularis?
Articulatio simplex
Articulatio synovialis
Articulatio combinata
Articulatio complexa
Synarthrosis.
Ce mișcări pot fi exercitate în articulatio sternoclavicularis?
Ridicarea și coborîrea claviculei
Mișcarea claviculei înainte și înapoi
Rotirea claviculei
Circumducție
Adducție și abducție.
Indicați ligamentele ce fortifică/întăresc articulatio sternoclavicularis:
Ligamentum trapezoideum
Ligamentum sternoclaviculare anterius
Ligamentum costoclaviculare
Ligamentum interclaviculare
Ligamentum sternoclaviculare posterius.
Articulaţia acromioclaviculară:
Este o diartroză multiaxială, combinată
În 1/3 din cazuri are un disc articular
Discul uneori are un orificiu
Capsula este consolidată de ligamentul coracoacromial
Ligamentul coracoclavicular include 2 porţiuni: lig.conoid şi lig.trapezoid.
Ce ligamente fortifică/întăresc articulatio acromioclavicularis?
Ligamentum acromioclaviculare
Ligamentum conoideum
Ligamentum coracohumerale
Ligamentul coracoclaviculare.
Indicați formele anomalice/anormale ale cutiei toracice:
Infundibuliformă
Plată
În formă de clopot
Torace în carenă
Cilindrică.
Articulaţia umărului:
Cavitatea glenoidă a scapulei este mai mică decât suprafaţa capului humerusului
Capsula articulară se inseră la distanţă de capul humeral
Capsula articulară este fină şi liberă
Bursa subscapulară se localizează la baza apofizei coracoide
Teaca sinovială intertuberculară cuprinde tendonul capului lung al muşchiului biceps al humerusului.
Ce mișcări sunt posibile în articulația umărului?
Flexio et extensio
Adductio et abductio
Rotatio
Circumductio
Oppositio et reppositio.
La ce tip se referă articulatio humeri?
Articulatio composita
Articulatio synovialis.
Articulaţia cotului:
La formarea ei participă 6 feţe articulare
Articulaţia radioulnară proximală este fortificată de ligamentele colaterale
În regiunea articulaţiei lipsesc bursele sinoviale
In componenţa articulaţiei cubitale intră 3 articulaţii de forme diferite: sferoidă, trohoidă şi cohleară
În ea sunt posibile mişcări în jurul a 2 axe
Din ce grup de diartroze face parte articulatio cubiti?
Joncţiunile oaselor antebraţului:
Oasele antebraţului se unesc prin sindesmoză şi diartroze
Articulaţia radioulnară proximală este consolidată de ligamentele inelar şi patrat
Capsula articulaţiei radioulnare distale formează o prolabare între oasele carpiene
Amplitudinea supinaţiei şi pronaţiei în articulaţiile radioulnare atinge 200 grade
Articulaţia radioulnară distală este compusă.
Articulaţia radiocarpiană:
Este formată din 5 oase: radius şi 4 oase ale rândului proximal al carpului
Capsula articulară este fixată la distanţă de feţele articulare
Ligamentul radiocarpian palmar se extinde de la radius până la osul scafoid
Este o articulaţie elipsoidă, biaxială
Posedă 4 ligamente de consolidare: 2 colaterale şi 2 radiocarpiene.
Ce oase participă la formarea articulatio radiocarpea?
Triquetrum
Pisiforme
Lunatum
Ulna.
Ce mișcări sunt posibile în articulatio radiocarpea?
Pronatio et supinatio.
În jurul căror axe sunt posibile mișcările în articulatio radiocarpea?
Axis transversalis (frontalis)
Axis sagittalis
Axis verticalis
Axis obliquus
Axis horizontalis
La ce tip de articulații se referă articulatio mediocarpea?
În jurul căror axe sunt posibile mișcări în articulatio carpometacarpea pollicis?
Axis horizontalis.
Articulaţiile mâinii:
Capsula articulaţiei mediocarpiene este foarte fină în partea palmară
Cavitatea articulaţiei mediocarpiene comunică cu cea a articulaţiei radiocarpiene
Articulaţiile intercarpiene sunt consolidate de ligamentele intercarpiene dorsale, palmare, interosoase şi ligamentul radiat, pizohamat, pizometacarpian
Articulaţiile carpometacarpiene II-V au fisură articulară comună
Cavitatea articulaţiei carpometacarpiene a policelului este izolată de alte articulaţii carpometacarpiene.
Articulaţiile intermetacarpiene, metacarpofalangiene şi interfalangiene:
Articulaţiile intermetacarpiene au capsulă comună cu articulaţiile carpometacarpiene II-V
Articulaţiile metacarpofalangiene sunt multiaxiale
Articulaţiile intermetacarpiene sunt consolidate de ligamentele dorsale, palmare şi interosoase ce au direcţie transversală
Capsulele articulaţiilor metacarpofalangiene sunt întinse
Articulaţiile interfalangiene sunt trohleare, uniaxiale.
Articulaţii biaxiale ale membrului superior:
Articulația umarului
Mediocarpiană
Radiocarpiană
Interfalangiene
Carpometacarpiană a policelui.
Elemente auxiliare în articulaţia umărului:
Ligamentul coracohumeral
Teaca sinovială intertuberculară
Ligamentul acromiohumeral
Bursa subtendinoasă a mușchiului subclavicular
Bureletul articular.
Ligamentele articulaţiei cotului:
Colateral humeral
Colateral ulnar
Colateral radial
Colateral radioulnar
Inelar al radiusului.
Articulaţiile compuse ale membrului superior:
Carpometacarpiană a policelui
Articulația cotului
Radioulnară proximală
Articulaţii combinate:
Articulația sacroiliacă
Articulațiile radioulnară proximală și distală
Articulația genunchiului
Articulația tibiofibulară proximală
Articulația temporomandibulară
Articulații biaxiale:
Articulația talocrurală
Articulația şoldului
Ce formă are articulatio sacroiliaca?
Articulatio cotylica
Articulatio sellaris
Articulatio spheroidea
Articulatio plana
Articulatio ellipsoidea
Ce formă are articulația coxofemurală?
Articulatio trochoidea
Ce formă are articulatio genus?
Ginglymus
Articulatio bicondylaris
Articulatio cotylica.
În jurul căror axe sunt posibile mișcări în articulatio genus?
Axis transversalis et sagittalis
Axis sagittalis et verticalis
Axis verticalis et transversalis
Axis transversalis et obliquus
Axis sagittalis et obliquus.
La care tip de articulații se referă articulatio talocruralis?
În jurul căror axe sunt posibile mișcări în articulatio talocruralis?
Axis transversalis
Ce formă au articulationes tarsometatarsales?
Element al artiuclației Chopart:
Ligamentul deltoid
Ligamentele colaterale
Ligamentul lateral
Ligamentul cuneometatarsian interosos medial
Ligamentul bifurcat.
Articulaţia sacroiliacă
Este formată de feţele articulare auriculare ale sacrului şi coxalului
Capsula articulară este liberă şi rezistentă
Cartilajul articular pe osul coxal este mai gros decât de pe sacru
Dintre ligamentele sacroiliace cel interosos este cel mai puternic
Prezintă o amfiartroză
Simfiza pubiană
Este o hemiartroză formată între oasele pubiene
Discul fibrocartilaginos interpubian este mai masiv la bărbaţi
Înălţimea simfizei este mai mare la femei
Mişcările sunt posibile la femei în timpul naşterii
Este fixată de ligamentul pubian superior şi ligamentul arcuat al pubisului.
Bazinul în ansamblu:
Constituie un inel osos
Bazinul mare alcătuieşte partea inferioară a cavităţii abdominale
Orificiul sciatic mare este delimitat de incizura schiatică mare şi ligamentul sacrotuberal
Orificiul sciatic mic este format de incizura schiatică mică şi ligamentul sacrospinal
În poziţie anatomică apertura superioară a bazinului la femei formează cu planul orizontal un unghi (50-550 ).
Linia terminală traversează:
Promontoriul
Linia arcuată
Creasta pubică
Marginea superioară a simfizei pubiene
Limitele aperturii inferioare a bazinului includ:
Coccisul
Ligamentele sacrospinale
Tuberozităţile sciatice
Ramurile sciatice şi pubiene inferioare
Simfiza pubiană.
Articulaţia coxofemurală:
Este formată de capul femurului şi acetabul
Bureletul acetabular constă din cartilaj hialinic
Capsula articulară se fixează de bureletul acetabular
Colul femural se află în interiorul cavităţii articulare (parţial)
Aparatul de fixare include ligamente extraarticulare, intracapsulare, intraarticulare.
Indicați ligamentele intraarticulare ale articulației coxofemurale:
Zona orbicularis
Ligamentum iliofemorale
Ligamentum transversum acetabuli
Ligamentum capitis femoris
Ligamentum pubofemorale.
Ce mișcări sunt posibile în articulația coxofemurală?
Articulaţia genunchiului:
Feţele articulare sunt extinse, incongruente
Este constituită din articulaţia femurotibială şi patelofemurală
Capsula fibroasă se inseră distanţat de marginile cartilajelor articulare ale tibiei
Stabilitatea ei depinde de ligamentele, muşchii şi tendoanele din jurul articulaţiei
Este o diartroză uniaxială.
Elementele intraarticulare ale articulaţiei genunchiului:
Ligamentele cruciate sunt localizate în afara cavităţii sinoviale
Ligamentul cruciat anterior este mai slab decât cel posterior
Ligamentul cruciat posterior previne deplasarea posterioară a femurului pe tibie şi hiperextensia genunchiului
Ligamentul cruciat posterior previne hiperflexia genunchiului
Ligamentul cruciat anterior este factorul principal de stabilizare a femurului în poziţia de flexie sub influenţa masei corpului.
Bursele sinoviale ale articulatiei genunchiului:
Infrarotuliană profundă
Laterorotuliană
Subcutanată prerotuliană
Retrorotuliană
Suprarotuliană
Ce porțiuni comportă ligamentul medial (deltoid) al articulatio talocruralis?
Pars tibionavicularis
Pars tibiocalcanea
Pars tibiotalaris anterior
Pars tibiotalaris posterior
Pars tibiofibularis.
Meniscurile:
Contribuie la congruenţa feţelor articulare şi amortizare
Marginile externe ale lor se unesc cu capsula articulară
Marginile interne ale lor sunt libere
Cel medial are formă semilunară
Cel lateral este aproape circular, mai mic şi mai mobil decât cel medial.
Articulaţia tibiofibulară:
Faţa articulară a capului fibular este mai mare ca cea posterolaterală a condilului lateral al tibiei
Capsula ei se inseră pe marginea feţelor articulare
Este consolidată de ligamentele intracapsulare ale capului fubular (anterior şi posterior)
Este o amfiartroză
Cavitatea ei articulară comunică cu cea a genunchiului.
Joncţiunea tibiofibulară distală:
Integritatea sindesmozei tibiofibulare distale este esenţială pentru stabilitatea articulaţiei talocrurale
Area rugoasă triunghiulară a maleolei laterale se uneşte cu incizura fibulară de pe extremitatea distală a tibiei
E consolidată de ligamentul interosos şi 2 ligamente tibiofibulare (anterior şi posterior)
Reprezintă o diartroză combinată
Membrana interosoasă participă la consolidarea ei.
Articulaţia talocrurală:
Este formată de feţe articulare a trei (3) oase
Capsula articulară a ei este fină, întărită de ligamente puternice
Capsula se inseră pe marginea feţelor articulare
Membrana sinovială este laxă
Cavitatea sinovială se extinde deseori superior între ligamentele tibiofibulare
Elementele de consolidare a articulaţiei talocrurale:
Ligamentul colateral lateral compus din 5 porţiuni
Ligamentul talofibular anterior, extins între maleola laterală şi colul talar
Ligamentul talofibular posterior, extins de la maleola laterală până la tuberculul lateral talar
Ligamentul calcaneofibular localizat între vârful maleolei laterale şi faţa laterală a calcaneului
Ligamentul colateral medial care porneşte de la maleola medială şi se inseră pe talus, calcaneu şi osul navicular
Ce articulații participă la formarea articulatio tarsi transversa?
Articulatio calcaneocuboidea
Articulatio subtalaris
Articulatio cuneonavicularis
Articulatio talocalcaneonavicularis
Articulatio talonavicularis.
Ce ligamente fortifică articulatio tarsi transversa?
Ligamentum talonaviculare
Ligamentum calcaneonaviculare
Ligamentum calcaneocuboideum
Ligamentum calcaneocuboideum plantare
Ligmentum plantare longum
Articulaţiile piciorului:
Articulaţia Chopart este cea mai mobilă articulaţie a piciorului
Articulaţia transversală a tarsului include articulaţiile talonaviculară şi calcaneocuboidă
Mişcările principale în articulaţia transversală a tarsului şi cea subtalară sunt: inversia şi eversia
În articulaţia subtalară se realizează mişcări de adducţie şi abducţie a piciorului
Prin sinusul tarsului trece tendonul unui muşchi.
Ligamentele articulaţiilor piciorului:
. Ligamentul plantar lung - cel mai puternic dintre ligamentele piciorului
Ligamentul plantar lung începe pe faţa laterală a calcaneului şi se inseră pe bazele oaselor metatarsiene II-V
Ligamentul-cheie al articulaţiei Chopart este ligamentul bifurcat
Ligamentul bifurcat este alcătuit din 2 porţiuni: calcaneonaviculară şi calcaneocuneiformă
Cele mai puternice ligamente sunt pe faţa plantară.
Articulaţiile tarsometatarsiene şi intermetatarsiene:
Sunt 3 articulaţii tarsometatarsiene compuse, izolate una de alta
Sunt consolidate prin ligamentele tarsometatarsiene dorsale, plantare şi interosoase
Ligamentul tarsometatarsian interosos lateral reprezintă cheia articulaţiei Lisfranc
Articulaţiile intermetatarsiene sunt plane
Orientarea tuturor ligamentelor dorsale, plantare şi interosoase este transversală.
. Indicați formațiunile anatomice care susțin bolta piciorului:
Ligamentum tarsi interossea
Ligamentum plantare longum
Ligamentum calcaneonaviculare plantare
Ligamentum bifurcatum
Ligamenta plantaria
Care ligamente întăresc bolta transversală a piciorului?
Aponeurosis plantaris
Ligamenta metatarsea interossea
Ligamentum metatarseum transversum profundum
Ligamenta collateralia
Articulaţiile metatarsofalangiene şi interfalangiene:
Ligamentul transversal profund al metatarsului uneşte capetele tuturor oaselor metatarsiene
Articulaţiile metatarsofalangiene sunt pluriaxiale
Mişcările de flexie şi extensie în articulaţiile metatarsofalangiene sunt mai reduse decât cele de abducţie şi adducţie
Articulaţiile interfalangiene sunt trohleare, uniaxiale
Articulaţiile interfalangiene sunt consolidate de ligamentele colaterale şi dorsale
Articulaţii uniaxiale
Articulațiile interfalangiene
Articulația subtalară
Articulația calcaneocuboidă
Articulaţii multiaxiale:
Articulația talocrurală.
Amfiartroze
Articulaţii simple:
Articulațiiile interfalangiene .
Articulaţii compuse:
Articulația cuneonaviculare
Articulaţii complexe:
Articulația sternoclaviculară
Elemente ale articulației coxofemurale:
Ligamentul transversal al acetabulului
Ligamentul sacrospinal
Burelet fibrocartilaginos
Elemente ale articulației genunchiului:
Ligamentul cruciat
Ligamentul bifurcat
Ligamentul popliteu arcuat
Elemente ale articulației talocrurale
Ligamentul calcaneofibular
Ligamentele tibiofibulare anterior şi posterior.
Dispozitive auxiliare ale muşchilor sunt:
Aponevrozele
Tendoanele
Plicele sinoviale
Venterele musculare
Tecile sinoviale.
Centrul tendinos al diafragmului prezintă:
Hiatul aortic
Spaţiul sternocostal
Orificiul venei cave inferioare
Hiatul esofagian
Trigonul lombocostal
Funcţiile muşchilor spatelui:
Mușchii romboizi coboară şi rotesc scapula în exterior
Mușchiul dinţat posterior superior este expirator
În contracţie simultană muşchii dinţaţi posteriori devin inspiratori
Mușchiul splenius al capului în contracţie unilaterală provoacă rotaţia heterolaterală a capului
M. erector spinae realizează extensia coloanei vertebrale şi înclinarea ei laterală.
Indicați locul de inserție a musculus pectoralis major:
Acromion
Processus coracoideus scapulae
Crista tuberculi majoris humeri
Crista tuberculi minoris humeri
Spina scapulae.
Indicați locul de inserție a musculus latissimus dorsi:
Costae VII - X
Processus spinosi vertebrae thoracicae
Margo medialis scapulae.
Peretele anterior al canalului inghinal se formează din:
Мusculus transversus abdominis
Fascia transversalis
Мusculus obliquus externus abdominis (aponeuroza)
Мusculus obliquus internus abdominis
Lig. Inguinale
Peretele posterior al canalului inghinal e format de:
Мusculus obliquus externus abdominis
Indicați părțile principale ale unui mușchi scheletal
Caput
Venter
Tendo
Aponeurosis
Fascia.
Indicați elementele aparatului auxiliar al mușchilor:
Tecile sinoviale ale tendoanelor
Tecile fibroase ale tendoanelor
Fasciile
Oasele sesamoide
Ligamentele.
Indicați, care este rolul fasciilor:
Servesc drept punct de origine pentru unii mușchi
Servesc pentru inserția unor mușchi
Determină direcția tracțiunii musculare
Determină gradul de contracție a venterului (corpului) muscular
Reprezintă surse de inervaţie şi vascularizare ale muşchilor.
Muşchii scheletici:
Reprezintă componentul activ al aparatului locomotor
Au funcţie contractilă
Constituie sursa principală de căldură în organism
Constituie 55 - 60% din masa corpului
Au rol în circulaţia sangvină şi limfatică.
Importanţa funcţională a încrucişărilor musculare constă în:
Mărirea randamentului muscular
Asigurarea integrității morfofunctionale a muşchilor din diferite segmente
Consolidarea flexorilor si extensorilor
Efectuarea mişcărilor fine şi armonioase
Asigurarea mişcărilor de rotaţie
Retinaculele şi tecile sinovialeale tendoanelor:
Retinaculelesunt îngroşări fibroase ale fasciilor sub formă de panglică
Retinaculele menţin tendoanele aproape de oase
Tecile sinoviale favorizează alunecarea tendoanelor în interiorul canalelor osteofibroase
Teaca sinovială prezintă un tub cilindric format din două foiţe
Teci sinoviale au tendoanele tuturor muşchilor
Bursele sinoviale:
Se formează la nivelul tendoanelor şi muşchilor în locurile unde aceştea sunt expuşi presiunii
Sunt subcutanate, subfasciale, subtendinoase şi submusculare
În unele cazuri comunică cu cavitatea articulară
La copii şi bătrâni lipsesc
Întotdeauna comunică cu cavitatea articulaţiei apropiate.
Muşchiul dinţat anterior:
Este tetragonal
Se întinde de la primele 10 coaste până la marginea medială a scapulei
Faţa superficială a porţiunii inferioare formează peretele medial al axilei
În funcţie de punctul fix trage scapula lateral şi înainte sau participă la respiraţie
Este un muşchi inspirator
Diafragmul:
Faţa superioară convexă formează planşeul cavităţii toracice, iar cea inferioară, concavă, formează plafonul cavităţii abdominale
Cupola diafragmei prezintă o depresiune centrală corespunzătoare inimii
În dreapta se ridică până la coasta V, iar în stânga – până la a IV-a
Porţiunea musculară ocupă poziţie periferică
Poziţia sa variază în funcţie de gen, vârstă, poziţia corpului şi mişcările respiratorii
Diafragmul este constituit din porţiunile:
Abdominală
Costală
Toracică
Sternală
Lombară
Funcţiile diafragmului:
De respiraţie
Contribuie la circulaţia sangvină şi limfatică
Participă la actul de deglutiţie
Contribuie la motorica căilor biliare
. Contribuie la fonație
Muşchi autohtoni ai toracelui sunt:
Musculus serratus posterior inferior
Mm. intercostales interni et externi
Musculus supraspinatus
Mm. subcostales
Musculus transversus toracis.