Viscerele reprezintă:
Organe localizate numai în cavitatea abdominală
Sisteme de organe ce efectuează legătura organismului cu mediul ambiant
Organe sau complexe de organe localizate în afara cavităților corpului si realizând funcții necesare pentru menținerea vieții
Un complex de organe din cavitatea toracică, abdominală şi cea a bazinului mic
Complexul organelor din cavitatea toracică
Sub aspect morfologic organele interne se împart în:
Seroase
Parenchimatoase
Avasculare
Epiteliale
Cavitare
Funcțiile principale ale stromei organului
Secretoare
Trofică
Hemopoietică
Excretoare
De sprijin VARIANTA CORECTA
La organele cavitare se disting următoarele tunici:
Mucoasă
Submucoasă
Musculară - netedă
Sinovială
Seroasă
Mucoasei organelor cavitare i se descriu straturile:
Adventiceal
Lamelă musculară proprie
Strat epitelial
Bază subseroasă
Lamelă proprie (corion)
Tunica externă (adventicea sau membrana seroasă) efectuează:
Legătura cu organele vecine
Legătura cu pereții cavităților
Formează cavități pentru organe
Formează ligamente
Legătura dintre organele cavitații abdominale şi cele din cavitatea toracică
Țesut muscular striat există în componenţa următoarelor organe ale sistemului digestiv:
Duodenului
Apendicelui vermiform
Faringelui
Esofagului
Intestinului rect
Din mezoul primar ventral se dezvoltă:
Ligamentul falciform al ficatului
Ligamentul rotund al ficatului
Ligamentul coronar și cele triunghiulare ale ficatului
Omentul mic
Mezoul colonului transvers
Tunici seroase ale organismului sunt
Peritoneul
Pleura
Adventicea organelor tubulare
Pericardul
Tunica vaginală a testiculului
Care din formațiunile enumerate se dezvoltă din mezoul primar dorsal:
Mezenterul
Omentul mare
Ligamentul coronar al ficatului
Porțiunile mezourilor primare ce fixează stomacul embrionului sunt:
Mezogastrul anterior (ventral)
Mezosalpingele
Mezorectul
Mezogastrul posterior (dorsal)
Cavitatea abdominală se divide în:
Cavitatea peritoneală
Etajul supramezocolic
Etajul inframezocolic
Spatiul retroperitoneal
Bursa omentală
Organe și vase sangvine amplasate în spațiul retroperitoneal:
Duodenul cu pancreasul
Rinichii și suprarenalele
Ureterele
Ficatul
Aorta şi vena cavă inferioară
Tubului digestiv funcțional i se disting părțile
Superioară sau craniană
Ingestivă
Inferioară sau caudală
Digestivă
Egestivă
Partea ingestivă a tubului digestiv este constituită din:
Stomac
Esofag
Duoden
Faringe
Cavitatea bucală
Partea digestivă a tubului digestiv include:
Intestinul subțire
Esofagul
Stomacul
Cecul
Colonul sigmoid
Partea egestivă a tubului digestiv este formată din următoarele organe:
Ileon
Cec
Colon ascendent si transvers
Colon descendent, sigmoid si rect
Dispozitivul anatomic antireflux al joncțiunii esofagogastrice este constituit din:
Membrana frenicoesofagiană (Laimer-Bertelli)
Stâlpii diafragmului
Unghiul His
Valva cardiei stomacului (Braune sau Gubarev)
Inelul muscular gastroesofagian
In structura lor organele parenchimatoase includ:
Hil
Chisturi
Lobi
Segmente
Lobuli
Poziția viscerelor abdominale depinde de:
Presiunea intraabdominală
Vârstă
Tipul constituțional
Gen
Caracterul fixației lor de peretele posterior al cavității abdominale
Există următoarele variante de poziție a organelor:
Dolihovisceroza
Antevisceroza
Visceroptoza
Posterovisceroza
Visceronorma
Porțiunea trunculară a intestinului primitiv se împarte în:
Intestinul superior
Proenteron
Metenteron
Intestinul inferior
Mezenteron
Din porțiunea faringiană a intestinului primar se dezvoltă:
Jejunul
Faringele
Din proenteron se diferențiază:
Pancreasul
Din proenteron se diferențiază epiteliul:
Porțiunii posterioare a cavitații bucale
Stomacului
Glandelor sublinguale si submandibulare
Din mezenteron se dezvoltă
Ileonul
Duodenul (parțial)
Din metenteron se diferențiază:
Rectul
Colonul transvers 1/3 stângă
Splanhnologia
Include sistemele digestiv, respirator, urinar, reproductiv, inima, splina și glandele endocrine
Studiază doar organele interne
Include toate organele, situate în cavitățile corpului
Are același sens ca și viscerologia
Reprezintă un compartiment al anatomiei artistice.
În profunzimea obrajilor este situat mușchiul:
Maseter
Milohioidian
Buccinator
Orbicular al gurii
Geniohioidian
În vestibulul bucal se află:
Plicele glosoepiglotice
Papila parotidiană
Carunculele sublinguale
Papila incisivă
Tonsila linguală
Care din mușchii enumerați mai jos participă la formarea planșeului bucal:
Mm. digastrici
M. stilohioidian
M. milohioidian
M. genioglos
M. palatoglos
La persoanele edentate se constată:
Microcheilie
Ortohcheilie
Opistocheilie
Procheilie
Macrocheilie
Uvula are menirea de a:
Separa rinofaringele de bucofaringe în deglutiţie și vorbire.
Facilita trecerea bolului alimentar
Contribui la fonaţie
Participa la sugere.
Împiedica lăsarea în jos a mandibulei în poziţie verticală a corpului.
Inspectând istmul faringian şi solicitând pacientului să pronunţe „a” observăm că uvula deviază spre stânga. Care dintre muşchii enumeraţi pare să fie lezat?
M. uvulae.
M. tensor veli palatini din dreapta
M. levator veli palatini
M. palatoglossus.
M. palatopharyngeus.
În deglutiţie nazofaringele este separat de bucofaringe prin acţiunea:
M. tensor veli palatini.
M. levator veli palatini.
Peretele inferior (planşeul) cavităţii bucale constă din:
Muşchii geniogloşi
Diafragma gurii
Regiunea sublinguală.
Limbă.
Muşchii hiogloşi
Cu referinţă la funcția mușchiului stiloglos:
Aplatizează limba
Scoate limba
Trage limba posterior şi în sus
Trage limba posterior şi în jos
Ingustează limba
Cu referință la funcția mușchiului hioglos:
Îngustează limba
Cavitatea bucală:
Este situată în partea inferioară a feței
Constituie porțiunea incipientă a tubului digestiv
Prin choane comunică cu nazofaringele
Comunică cu faringele prin vestibulul faringian
Este delimitată bilateral de arcadele dentare
Cavitatea bucală poseda următorii pereți:
Superior – palatul
Inferior – planșeul bucal
Bilateral – obrajii
Anterior – buzele
Posterior – vestibulul faringian
Când gura este închisă cavitatea bucală propriu-zisă comunică cu vestibulul bucal prin:
Vestibulul faringian
Spaţiile interdentare
Rima oris
Spațiul retromolar
Nu comunică
Între buze şi formațiunile vecine distingem șanțuri:
Nazolabial
Geniolabial
Palatoglos
Palatofaringian
Mentolabial
În cavitatea bucală propriu-zisă se află formaţiunile:
Carunculele sublingvale
Tonsila lingvală
În vestibulul bucal se deschid:
Canalele excretoare ale glandelor bucale
Canalele excretoare ale glandelor labiale
Canalul excretor al glandei parotide
Canalele excretoare mici ale glandei sublingvale
Canalele excretoare ale glandelor incisive
Cu privire la vestibulul bucal:
În repaus reprezintă un spaţiu capilar în formă de potcoavă.
Când maxilarele sunt strâns apropiate comunică cu cavitatea bucală propriu-zisă prin spaţiile retromolar şi interdentare.
Reflectându-se de pe un perete pe altul mucoasa formează şanţurile vestibulare superior şi inferior.
Prin frâele buzelor fiecare şanţ vestibular e divizat în două jumătăţi separate.
Importanţa aplicativă a şanţurilor vestibulare este infimă
Referitor la buze:
Prezintă pliuri musculo-cutanate
La interior sunt tapetate cu seroasă
Au la bază mușchiul orbicular al gurii
Trec una în alta prin comisurile labiale
Delimitează fanta bucală
Cu privire la buze:
Între buze şi formaţiunile vecine nu există limite evidente.
Buza inferioară e separată de bărbie prin şanţul mentolabial
Buza superioară e delimitată lateral de şanţul nazolabiogenian.
Din părţile laterale buza superioară se desparte de obraz prin şanţul geniolabial
Șanţul nazolabial separă buza superioară de regiunea nasului.
În vestibulul bucal prin inspecție se pot examina:
Frenul buzei superioare
Frenul buzei inferioare
Șanțurile vestibulare superior si inferior
În cavitatea bucală propriu-zisă prin inspecție se pot examina:
Pilierii palatoglos şi palatofaringian
Tonsila palatină
Frenul limbii
Prin inspecție pe palatul dur pot fi depistate:
Orificiile de deschidere a canalelor excretoare ale glandelor palatine
Rafeul palatin
Orificiul palatin mare
Plicele palatine transversale
Lumenul tubei auditive se lărgește prin acțiunea:
M. tensor al vălului palatin
M. salpingofaringian
M. levator al vălului palatin
M. palatofaringian
În deglutiție nazofaringele este separat de bucofaringe prin acțiunea:
M. uvulae
M. tensor veli palatini
M. palatoglosus
M. palatopharyngeus
Cavitatea bucală la nou-născut posedă 3 din criteriile de mai jos:
Are dimensiuni reduse
Palatul moale este scurt
Apofizele alveolare sunt bine dezvoltate
Spaţiile interdentare sunt largi
Membrana mucoasă a palatului formează cute transversale slab pronunțate
Închiderea istmului bucofaringian se realizează prin acţiunea muşchilor:
Uvulei.
Ridicător al vălului palatin.
Tensor al vălului palatin.
Palatofaringian.
Cu privire la conformația exterioară a limbii:
Constă din vârf, corp şi rădăcină
Corpul este separat de rădăcină prin V-ul lingval
Gaura oarbă se află posterior de șanțul terminal
Șanțul median de pe corpul limbii se prelungește pe rădăcina ei
Caruncula sublingvală se află pe dorsul limbii
Mușchi extrinseci ai limbii sunt
M. longitudinal superior şi inferior
M. stiloglos
M. hioglos
M. palatoglos .
Mușchi intrinseci ai limbii sunt:
M. vertical
M. transvers
M. stilofaringian
La inspectarea feţei inferioare a limbii putem observa:
Frâul limbii
Plicele sublingvale
Papilele valate
Septul limbii:
Împarte limba în două jumătăți simetrice
Separă mușchii unei părți de mușchii celeilalte
Este orientat vertical în plan median
Marginea superioară a lui nu ajunge la mucoasa dorsului limbii
Nici o afirmație nu este corectă
Cu referință la tonsila lingvală:
Este amplasată în sinusul tonsilar
Se află posterior de șanțul terminal
Constituie o aglomerare de țesut limfoid
Cu vârsta devine mai pronunțată
Este componentă a inelului limfoepitelial
Care din papilele lingvale conțin muguri gustativi:
Filiforme
Conice
Fungiforme
Valate
Foliate.
Care din mușchii enumerați mențin limba la locul ei:
Limba la nou-născut posedă următoarele criterii de mai jos:
Este lată, scurtă şi groasă
Are o mobilitate sporită
Depășește limitele cavitații bucale propriu-zise şi ajunge în vestibulul bucal
Papilele lingvale sunt bine pronunțate
Amigdala lingvală este subdezvoltată
Cu privire la frâele buzelor şi al limbii:
Reprezintă pliuri de mucoasă.
Pe lângă mucoasă mai conţin şi fibre musculare netede.
Prin intermediul lor trec vase sangvine şi nervi de la o formaţiune la alta.
Toate pot fi explorate prin inspecţie.
Se deosebesc unul de altul prin coloraţie
Cu privire la conformaţia exterioară a limbii:
Constă din segmentele bucal şi faringian sau corp şi rădăcină.
Segmentele limbii sunt separate unul de altul prin V-ul lingval.
Gaura oarbă a limbii e situată înapoia şanţului terminal.
Șanţul median de pe corpul limbii se continue pe rădăcina ei.
Mucoasa de pe faţa dorsală a ambelor segmente lingvale are o coloraţie similară.
Indicați afirmația incorectă referitoare la dinți:
Fiecare dinte posedă de la una la trei rădăcini
Rădăcina dintelui este de formă conică şi se află în alveola dentară
Rădăcina dintelui se termină cu un apex pe care se află un orificiu minuscul
Cavitatea dintelui este tapetată cu periodont
În cavitatea dintelui se află pulpa dentară
Masa de fond a dintelui o constituie:
Dentina
Cementul
Smalţul dentar (adamantina)
Pulpa dentară
Cavitatea dintelui
La copiii de 2,5 ani lipsesc:
Dinții incizivi
Dinții canini
Dinții molari
Dinții premolari
Toți sunt prezenți
Care din afirmațiile referitoare la eruperea dinților deciduali este corectă:
Primii erup incisivii superiori mediali
Primii erup incisivii inferiori mediali
Primii erup caninii superiori
Primii erup molarii inferiori
Primii erup molarii superiori
Care din criteriile enumerate nu sunt caracteristice pentru dinții incisivi:
Au coroana în formă de daltă
Au o singură rădăcină de formă conică
Pe faţa masticatorie posedă doi tuberculi
Coroana incisivilor superiori este mai lată ca la cei inferiori
Rădăcina incisivilor inferiori este compresată bilateral
Care dintre criteriile enumerate nu se referă la dinții premolari:
Sunt situați posterior de canini
Pe fiecare arcadă dentară sunt câte patru premolari
Pe faţa ocluzală a coroanei posedă 2 tuberculi
Au trei rădăcini
În secțiune transversală coroana are forma rotundă sau ovală
Care din afirmațiile enumerate referitoare la dinți este incorectă:
Sunt alcătuiți din coroană, col și rădăcină
Se fixează in alveola dentară prin gomfoză
Au funcția de a capta, decupa si a tritura alimentele
Rădăcinile se unesc cu alveola dentară prin intermediul periodontului
Ca compoziție chimică cimentul se aseamănă cu oasele
Una din afirmaţiile ce urmează nu se referă la glanda sublingvală:
Elaborează un secret preponderent de tip mucos
Este situată pe faţa superioară a mușchiului milohioidian
Ductele sublingvale mici se deschid în vestibulul bucal
Ductul mare al glandei se deschide în caruncula sublingvală
Proeminența ei formează plica sublingvală
Coroana dentară are următoarele feţe:
Lingvală
Externă
Vestibulară
Ocluzală
Aproximale
După forma coroanei și localizare se disting dinți:
Deciduali
Permanenți
Incisivi
Molari
Premolari.
Pentru dinții canini sunt caracteristice următoarele criterii:
Au coroana de formă conică cu vârf acuminat
Au o singură rădăcină de formă conică, compresată bilateral
Marginea secantă este îngustă şi formează o creastă decupantă
Rădăcina caninilor inferiori este mai scurtă ca la cei superiori
Uneori caninii inferiori pot avea rădăcina bifurcată.
Trei din afirmațiile de mai jos sunt corecte pentru dinții molari:
Dimensiunile lor diminuează în direcție antero-posterioară
Pe faţa triturantă posedă 3 - 5 tuberculi
Molarii inferiori posedă 3 rădăcini, cei superiori 2 rădăcini
Coroana lor are o formă cuboidă
Dimensiunile lor cresc în direcție antero-posterioară
Selectați trei afirmații corecte referitor la erupția dinților permanenți:
Erupția dinților la fetițe se produce mai timpuriu ca la băieței
Molarii trei erup la vârsta de 16 - 26 ani
Primii erup premolarii II fiind succedați de molarii II
Primii erup molarii I inferiori, fiind succedați de incisivii mediali
Primii erup caninii superiori.
Cu referinţă la glandele cavității bucale:
Se împart in glande salivare mari si mici
Cele mici sunt situate in profunzimea mucoasei sau în baza submucoasă
Glandele mici sunt lipsite de ducturi şi elimină secretul în sânge
Cele mai numeroase sunt glandele labiale si palatine
Elimină secret seros, mucos şi mixt .
Care din caracterele următoare se referă la glandele salivare mari:
Sunt pare
Sunt situate în cavitatea bucală
Posedă ducturi ce se deschid în cavitatea bucală
După secretul eliminat sunt: seroase, mucoase şi mixte
Din ele fac parte glandele labiale, palatine şi lingvale .
Pentru glanda parotidă sunt caracteristice 3 din criteriile enumerate mai jos:
Are o formă regulată şi este de tip mucos
Este amplasată in fosa submandibulară
Are consistenţă moale şi structură lobulară
Ductul glandei (Stenon) se deschide in vestibulul bucal
La exterior este acoperită cu o capsula de țesut conjunctiv .
4 din următoarele criterii sunt caracteristice pentru glanda submandibulară
Este alveolar-tubulară şi elimină secret mixt
Este situată în triunghiul submandibular
Este aderentă la foiţa superficială a fasciei cervicale
Ductul glandei se deschide în vestibulul bucal
Este acoperită cu o capsulă fină din țesut conjunctiv
Organul reprezintă:
O formațiune constituita din trei tunici
Un element cavitar
Parte a organismului constituită dintr-un complex de țesuturi integrate in realizarea anumitor funcții
O formațiune parenchimatoasă așezată in cavitatea abdominală
O formațiune constituită din epiteliu, vase sangvine şi nervi
Ca aparat de organe se consideră:
Organe a diferitor sisteme cu structură diferită antrenate în realizarea unei oarecare funcții
Organele regiunii cervicale
Organele situate în cavitatea bazinului mic
Organele ce îndeplinesc funcția de protecție
Organele situate la limita dintre cavitățile toracică şi abdominală
Intestinul primitiv se dezvoltă din:
Ectoderm
Mezoderm
Endoderm
Dermatom
Miotom
Din care foiţă embrionară se dezvoltă intestinul primar:
Din endoderm
Din ectoderm
Din sclerotomi
Din mezoderm
Din splanhnopleură